Aplicații în politică a dilemelor

acțiunii colective

Curs: Sociologie politică

Prof. univ. dr. Georgeta Ghebrea

Studenți: Petrescu Oana-Maria

Stoicescu Alexandra
Antoci Alexandru
Untaru Mihai-Alexandru

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Ştiinţe Politice
SPR 1
Bucuresti, 2019 1
 CUPRINS
I. Dinamica grupurilor…………………………………………………3
II. Adrian Neculau, Pierre de Vescher………………………………….4
III.Thorstein Veblen…………………………………………………....5
IV. José Ortega y Gasset ……………………………………………....6
V. Vilfredo Federico Damasco Pareto…………………………7-8-10-11
VI. Gaetano Mosca……………………………………………....9-10-11
VII.Rusesell Kirk’s…………………………………………….............12
VIII.Karl Marx………………………………………………………...13
XIX. Vladimir Konstantinovici Bukovski……………………………..14
XX. Christopher Browning ……………………………………….......15
XXI. Bibliografie……………………………………………………...16

CUPRINS 2
Dinamica grupurilor

Dinamica grupurilor 3
 Adrian Neculau
Pierre de Visscher

Adrian Neculau, Pierre de Visscher

Dinamica grupurilor 4
 Thorstein Veblen

Thorstein Veblen (1857 - 1929) este

unul dintre cei mai cunoscuți sociologi și economiști americani, el numarându-
se printre întemeietorii curentului
institutionalist în științele sociale. În cultură americană, contribuția lui
este și una filologică: născut într-o familie de norvegieni stabiliți în SUA,
cititor împătimit, a tradus câteva saga în engleză. A studiat filozofie la University
of John Hopkins, unde l-a avut ca profesor pe cunoscutul semiolog și filozof
american Charles S. Peirce. În 1884 și-a susținut doctoratul
Yale. Își începe târziu carieră academică, după șapte ani petrecuți la fermă
părinților, în Minnesota. În 1892 preda la University of Chicago, apoi la
Stanford și la University of Missouri. Convins că economia face parte din cadrul
mai larg al disciplinelor ce au în centru studiul omului,
Veblen introduce în științele sociale contribuția darwinismului, dar și a
pragmatismului, aducând astfel la zi analiză economică, pe care o
vede în strânsa legătură cu antropologia, sociologia, filozofia și istoria. Teoretician
neortodox, protestatar, a devenit cunoscut și apreciat mult mai târziu. Ideile
lui sunt expuse încă din prima să carte, care e și cea mai cunoscută, Teoria clasei
de lux (1899).

Thorstein Veblen
5
 José Ortega y Gasset
S-a născut la 9 mai 1883 la Madrid, într-o familie cu tradiții liberale
(tatăl sau era directorul unui cotidian democrat, El
Imparcial). Urmează colegiul iezuit de la Miraflores del Palo (Malaga), apoi
dreptul și filozofia la Universitatea din Deusto
(Bilbao), organizată tot de iezuiți, încheindu-și studiile în 1902, la
Universitatea Centrală din Madrid. Prietenie strânsă, dar accidentală, cu
Miguel de Unamuno (din 1903).

Doctorat în filozofie: "Spaimele anului 1000", 1904. Între 1905 și 1908, are
stagii de studiu la câteva universități din Germania: Leipzig
(unde preda Simmel). Căsătorit cu Rosa Spottorno, vor avea trei
copii. Din 1910, profesor titular de metafizică la Universitatea din Madrid,
unde va preda timp de douăzeci și cinci de ani. Fondează Liga de
Educacion Politică Espanola (cu Manuel Garcia Morente, Antonio
Machado, Ramiro de Maeztu, Ramon Perez de Ayala, Manuel Azana etc., în
1914). În același an, membru al Real Academia de Ciencias morales y
politicas. Întemeiază în 1915 revista Espana (cu Azorin, Eugenio d'Ors).
José Ortega y Gasset 6
 Vilfredo Federico Damaso Pareto a fost un economist ṣi
sociolog italian, reprezentant al Școlii de la Lausanne.

Acesta a emis un principiu conform căruia, cifra de afaceri a unei societăţi

vine, în proporţie de 80% din relaţiile cu clienţii mari, iar 20% din relaţiile
cu clienţii medii şi mici. În acelasi timp, profitul unei societăţi este invers
proporţional cu procentul cifrei de afaceri, adică acea cifră de afaceri de
80% produce un profit de 5-10% iar cifra de afaceri rezultată ca urmare a
relatiei cu clienţii mici (acel 20%) aduce un profit de 30-40%.
Concepția sociologică: Vilfredo Pareto se face cunoscut prin 2 tratate: un
tratat de sociologie socială și un tratat de economie politică. .Primul volum
apare în 1917, al doilea în 1919. Pentru a distinge existenţa a doua tipuri de
teorii sociologice avem : teoria logico-experimentală, teoria neologico-
Vilfredo experimentala. Pareto face o critică radicală, adesea nihilistă a tuturor

Pareto teoriilor sociologice, și practic singura teorie care avea un caracter

științific.
(1848-1923)
Vilfredo Federico Damaso Pareto 7
Teoria elitelor articulată de V. Pareto are la bază o schemă piramidală imperfectă în
care bogații ocupă vârful, iar săracii baza.

Conform schemei, partea abcgf a curbei este bine cunoscută datorită datelor
statistice, în timp ce partea adef rămâne în anonimat. Formă curbei nu
este întâmplătoare, ci, se presupune că ar putea să fie o explicație a
„distribuției caracterelor fiziologice și psihologice ale
oamenilor”. Plecând de la premisa distribuției oamenilor pe
straturi, schema ar reprezenta o formă exterioară a organismului social, ce
ar rămâne relativ constantă, în timp ce în „interiorul organismului”
ar există o circulație permanentă – unii îmbogățindu-se, iar alții sărăcind.

Vilfredo Federico Damaso Pareto 8

 Gaetano Mosca a fost un politolog italian, jurnalist și
funcționar public. El este creditat cu dezvoltarea teoriei elita și a
doctrinei clasei politice și este unul dintre cei trei membri care
alcătuiesc școala italiană de elitism împreună cu Vilfredo Pareto
și Robert Michels.
Mosca a obținut o diplomă de drept de la Universitatea din
Palermo în 1881. În 1887 s-a mutat la Roma și a preluat funcția
de editor al lucrărilor Camerei Deputaților din Italia. După ce a
învățat ocazional la Palermo și Roma, Mosca a devenit
președinte al legii constituționale la Universitatea din Torino în
1896. El ocupase această poziție până în 1924, când s-a stabilit
definitiv la Roma pentru a fi la catedra de drept public la
Universitatea din Roma . Mosca a ocupat alte funcții academice
pe toată durata vieții sale.

În 1909, Mosca a fost ales în Camera Deputaților din Italia ,

unde a slujit până în 1919. În această perioadă a fost subsecretar
pentru colonii din 1914 până în 1916. În 1919, Mosca a fost
numit senator pe viață al Regatului Italia . A slujit în mod activ
în această calitate până în 1926. În timpul dictaturii fasciste ,
Mosca s-a retras pentru a preda și a cerceta. În 1925 a semnat
Gaetano Mosca Manifestul intelectualilor anti-fasciști .

(1858-1941) În acest timp, Mosca a lucrat, de asemenea, ca jurnalist politic

pentru Corriere della Sera din Milano (după 1901) și Tribuna de
la Roma (din 1911 până în 1921).

Mosca este însă cel mai faimos pentru lucrările sale de teorie
politică. Acestea au fost publicate în 1884 de Sulla teorica dei
guvernare și guvernare parlamentară: “Elementi di scienza
politica, publicată în 1896” și “Storia delle dottrine politiche”
(Istoria Doctrinelor Politice), publicată în 1936.
Gaetano Mosca 9
Vilfredo Pareto
Pareto a subliniat superioritatea psihologică și intelectuală a elitelor, crezând că ei
erau cei mai înalți realizatori din orice domeniu. El a discutat despre existența a două
tipuri de elite:
1. Elita guvernamentală
2. Elita non-guvernamentală
El a extins, de asemenea, ideea că o întreagă elită poate fi înlocuită de una nouă și
cum se poate circula de la elită la non-elită.

Gaetano Mosca
Mosca a subliniat caracteristicile sociologice și personale ale elitelor. El a spus că
elitele sunt o minoritate organizată și că masele sunt o majoritate neorganizată. Clasa
dominantă este compusă din elita conducătoare și subeliții. El împarte lumea în două
grupuri:
1. Clasa conducătoare
2. Clasa care este condusă
Mosca afirmă că elitele au superioritate intelectuală, morală și materială, care este
foarte apreciată și influentă.
Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca
10
 Vifredo Pareto și Gaetano Mosca
Asemănări și deosebiri
ASEMĂNĂRI
Atât Mosca, cât și Pareto sunt
adepții teoriei conform căreia
elitele sunt capabile, prin
intermediul instituțiilor,
resurselor și ideologiilor
utilizate, să-și impună voința
maselor, care sunt percepute că
o masă amorfă și lipsită de
reacție (în lipsa mijloacelor de
control). Acest fapt se
datorează lipsei de organizare,
capacității de a acționa coerent
și în comun, dar și lipsei a ceea
ce italianul numește acțiune
politică.
Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca
DEOSEBIRI
-Vilfredo Pareto consideră că deținerea puterii
de către elite se bazează pe anumite caracteristici
personale de tip psihologic, cum ar fi: viclenia,
duplicitatea, forță, fermitatea, inteligență,
pricepere, caracter și abilități.
-Conform lui Gaetano Mosca, însă,
elitele dețin puterea datorită capacității de organiz
are superioară a minorității elitelor, combinată cu
superioritatea intelectuală, materială și morală a
membrilor, sau dispun de
resurse și poziții superioare, cum
ar fi accesul la informație și capacitatea de
a controla, credibilitatea și prestigiul de grup.
-Pareto's Mind and Society(1916) a clasificat
miturile politice și a concluzionat că societatea va
fi mereu manipulată de elite, cu puterea de a se
schimba de la un grup de conducători la altul.
11
Rusesell Kirk’s
Conservatorismul

Rusesell Kirk’s
12
Karl Marx
Marxismul

Karl Marx 13
Vladimir Konstantinovici Bukovski

Vladimir Konstantinovici Bukovski 14

Christopher Browning
Omul de rand
Christopher Browning 15
 Bibliografie
• https://www.scientia.ro/homo-humanus/49-note-si-adnotari-carti-celebre/96-revolta-maselor-ortega-y-gasset.html

• https://www.britannica.com/biography/Vilfredo-Pareto

• http://media.pfeiffer.edu/lridener/dss/Pareto/

• Pareto,V,: The Mind and Society, ed. Arthur Livingston Sections 2026 - 2029 and Sections 2233- 2236

• https://www.biografiasyvidas.com/biografia/p/pareto.htm
• http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Gaetano_Mosca

• Badescu, Ilie, Criza lumii si neputinta elitelor. Forma “perplexitatii institutionale”, Victor Roncea Blog, 12 martie 2010.
• Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, op. Cit., p. 569.
• Constantin V. Lucien, Elitele si statutul lor in societate, Ed. Oscar print, Bucuresti, 2003, p. 37.
• Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, Istoria sociologiei. Teorii contemporane, ed Eminescu, Bucuresti, 1996, p.
567.
• Albertoni, Ettore A. 1987. Mosca și teoria elitei . Oxford, Marea Britanie: B. Blackwell.
• Kurt Lewin, Dinamica grupurilor, (Lapassade, 1970, pp. 49-50)
• Russell Kirk, American Conservative, (Hardcover – October 6, 2015)
• Ioana Hincu, „Ce este Marxismul Cultural?”, Dubii, Spaime si Solutii, (Ianuarie 31, 2016),
https://ihincu.wordpress.com/2016/01/31/ce-este-marxismul-cultural/#more-5432
• Vladimir Konstantinovici Bukovski, „Two dozen”, C-SPAN Q&A interview with Scammell, January 10, 2010, audio,
https://www.youtube.com/watch?v=5uclnjp9uqI
• Christopher Browling, „Ordinary Men: Reserve Police Battalion 101 and the Final Solution in Poland”, (Paperback – April
24, 1998)

Bibliografie
16