Curs 2

Respirația normală
Tipuri de respirație
Adaptarea respirației
Igiena respirației

Antigona Carmen Trofor

atrofor@yahoo.com
 TIPURI RESPIRATORII

Mișcările respiratorii sunt complexe și variate

• Ele sunt determinate de diverși factori precum: vârstă și sex, poziția și
mișcările corpului, specificul activității, starea de sănătate, condițiile de
mediu etc.
Tipul respirator este reprezentat de caracterul și specificul mișcărilor
respiratorii ce influențează dirijarea aerului spre o anumită zonă
pulmonară
• Există 3 tipuri respiratorii în funcție de zona respiratorie aerată:
1.Tipul abdominal/diafragmatic/bazal
2.Tipul costal inferior/mijlociu/lateral
3.Tipul costal superior/clavicular
• În mod obișnuit se întâlnesc combinații între aceste tipuri respiratorii

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

TIPURI RESPIRATORII
1. Respirația abdominală
– Este respirația caracteristică bărbaților, fiind
realizată cu ajutorul mușchiului diafragm
– În stare de repaus, diafragmul, se găsește in
poziție boltită, datorită presiunii
intraabdominale
– În timpul inspirației diafragmul coboară și se
aplatizează, astfel mărindu-se diametrul
longitudinal și circumferința bazei toracice
– O coborâre de numai 2 cm determină
creșterea volumului cutiei toracice cu 500 ml
(diafragmul poate cobori maxim 8-10 cm)
– Acest tip de respirație este totuși o respirație
incompletă, ventilându-se numai zonele
inferioare ale plămânului
– Avantajele acestui tip de respirație:
stimularea activității cardiace, contribuie la
scăderea hipertensiunii arteriale, stimularea
digestiei și reglarea activității intestinale
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
 TIPURI RESPIRATORII
2. Respirația costală inferioară
– Se întâlnește în mod frecvent la bărbații
cu vârsta între 45-50 ani ce desfășoară o
activitate fizică intensă
– În timpul inspirului, aerul este dirijat
spre zonele mijlocii ale plămânilor,
coastele inferioare se ridică și se
îndepărtează, cutia toracică iși mărește
volumul (crește diametrul lateral și
parțial cel anteroposterior)
– În acest tip de respirație diafragmul este
mult mai puțin implicat și se mișcă în
sens invers fața de mișcarea din
respirația diaframatică
– Dacă este efectuat în mod regulat, acest
tip de respirație poate avea influențe
pozitive asupra organelor interne,
precum: inimă, ficat, vezică biliară,
stomac, splină, rinichi etc.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 TIPURI RESPIRATORII
3. Respirația costală superioară
– Este tipul de respirație întâlnit la femei
– În timpul inspirației cutia toracică este
ridicată de către coastele superioare, umeri și
clavicule
– Diafragmul joacă un rol prin impiedicarea
dilatării inferioare a plamânilor
– Expirul se realizează prin coborârea lentă a
umerilor
– Prin aceast tip de respirație este ventilată
partea superioară a plămânilor
– Efortul depus este invers proporțional cu
eficiența ventilației
– Dacă este efectuat în mod regulat, acest tip
de respirație poate contribui la întărirea
ganglionilor limfatici hilari din plămâni, cât și
la o aerare calitativ superioară a vârfurilor
plămânilor
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
RESPIRAȚIA CORECTĂ (COMPLETĂ)

– Cele 3 tipuri respiratorii anterior prezentate sunt

considerate incomplete
– De aceea definiția respirației corecte este de fapt reunirea în
cadrul unui singur act respirator a celor 3 tipuri respiratorii,
ce asigură organismului o cantitate crescută de oxigen
– În timpul acestei respirații cutia toracică se dilată în toate
cele trei planuri
– Deși foarte eficientă și benefică pentru întregul organism
acest mod „corect” de a respira nu poate fi automatizat

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 ADAPTAREA RESPIRAȚIEI
– Este modul organismului de a face față la variatele necesități din
timpul efectuării activităților cotidiene

– Aceasta este mai intensă și necesită intrarea în acțiune a unor

mecanisme speciale, în anumite condiții fiziologice: vârsta,
sexul, poziția corpului, efortul, mediul, profesiunile, dar și în
unele stări patologice.

– Parametrii funcționali respiratori cresc o dată cu dezvoltarea

organismului. O dată cu înaintarea în vârstă , ca urmare a
procesului de involuție a întregului organism, și parametrii
respiratori se diminuează progresiv.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 1.Respirația și vârsta
• COPILUL:
− La naștere se trece de la respirația
placentară la respirația pulmonară,
printr-o serie de adaptări complexe
− Diferențele dintre copil și adult apar
în ceea ce privește parametrii
respiratori (volumul pulmonar static
și dinamic, proprietățile mecanice
pulmonare și suprafața de schimb
gazos)
− Frecvența respiratorie este mai mare
la copil datorită diametrului mai mic
al căilor respiratorii
− La pubertate există o relație mai
strânsă între parametri respiratori și
înâlțime
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
• ADULTUL
− O dată cu pubertatea, evoluția
parametrilor funcționali pulmonari
începe să se diferențieze în funcție de
sex
− Aceste valori se modifică până ajung
să se mențină în jurul unei valori
medii dependente de vârstă
− Factori precum, somnul, postura,
digestia, creșterea temperaturii,
variațiile hormonale pot determina
variații respiratorii
− Odată cu înaintarea în vârstă, apar
procese de involuție ale aparatului
respirator și a respirației
 2.Respirația și sexul
• Între 11 și 14 ani ani (pubertate) apar modificări morfologice, fiziologice și
psihice determinate de acțiunea glandelor endocrine
• Morfologic, apar diferențe în privința staturii și a greutății corporale
(bărbații având în plus 10-15 cm/10-15 kg). Diferențele vizează în principal
masa musculară.
• Funcțional, apar diferențe la nivelul aparatului cardiovascular și la nivelul
aparatului respirator.
• În ceea ce privește aparatul respirator, diferențele ce apar se referă în
principal la capacitatea pulmonară totală (CPT).
• Capacitatea pulmonară a bărbatului este mai mare decât a femeii din aceași
grupă de vârstă (expansiune mai mare a plămânilor și forță de contracție
mai mare a mușchilor respiratori)

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

3.Respirația în timpul sarcinii și lăuziei

• Datorită creșterii necesităților metabolice, ce apar în timpul sarcinii, la

nivelul aparatului toraco-pulmonar apar modificări morfo-funcționale:
diminuarea volumelor pulmonare statice și dinamice și creșterea
necesităților metabolice.

• În ultimele luni de sarcină, prin dezvoltarea fătului, diafragmul este deplasat

în sus, fapt ce duce la reducerea cursei lui și la o limitare a mișcării de
orizontalitate. Tipul respirator devine predominant bazal.

• Se recomandă ca în timpul sarcinii, femeile să efectueze sistematic exerciții

care să influențeze în mod favorabil respirația și circulația.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 4.Respirația în diferite condiții de
mediu, profesii etc.
• Mediul, cu toată diversitatea sa, unele profesii, pasiuni, dar și unele afecțiuni
determină adaptarea respirației pentru a suplini necesitățile organismului

• Organismul uman se află într-o strânsă legătură cu mediul înconjurător și are o

mare capacitate de acomodare la factorii de mediu. Funcția respiratorie are și
ea o mare capacitate de aclimatizare la schimbările survenite în mediul
înconjurător.

• De exemplu, variațiile de altitudine și modificările climatice determină

adaptări ale respirației

• Unele profesii determină modificări ale respirației tot legate de mediul

înconjurător: oțelarii își exercită profesia în condițiile unor temperaturi înalte,
cu atmosferă uscată; minerii lucrează în subteran, unde atmosfera este umedă
și încărcată cu diferite pulberi, etc.
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
5.Respirația și poluarea aerului
• Poluarea = prezența în aer a unor
substanțe străine de compoziția normală
a acestuia sau a unui component normal
al aerului care se găsește în altă
concentrație decât cea obișnuită.
• Substanțele poluante pot pătrude în
organism pe cale respiratorie, digestivă
sau cutanată. Calea respiratorie fiind cea
mai frecventă și riscantă (suprafață de
contact mare, poluanții ajung rapid în
circulația sistemică, iar barierele
antitoxice sunt puțin eficiente)
• (Aici intra si fumatul pasiv)

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

5.Respirația și poluarea aerului

• Substanțele poluante acționează la nivelul aparatului respirator sub

formă de pulberi și de gaze. Acestea acționează la nivelul bronhiilor
mari, la nivelul bronhiolelor și la nivelul alveolelor pulmonare.
Acțiunea lor se manifestă în funcție de dimensiunea lor și de gradul
de solubilitate.

• Fenomenul de curățare bronșică poate dura până la 12-24 de ore și se

desfășoară în 2 etape: la început se elimină particulele din porțiunea
superioară a căilor respiratorii, ulterior se elimină cele din porțiunea
profundă a arborelui bronșic.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 5.Respirația și poluarea aerului
• Expunerea la poluanții atmosferici, favorizează sau determină
apariția unor patologii respiratorii precum:
• Infecțiile respiratorii
• Bronopneumopatia obstructivă cronică
• Bronșita cronică
• Emfizemul pulmonar
• Astmul bronșic
• Cancerul bronhopulmonar
• Unele boli profesionale

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 OMS- Poluarea
• In 2007, Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca 1 miliard de persoane
locuiesc in zone poluate
• Poluarea a provocat 8000 de decese/zi, pe glob, majoritatea in tarile in curs de
dezvoltare (OMS, 2016).
• Poluarea “outdoor” DAR si “indoor”, in locuinte, locuri de munca, alte spatii
publice inchise. Astfel de chimicale, ( unele denumite compusi volatili organici
(VOC) care cauzeaza numeroase riscuri de sanatate se pot identifica la interior in:
covoare, pereti, haine, tesaturi, produse de curatenie si cosmetice, bai si instalatii
sanitare, etc.

• Este demonstrat ca poluarea in locuinte si la locul de munca este adeseori mai

mare decat cea outdoor (California Air Toxics Program, 2015) – cu aproximativ 25-
62%.
• Surse de poluare indoor: fumul de tutun, aburi si fum de la gatit, vapori de la
materiale de constructie, operatiuni legate de mobilier, vopsele, diverse materiale
ce contin chimicale ce pot fi inhalate sau ingerate accidental cu efecte nesanatoase
(California Air Toxics Program, 2015).
Constituents of ETS according to us
environmental
Protection agency (US – EPA)

Constituents Probable human

carcinogens
Known human carcinogens Formaldehyde
Benzene Hydrazine
2-naphtylamine N-
nitrosodimethylamine
4- aminobiphenil N- nitrosodiethylamine
Polonium – 210 mBq N- nitrosopyrrolidine
Nickel 1,3- butadiene
Aniline
Benzo(a)pyrene
Cadmium
Irritant and toxic
substances
Carbn monoxide mg
Acrolein
Acetone
Nitrogen oxides

Eur Respir Mon, 2002, 15, 323.European Respiratory Monograph

Fumat Activ → Aparatul
respirator

 Bronhopneumopatia cronică obstructivă

 Cancerul bronhopulmonar
 Astmul bronşic
 Infecţii respiratorii frecvente
 FUMATUL PASIV

Adult : Creşterea riscului de boli respiratorii atât la copil cât

şi la adult.Creşterea riscului de afecţiuni cardiovasculare la adult.
Creşterea riscului de cancer pulmonar.
Făt: creşterea riscului de prematuritate şi greutate mică la
naştere (asociate complicaţiilor perinatale),de diabet si obezitate la
vârsta adultă
Copil: creşterea riscului de tuse, otite, crize de astm,
spitalizare pentru boli respiratorii, de apariţie de probleme şcolare,
de moarte subită
 6.Respirația în procesul muncii

• În procesul muncii, consumul de oxigen crește de 8 ori

față de repaus

• În funcție de gradul de dificultate al muncii depuse,

profesiile au fost împărțite în V grupe, pornind de la
următoarele caracteristici: consumul de energie,
particularitățile activității musculare, poziția corpului și
a segmentelor corpului în timpul activității, nivelul de
solicitare a sistemului nervos și a analizatorilor.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

6.Respirația în procesul muncii
Grupa I de profesii:
• Cuprinde activitățile în care mișcările sunt
limitate și executate din poziția așezat sau stând
(funcționari, cizmari etc.), plus activitățile
executate din aceași poziție, în care mișcările sunt
rapide și precise și necesită o importantă
concetrare a atenției (stomatologi, farmaciști,
frizerii etc.)
• Aportul de oxigen este redus deoarece mișcarile
respiratorii sunt stânjenite de poziția corpului,
respirația este superficială iar ventilația
pulmonară insuficientă.
• Concentrarea atenției asupra acțiunilor face ca
muncitorul să nu acorde atenție respirației,
uneori chiar blocând involutar respirația.
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
 6.Respirația în procesul muncii
Grupa II de profesii:
• Cuprinde activitățile a căror caracteristică
este lucrul muscular efectuat alternativ
static și dinamic, efectuat din poziție
șezândă. Membrele superioare și
trunchiul sunt solicitate mai mult, în timp
ce membrele inferioare efectuează
acțiuni cu rază mai mică (strungari,
tâmplari).

• Sistemul nervos este suprasolicitat în

acest caz; dar în același timp trunchiul
efectuează mișcări variate în plan frontal
și sagital, mișcări ce conduc la blocare și
deblocarea cutiei toracice, fiind astfel
afectată și respirația.
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
6.Respirația în procesul muncii
Grupa III de profesii:
• Implică utilizarea grupelor musculare mari, lucrul
muscular este dinamic și efortul intens; se execută
mișcări dinamice ale brațelor și al întregului corp, cu
un consum mare de energie (fierari - betoniști,
muncitori în industria grea, etc).

• Datorită efortului fizic intens, respirația este afectată,

ventilația pulmonară este superficială, aportul de
oxigen și eliminarea bioxidului de carbon sunt reduse,
rezultând o frecvență respiratorie crescută.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

6.Respirația în procesul muncii
Grupa IV de profesii:
• Caracterizate printr-un efort fizic foarte
mare, desfășurat în ritm susținut, în
care organismul cheltuiește o cantitate
apreciabilă de energie (mineri, etc.)

• Pozițiile de lucru sunt diverse: de la

poziții sezânde, până la diferite
atitudini din poziția culcat.

• Cel mai solicitat este sistemul nervos,

respirația fiind îngreunată de efortul
intens și continuu și de mediul în care
se desfășoară activitatea.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 6.Respirația în procesul muncii

Grupa V de profesii:
•Activități ce se desfășoară la
înălțime, în aer liber și în condiții
atmosferice schimbătoare (muncitori
din construcții, macaragii, alpinism
industrial, etc.)

•Respirația este influențată atât de

natura efortului, cât și de condițiile în
care se desfășoară lucrul

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 IGIENA RESPIRAȚIEI
• Igiena respirației: scopuri
− Păstrarea și îmbunătățirea sănătății individului și colectivității umane, cu scopul
asigurării longevității, trebuie să aibă ca punct de plecare convingerea că „cine
respiră corect are o viață mai lungă”
− Creșterea potențialului biologic și a capacității de muncă are ca suport, printre
altele, „știința” de a respira
− Prevenirea unor îmbolnăviri depinde, în mare măsură, și de cantitatea și calitatea
aerului vehiculat prin plămâni. Se impune stabilirea unor obiective, precum:
• Formarea deprinderilor de igienă a respirației încă din copilărie
• Formarea concepției despre respirația corectă
• Promovarea factorilor de sanogeneză prin valorificarea efectelor pozitive ale
sportului
• Protejarea mediului ambiant de la locul de muncă
• Controlul periodic al stării de funcționalitate a aparatului respirator

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 Q

 Miscarile respiratorii sunt determinate de

urmatorii factori:………
 Respiratia abdominala?
 Respiratia costala inferioara?
 Respiratia costala superioara?
 Igiena respiratiei- obiective concrete