Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA PEDAGOGIE
CATEDRA PSIHOPEDAGOGIEI ȘI EDUCAȚIE PREȘCOLARĂ

Domeniul general de studiu: Ştiinţe ale Educaţiei


Programul de studiu: Psihologia socială şi a familiei

Lucrare
la disciplina Consilierea psihologică

CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ A COPIILOR CU PĂRINȚI DIVORȚAȚI

Autor: Spetețchi Eugenia,


studenta ciclului II, gr.14 M.
Coordonator : Mîsliţchi Valentina,
dr., conf. univ.
CHIŞINĂU,2019
“ E grea pretenția, fără exempluri bune,
Să fie cineva desăvărșit în lume.”
(Al. Donici)

Cuprins

Divorțul și impactul lui asupra copiilor .


Tipuri de divort.
Efectele divortului asupra copilului.
Modele de consiliere.
Concluzii generale.
Recomandări.
Bibliografie.
Familia trebuie să fie un mediu în care copilul să fie iubit, să fie în
siguranță, să găsească un model parental si un model educațional
pe care să-l aplice în viitor când va fi el însuși părinte. Familia este
contextul în care individul evoluează pe tot parcursul vieții sale, iar
consecințele unei funcționări deficitare se reflectă întotdeauna
negativ în starea de sănătate psihică și somatică a acestuia, dar și în
dezechilibrele și suferințele sociale . Familia este prin definiție cadrul
de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de bază, fiziologice
sunt la fel de importante ca și nevoia de securitate, de dragoste şi
apartenența, de recunoaștere. Toate aceste nevoi categorisite de
Maslow ca fiind nevoi de tip D, împing individul la a căuta satisfacție ,
depind de ceilalți, de cei din jurul individului, de ceilalți membri ai
familiei. Este evident faptul că o familie în care legăturile dintre
membrii ei nu sunt de dragoste și respect, nu poate constitui un
cadru propice de satisfacere a nevoilor umane și deci de dezvoltare
normală.
În Dicționarul UNESCO întâlnim o abordare mai largă, în
care familia e ințeleasă drept „ formă de comunitate
umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și
pe descedenții acestora prin relații strânse de ordin
biologic, economic, psihologic și spiritual.” Rolul familiei
este crucial pentru formarea personalității copiilor.
Primele lecții de viață și de comportament social sunt
„predate” și învățate acasă. Expresia „cei șapte ani de-
acasă” spune multe în acest sens. Rolul parintelui este
acela de a-i oferi copilului un model și direcția de urmat
în viață. Diferențele înregistrate în comportamentul
moral și în valorile morale ale copiilor de aceeași vârstă
se explică cel mai adesea prin diferențele înregistrate în
practicile parinților în materie de educație.
Divorțul a devenit una dintre cele mai
răspândite probleme din ultimele
decenii, iar numarul de copii care au
parinți divorțați, a crescut simțitor
Deși nu toți copiii sunt afectați în mod grav de divorțul
părinților, totuși mulți dintre ei, manifestă dificultăți sociale și
emoționale. Acei copii care au un puternic sprijin economic
și social, schimbări minime ale mediului lor, o gândire
pozitivă față de ei înșiși și parinți cu abilități parentale
adecvate, se pare că au o adaptare optimă după divorț.
Altor copii, divorțul parinților le poate afecta profund viața și
modul de relaționare.
Pentru un copil, părintele este cea mai
importantă persoană din lume, mai
importantă chiar decât sine însuși. Sau,
mai corect spus, relația cu parintele
este atât de necesara, de vitală
copilului, încât acesta din urma este
dispus să gândească sau să simtă
oricum, numai să nu piardă această
relație. Deși concepția despre divorț s-a
schimbat mult în societatea
contemporană, divorțul nu mai apare
ca un eșec, ci ca o soluție și un început
pentru o viață mai bună (consecințe
pozitive). Realitatea dovedește că
acesta are si multe consecințe
negative. Consecințele negative pot fi
atât la nivelul celor doi parteneri , cât și
asupra copiilor.
Tipuri de divorț:
Divorțul copilului – în acest divorț avem în vedere cupluri care se
constituie ca mod de siguranță al celuilalt, de obicei unul joacă
rolul “copilului” și celălalt al “părintelui”. Când copilul ajunge să
crească, își reorientează interesul spre alte persoane. Ca urmare el
nu mai este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip de
relație de cuplu. De cele mai multe ori aceste divorțuri sunt calme
și sunt efecte ale creșterii “copilului” si continuării drumului lui în
afara cuplului. Este frecvent întâlnit și de obicei se asociază cu
momente de trecere din casa parinților în cea a soțului / soției. Ca
și când un copil nu este încă pregîtit să rămână acasă și nici să
plece de acasă și atunci stabilește o relație cu altă persoană care
este “părinte ocrotitor”
 Divortul “terței persoane” – în acestă formă divorțul
devine vizibil abia în momentul în care în viața unuia
dintre soți intervine o a treia persoană. De regulă, acest
lucru se întâmplă în cuplurile care ajung să aiba
probleme și să nu le cunoască, să le evite. Practic cei
doi nu mai sunt demult timp împreună dar, în virtutea
obișnuinței, continuă să se comporte ca și când nimic nu
s-ar fi intâmplat. În plan simbolic, cea de-a treia
persoană raspunde mult mai bine nevoilor inconștiente
ale unei persoane si reușește să se integreze mai bine în
lumea sa spirituală ceea ce face ca această persoană
să devina mult mai importantă decât precedentă.
 Divorțul corectării – este un tip de divorț care se produce la
maturitate de cele mai multe ori. În acest divorț, nu a existat
practic niciodată o relatie între cei doi.
 Divorțul neconsumat – este un tip de cuplu cu probleme majore
de comunicare, de relaționare. În fapt, deși în acte sunt
căsătoriți, ei nici nu participă la aceleași activități împreună și
chiar când o fac sunt în lumi paralele. Nu au capacitatea de a
divorța și nici de a fi împreună. Este un cuplu blazat. Din punct de
vedere psihologic ei trăiesc vieți separate, cu toate acestea
păstrează aparențele unei familii împreună.
 Divorțul real – faptul că două persoane sunt la mare distanță
geografică una față de alta este deseori un context care asigură
o motivație pentru un divorț. Totuși acest tip de divorț nu se
întâmplă decât dacă există și alte tipuri de dificultăți psihologice
în cadrul acestei familii.
 Divorțul compulsiv – este un tip de divorț
multiplu urmat, evident, de căsătorii. Acest tip
de divorț este caracterizat de multă
ambivalență, de incapacitatea de fuziune din
partea celui care îl practică. Este un tip de
divorț în care latura psihologică este decisivă.
Devine amuzant pentru persoanele din jur
atunci când multiplele divorțuri se produc cu
una și aceiași persoană.
Efectele divorțului asupra copilului
Este universal cunoscut faptul că în fața divorțului copiii
reacționează diferit, de obicei le este foarte greu, iar rănile
sunt mult mai profunde decât ale celor doi parteneri care se
despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate,
evoluție și ritm de dezvoltare. Poate apărea o anumită
iritabilitate în comportament. Copilul are nevoie să
comunice ce simte și să aibă încredere în capacitatea sa
de a crea, în propriile sale abilități.Durerea, neliniștea și
conflictul dintre parinți în cazul unui divorț sunt resimțite și de
cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toată
perioada care anticipă o astfel de decizie de această
situație să continue.
Câteva tehnici specifice de lucru
Atunci când copiii nu sunt dispuşi sau nu se simt
confortabil să vorbească despre sentimentele lor, putem
să apelăm la combinarea discuţiilor cu activităţi externe,
ca de exemplu imagini video sau cărțile de poveşti. O
modalitate simplă, dar eficientă, o reprezintă tehnica
celor cinci sentimente: tristeţe, furie, fericire, frică şi
singurătate. Este fomte important să nu se anticipeze şi nici
să nu se sugereze răspunsul copilului. Se urmăreşte
consonanţa dintre comportamentul verbal şi cel
nonverbal al copilului atunci când răspunde la test.
Întrebările se reiau, dacă este cazul.
Tehnici de ascultare. Ascultarea activă
Pe parcursul relatărilor clientului, consilierul trebuie să
fie preocupat in permanentă de intrebări precum.
Ce spune de fapt clientul ? ; Care sunt mesajele
reale ale a acestuia ?. Această
preocupare poate fi verbalizată prin afirmatii de
tipul: Se pare că suferiți mult din cauza faptului ca... .
În felul acesta, consilierul arată că manifestă un
interes sporit față de ceea exprima clientul, printr-o
atitudine plină de atenţie şi solicitudine.
Tehnica "rezolvării mutuale a problemei"
O tehnică familială deosebit de utilă ar fi cea
dezvoltată de către R. Dreikurs (1974) sub numele de
"rezolvare muhlală a problemei". Părintele sau
aparţinătorul şi copilul se întâlnesc cu o altă
persoană (consilierul), încercând să-şi imagineze
soluţii pentru problemă, urmând paşi specifici.
Strategii de consiliere
Strategii de identificare a gândirii negative, a
atitudinilor şi sentimentelor negative.
Strategii de schimbare a comportamentelor
indezirabile
Strategia contractelor comportamentale şi a
procedeelor de întărire
Strategia practicii negative
Strategii operante de întărire (B.F. Schinner, 1953)
Strategia modelării indirecte
Strategia monitorizării sau autocontrolului
În concluzie indiferent de nivelul de normalitate al
divorțului în societatea zilelor noastre, decizia
părinților pentru separare și divorț plasează copilul
și familia la risc pentru suferință atât pe termen
scurt cât și pe termen îndelungat. Știința
psihologică a făcut progrese semnificativ pentru
înțelegerea factorilor care îngreunează viața
copilului, cu părinți divorțați, la vârste diferite și
identificarea strategiilor de colaborare parentală
post-divorț care minimalizează efectul factorilor
de risc.
Recomandări
1.Ne abținem de la dramatizări. Ajutăm copilul să înțeleagă că divorțul este
ceva ce se întâmplă între adulți, dar fără a exagera situația. Tutelarea
excesivă la fel va face copilul să creadă că ceea ce s-a întâmplat între
părinți e ceva deosebit de grav.
2.Evităm „aruncarea” de emoții negative asupra celuilalt soț. Cel puțin în
prezența copilului. Când facem acest lucru, ne ajutăm doar să scăpăm de
tensiunea pe care o suportăm în interior, dar cu prețul prejudicierii relației
noastre cu copilul și relației copilului cu celălalt părinte.
3.Comunicăm cu copilul despre ceea ce urmează să facem într-o manieră
potrivită vârstei sale. Astfel consolidăm relația cu copilul și ne asigurăm că el
nu-și va crea niște explicații iraționale în legătură cu ceea ce se întâmplă.
4.Negociem cu fostul partener despre cum să abordăm copilul. Luăm în
seamă că se rupe doar legătura ce ține de adulți ca cuplu, dar cea de
părinți va rămâne pentru totdeauna. Copilul are nevoie de ambii părinți.
5.Oferim șansa copilului să ne adreseze întrebări. Și ne pregătim că
unele ne vor putea incomoda. Acest lucru nu înseamnă că vom insista în a
fi întrebați de copil, măcar ceva, copilul poate să nu aibă întrebări la acel
moment.
6.Permitem socializarea liberă dintre copil și celălalt părinte. Aceasta
îl va ajuta să treacă mai ușor peste momentele mai dramatice pe care ar
putea să le suporte.
7.Asigurăm copilului starea de siguranță și confort. Lucru care poate
deveni destul de dificil, în special atunci când copilul încearcă, prin
comportamentul său de „copil ascultător”, să ne reîmpace cu fostul
partener. Explicăm copilului că divorțul este permanent, dar este doar între
tata și mama.
8.Evităm folosirea copilului pe post de „spion”. În general, nu se
recomandă implicarea copiilor în „chestii neplăcute ale adulților”, de altfel ar
însemna că copilul este familiarizat în exces cu ceea ce ține relaționarea
de cuplu în situații în care suntem pentru el părinte.
1. Bibliografia

Băban A. Consilierea educațională. Cluj- Napoca: 2001, p.15.


Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, „Consilierea familiei si terapii de familie – note
de curs masterat”, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si
Pedagogie Brasov, 2009
Curs Tehnici de Consiliere 2007-2008,Lect. Univ. Drd. Ghiursel Regep, Univ. „ Andrei Șaguna”,
Constanța
Dumnitru Al. Ion, „Consiliere Psihopedagogica”, Ed. Polirom, Iasi, 2008.
Enăchescu C. Tratat de psihanaliză și psihoterapie. București: Editura Didactică și Pedagogică R.A.
1998, p.253.

Mitrofan I. Mitrofan N. 1991 Familia de la A....la Z Editura Științifică,București


Micleușan Z. Cuznețov L. Bazele consilierii,Ghid metodologic, Chișinău,2015
TurliucmN, 2004 Psihologia Cuplului și a Familie Editura Științifică Performantica,Iași
Vă Multumesc.

S-ar putea să vă placă și