De la picturile rupestre de la Chauvet de acum 32.000 de ani, Arta a evoluat continuu, parcurgand un drum lung si intortochiat, cu multe rascruci care puteau cu siguranta duce la un alt rezultat, dar care, intr-un final, ne-a adus aici, la momentul prezent. De la bizoni si cai pictati pe peretii umezi si intunecosi ai pesterilor, pereti care ofereau protectie si intimitate imaginilor zugravite in pigmenti paleolitici, la piramidele egiptene si perfectiunea sculpturilor grecesti sau romane, la uitarea in care s-a scufundat omul medieval, coplesit de maretia lui Dumnezeu sau la lipsa de chipuri umane din arta musulmana, ceea ce a condus la explorarea figurilor geometrice, intr-o masura nemaintalnita de-alungul istoriei omenirii, la Renastere, la Baroc, la Impresionism, la Abstract, la fotografie, la graffiti... omul nu a renuntat niciodata la Arta, ci si-a modelat gusturile si tehnica in functie de spiritul timpurilor. • Fiecare dintre noi putem argumenta ca o anumita pictura sau sculptura este Arta sau nu. Fiecare traseaza linia dintre Arta si nonArta in alt loc. Suntem indivizi cu gusturi aparte si cu o viziune unica asupra lumii. Unii cauta in Arta armonia culorilor si a formelor, altii un anumit simt estetic, altii o filosofie a existentei, altii un sentiment sau o stare de spirit, o impresie sau un punct de vedere, altii realitatea pura si dura. Altii cauta mistere care asteapta sa fie descifrate, altii cauta simboluri, o scara transcedentala catre ei insisi sau catre divinitate, artistul cauta in Arta nemurirea, satisfacerea unei nevoi organice de a se exprima atunci cand paharul sufletului se revarsa peste margini. Intr-o lume in care tot ce e hand made primeste o valoare nemasurabila, un aranjament floral sau o esarfa combinata cu gust se transforma in Arta. Am putea chiar sa ne intrebam care e diferenta dintre un WC public si "The Fountain" a lui Marcel Duchamp. Raspunsul? Un piedestral! Linia despre care vorbeam mai sus poate foarte bine sa nu existe. Am invatat de-alungul timpurilor, si nu fara a plati un anumit pret, ca putem transforma microcosmosul nostru in ceva mai mult decat o simpla adunatura de atomi si ca fiecare lucru are o alta valoare - nu una intrinseca ci una atribuita de catre fiinta umana. •Arta este, in esenta, cea mai profunda expresie a creativitatii si imaginatiei umane. Este ceea ce ne ridica cu o treapta deasupra celorlalte vietuitoare, fara a taia insa cordonul ombilical care ne leaga de natura. Arta exista intr-o stransa legatura cu istoria. Despre multi artisti, care au ajuns sa fie apreciati abia post mortem, se spune ca au fost inaintea vremurilor, ca au fost vizionari, ca au fost genii, ca au vazut un viitor pe care restul nu-l puteau intrezari. Omul reuseste sa se conecteze la o opera de arta atunci cand o intelege si nu atunci cand exprima o necunoscuta. Pictura lui Louis XIV de Rigaud poate parea o caricatura si regele poate cadea in ridicol, datorita vestimentatiei si a perucii. Dar pentru inceputul secolului al XVIII-lea, Regele Soare era imbracat dupa ultima moda si starnea admiratie si invidie, ceea ce inca mai starneste si in ziua de azi, atat timp cat plasam pictura in epoca careia ii apartine. E vorba doar de alte gusturi! Arta a fost strans legata de religie si politica inca din negura timpurilor. Ea este prezenta in ADN-ul uman si daca ar fi sa o luam de la capat, probabil ca tot aceleasi greseli ar fi savarsite si tot acelasi drum ar fi parcurs. E greu Hyacinthe Rigaud, "Louis XIV, sa ne imaginam o istorie a omenirii fara Arta, oricat de Rege al Frantei si Navarrei" greu ne este sa definim Arta. Relativa, transcedentala, (1701) (Muzeul Louvre, Paris) frumoasa, furtunoasa, abstracta sau schematica, arta este parte din noi. Poate cea mai umana parte...