Pesta porcina clasica

Studenti: Bulai Anca

Niculae Andreea
Popescu Gabriela
Stanciulescu Catalin
 Definitie
Pesta porcina (holera porcului) este o boala virala foarte contagioasa
care poate evolua acut, subacut, cronic sau persistent atat la porcii
domestici cat si la cei salbatici.
Transmiterea transplacentara este realizata cu tulpini slab virulente si
duce la aparitia purceilor infectati persistent, acestia constituind o sursa
majora de diseminare a bolii in focarele neinfectate.
Este un virus endoteliotrop inmultindu-se astfel in organele
puternic capilarizate (maduva oaselor, splina, ganglioni limfatici, pulmoni).
 Istoric
• PPC a fost cunoscută şi descrisă încă de la începutul
secolului XIX, în SUA. Cele mai multe date de literatură,
consemnează însă că boala a apărut pentru prima dată în
1833, în statul Ohio, în apropiere de Cincinnati, de unde
apoi s-a extins astfel că, în anul 1885 a cuprins întreg
teritoriul SUA. Din SUA boala a trecut și în Europa (Anglia si
Franța). Inițial, pesta porcină clasică a fost confundată cu
pasteureloza şi salmoneloza, ambele cunoscute sub
denumirea de pneumoenterite infecțioase ale porcului.
• În România, Gheorghiu şi colab. arată că, după datele prof.
Motaş, primele cazuri de pestă porcină clasică au fost
diagnosticate în anul 1893, de către Starcovici şi Riegler,
când au fost identificați 5 porci bolnavi.
 Importanta economica si sanitar-veterinara

• Nu este transmisibila la om;

• Pierderi economice ridicate:
- Confirmarea unui singur animal bolnav impune
sacrificarea intregului efectiv
- Aparitita unui focar nou de PPC conduce la
impunerea de restrictii la importul/exportul de porci si
produse din carnea acestora
- Costul ridicat al masurilor de carantina
 Etiologie
• Fam. Flaviviridae
• Gen Pestivirus
Virusuri inrudite antigenic
1. virusul bolii mucoaselor (MD-BVD sau virusul diareei virale bovine)
2. virusul bolii de granita
Morfologie
Virusul pestos : virus de dimensiuni mici cu anvelopa si genom ARN
monocatenar, avand un singur fragment deschis citirii pentru
translatie.
 Etiologie
Particularitati biologice
Virulenta tulpinilor de virus PPC izolate din teren variaza foarte mult. Exista tulpini:
• Foarte virulente – determina boala cu evolutie acuta (mortalitate mare)
• Moderat virulente – evolutie subacuta si cronica. Modul de realizare al evolutiei este
influentata de varsta porcilor, statusul lor imun si starea nutritionala.
• Slab virulente – pot induce moarte embrionara si avort la animalele infectate in perioda
prenatala.

Pentru cultivare se utilizeaza culturile de tesuturi de porc, bogate in elemente reticulo-

endoteliale (plexul coroid,maduva osoasa, splina, ficatul, leucocite), precum si tesut
testicular de iepure tanar
Replicarea are loc doar in citoplasma fara a produce efect citopatic.
Virusul poate fi adsorbit pe : ﴾ hematiile mai multor specii de animale
﴾ bacterii
﴾ hidroxid de aluminiu
﴾ alte substante aflate in stare coloidala.
 Etiologie
Particularitati antigenice
La nivelul anvelopei au fost identificate diferite proteine, E2 (gp55) fiind considerata
cea mai imunogena.S-au constatat diferente antigenice si intre tulpinile apartinand
aceluiasi grup.

Rezistenta
Rezistenta fata de factorii fizici si chimici este moderata:
• La 60˚ C isi pierde infectiozitatea in 10 minute iar la 56˚C in 60 minute.
• In salamul mentinut la temperaturi scazute rezista peste 60 de zile
• Sarea si afumarea nu il distrug
• Frigul il conserva
• Este stabil la pH 5-10
• Este sensibil la: eter, cloroform, ß-propiolactona.
• Inactivat rapid de: Hidroxid de Sodiu(2%), formol(1%), carbonat de sodiu(1%)
 Epidemiologie
• Specii receptive: porcul
• Factori favorizanti: varsta si statusul imun scazute
• Tulpinile slab patogene sunt inaparente clinic
• Virusul se elimina prin: saliva, secretie lacrimala, urina si
fecale
• Virusul se transmite si cu 2-4 zile inainte de aparitia
semnelor clinice
• Boala are caracter epizootic
• Nici o tara din Europa nu a fost recunoscuta ca fiind
indemna de catre OIE
Raspandire geografica
 Epidemiologie
Surse de infectie:
• primare: animalele bolnave, in special cele fara semne clinice
• secundare: haine, ingrijitori, adaposturi, obiecte, mijloace de
transport contaminate; resturi alimentare din gospodarie, care pot
contine carne de porc infectata, insuficient tratata termic

Cai de contaminare:
• Oro-nazala, prin contact direct sau indirect cu porcii infectati sau
prin consumul de hrana contaminata
• Prin mucoasa (in special cea conjunctivala), prin materialul seminal
de la vieri infectati, atat prin monta naturala cat si prin insamantare
artificiala
 Patogeneza
3 faze:
• Faza limfatică;
• Faza viremică;
• Faza viscerală.
Patrundere virus Celule epiteliale Țesut limforeticular 
(cale oro-nazală) cripte amigdaliene adiacent si lnn.
regionale
SângeSplină 
Măduva osoasă
Lnn. viscerale
Structuri limfoide (mucoasa intest subtire)
Structuri parenchimatoase ale întregului organism.
 Patogeneza
Multiplicarea virală are loc în:
• Leucocitele țesutului limfatic;
• Leucocitele circulante;
• Celulele mononucleate;
• Celulele endoteliale.
 Tablou clinic
• incubație 7-10 zile;
• semne clinice dupa 3-4 sapt – nespecifice bolii;
• tineretul este afectat mai grav decat animalele adulte.

Obișnuit evoluează sub 3 forme:

• acută;
• cronică;
• cu debut întârziat.
Uneori PPC poate evolua şi sub formă supraacută sau prin
forme atipice, greu de sistematizat. Semnul clinic comun
tuturor formelor care se manifestă la debutul bolii este FEBRA.
 Tablou clinic
În funcție de predominanța semnelor clinice si
localizarea leziunilor există diverse forme de
pestă:
• septicemică;
• nervoasă;
• pulmonară;
• cutanată;
• mixtă.
 Tablou clinic
• Forma acută
– tulpini cu virulență mare;
– evoluție: incubație scurtă , depresie severă , hipertermie , anorexie,
conjunctivită , constipație, diaree, convulsii, incoordonare în mers,
hemoragii cutanate in special pe urechi, coadă, abdomen, parte
internă membre;
– imunosupresie severă - manifestări clinice pulmonare, intestinale sau
mixte - pot fi rezultatul intervenției secundare a unor bacterii, ca
Pasteurella multocida şi/sau Salmonella choleraesuis (care in mod
normal sunt comensali la această specie)
– viremie: titru mare;
– raspuns imun absent;
– moarte: 10-20 zile (probabil din cauza tulburarilor de la nivelul
aparatului circulator)
 Tablou clinic
• Forma cronică
– tulpini cu virulență moderată;
– evoluție: incubație scurtă, trei faze de boală:
a)depresie, febră, anorexie b)îmbunătățirea tabloului
clinic c)terminală, de reexacerbare a bolii;
– manifestă mai ales sub formă intestinală (enterită
cronică), cahectizantă;
– viremia redusă temporar sau absentă;
– raspuns imun prezent;
– moarte: 1-3 luni.
 Tablou clinic
• Cu debut întârziat
– tulpini cu virulență mică;
– perioada de infecție este prenatală: cu cât infecția se produce
într-o fază mai precoce a gestației cu atât fetușii sunt mai
afectați. Dacă scroafa este infectată în prima parte a gestației se
poate ajunge la fatarea de produși neviabili cu malformații,
mumificați sau morți; daca infecția are loc dupa ziua 90 a
gestației; purceii fătați prezintă viremie persistentă;
– evoluție: apariție târziu după infecție, anorexie şi depresie ce se
accentuează treptat, temperatură corporală: normală sau uşor
crescută , conjunctivită, dermatită , tulburări locomotorii;
– viremia: persistentă la titru mare;
– răspuns imun absent.
 Tablou lezional
• Forme supraacute: absenta leziuni, diateza hemoragica, petesii cutanate,
congestie a organelor, tumefactie in limfocentri.

• Forme acute si subacute: hemoragii multiple de dimensiuni variabile (consecinta a

degenerescentei hidropice urmata de necroza celulelor endoteliale si a
trombocitopeniei) .
Forma acuta se manifesta prin:
 petesii si echimoze pe mucoase si seroase
 limfonodita hemoragica periferica (aspect marmorat) sau totala
 infarcte :1.splenice marginale, albe (cauza: ocluzie capilara cu trombi => semn
quasipatognomonic); 2. la nivelul vezicii biliare; 3.la nivelul tonsilelor (urmate de
necroze ce se complica cu invazii bacteriene => tonsilite supurative)
 Nefrozonefrita hemoragica
 Limfonoduli mariti in volum, mustosi pe sectiune cu hemoragii in corticala.
 SNC- meningoencefalita nepurulenta
 Forma subacuta se manifesta prin:
* Leziuni hemoragice mascate de infectii bacteriene rezultand tiflite si colite
fibrino-necrotice nodulare ( ,,butoni pestosi”)
* Cord flasc cu zone de congestie a miocardului
* Stomac – petesii si eroziuni ale mucoasei
* Val palatin,limba, amigdale,faringe,glota,esofag- ulceratii

• Forme cronice: hemoragii si infarcte mai putin evidente.

Se manifesta prin:
 Atrofie timus,
 Depletie limfocitara in organe limfoide perifericre,
 Cecum si colon: - necroza si ulcere cu aspect de butoni
 Leziuni costale – calcificari in regiunile cartilaginoase

* Important : Pielea de la nivelul petelor eritematoase se tumefiază,

determinând aparitia papulelor ce se acoperă cu un exsudat seros care, după
uscare, formează împreună cu stratul superficial al pielii o crustă brună,
indicând prezenta fazei de exantem papulos, pustulos sau crustos. Apoi,
leziunile progresează transformându-se în plăci necrotice uscate. În asemenea
cazuri diferentierea fată de variolă se poate face numai prin examen de
laborator.
Butoni pestosi: Limfonodita hemoragica
 Petesii
Piele Viscere abdominale

Rinichi Laringe
Rinichi, suine. Cortex cu petesii si infarcte
inconjurate de hemoragii.
 Rinichi. Petesii corticale
“rinichi ou de curca”

Hidronefroza si hemoragii
 Limfonod, petesii

Limfonod retrofaringian hemoragic. Tonsile cu hemoragii

Faringe, laringe Tonsile, necroza

 Diagnostic
Semnele clinice depind de stadiul bolii (acut, subacut,
cronic) si ajuta la decelarea pestei porcine clasice, in
teren, in proportie de 75%. Acestea sunt:
• Polidipsie (in hipertermie)
• Anorexie (refuza hrana)
• Conjunctivita
• Coada, picioarele, urechile, abdomenul colorate in rosu
inchis (dermatita hemoragica/hemoragico-necrotica)
• Constipatie urmata de diaree
• Deplasare groaie si tremuraturi musculare
 Diagnostic
Diagnosticul diferential trebuie facut fata de:
• Pesta porcina Africana • Boala Glasser (Haemophilus
(identica clinic lezional) parasuis)
• Diareea virala bovina-boala • Pseudorabie (Boala Aujeszky)
mucoaselor (BVD-MD)
• Purpura hemoragica
• Sindromul reproductiv
respirator (boala urechilor • Salmoneloza/Pasteureloza/Acti
albastre) nobaciloza
• Sindromul de dermatita • Rujet
porcina si nefroza • Leptospiroza
• Eperythrozoonosis • Intoxicatii cumarinice
(Mycoplasma suis)
 Diagnostic
Probele
• De la animale in viata se recolteaza sange integral (heparinat sau cu
EDTA)
• Postmortem se recolteaza tonsile, splina, rinichi, tesut limfatic
(limfonod ileocecal si retrofaringian), ileon. In cazul carcaselor
autolizate: os lung intreg sau sternul.
– Pentru testare serologica nu se preleveaza de la purcei mai mici de 8
saptamani
– In perioada de incubatie a bolii, tonsilele sunt cele mai adecvate probe
pentru ca sunt primul mediu de replicare a virusului.
– Anticorpii se dezvolta in a 3-a saptamana de boala
• Transportul si depozitarea se fac in containere ermetic inchise,
pastrate la rece (nu inghetate), expediate cat mai repede posibil.
 Diagnostic
Identificarea agentului cauzal
Imunologic
• Izolarea virusului (sensibil si specific) – prin inocularea pe celule
renale suine, cu diviziune rapida (PK-15 sau SK16). Este o metoda
lenta.
• Testul de imunofluorescenta directa (FAT), cu anticorpi fluorescenti
– din criosectiuni cu anticorpi monoclonali (pentru diferentierea
vPPC de celelalte pestivirusuri).
• Testul ELISA – cu anticorpi monoclonali si/sau policlonali impotriva
unei varietati de protein virale. Poate fi folosit in diagnosticul
animalelor vii, dar are sensibilitate redusa.
• PCR (polymerase chain reaction) – se pot detecta fragmente de
ARN viral. Poate fi folosit pe probe de sange sau tesut. Nu este
standardizata European.
 Diagnostic
Identificarea agentului causal
Serologic
• FAVN (fluorescent antibody virus neutralization) –
determinarea activitatii de neutralizare a
anticorpilor din proba de ser.
• NPLA (neutralizing peroxidase linked assay –
serurile se testeaza in raport cu serurile martor)
• ELISA (enzyme linked immunosorbent assay) –
realizat cu anticorpi monoclonali
Tablou lezional pe scara de la 1 la 3 (Floegel – Niesmann, 2003)

Zone 1 – Alterare usoara 2 – Leziuni distinctive 3 – Leziuni severe

Piele Eritem Hemoragii izolate Hemoragii multiple
Seroase Petesii isolate Petesii in diferite zone Petesii generalizate
Tonsile Tumefactie Eritem Necroza
Splina Infacte mici Infarcte evidente 50% infacte
Rinichi Petesii individuale Petesii de suprafata si Multiple petesii
interstitiale

Limfonoduri Tumefactie Tumefactie si hemoragii Tumefactie si hemoragie

neregulate generalizata

Ilium Eritem Eritem si puncte de necroza Necroze multiple sau butoni

ulcerativi

Creier Hiperemie usoara Hiperemie Hiperemie si vase

congestionate

Pulmon Bronsita Bronhopneumonie sau Bronhopneumonie si pleurita

pleurita
 Profilaxie
Sanitara
Prevenirea introducerii vPPC in tari indemne:
- Interzicerea importului produselor
neprelucrate termic din tarile infectate
- Gunoi distrus si sterilizat
- Curatire si dezinfectie vectori mecanici,
vizitatori, camioane.
 Profilaxie
Medicala
- In tarile in care PPC este enzootica = vaccinare
- Cel mai utilizat vacin este produs din tulpina “C”
- Scroafele vaccinate transmit anticorpii prin
colostru
- In UE vaccinarea este interzisa
- Alternativ a fost produs un vacin subunitar cu
marker E2 pentru stoparea diseminarii virusului
 Combaterea
• Boala inclusa in lista A a OIE, supusa declararii oficiale si carantinei
de gradul II
• Se impune asanarea intregului efectiv infectat si/sau contaminat in
cazul confirmarii a cel putin un caz de pesta porcina clasica
• masuri de DDD
• Repopulare dupa cel putin 30 sau 60 de zile de la dezinfectia finala
• Arderea cadavrelor si a deseurilor de abator
• Carnea provenita de la animale contaminate se valorifica doar dupa
sterilizare termica
• Cand intr-o explatatie se suspicioneaza un caz de PPC se aplica
masuri stricte de carantina (nici un porc nu mai intra sau iese din
exploatatie; deplasarea persoanelor si a mijloacelor de transport
este restrictionata; ancheta epidemiologica)
 Bibliografie selectiva
• Danes, Doina – Boli infectioase transfrontaliere, 2005
• Manzat, Radu Moga – Boli virotice si prionice ale
animalelor
• E. Straw E, Barbara – Diseases of swine, 2006
• http://www.cfsph.iastate.edu/DiseaseInfo/disease-
images.php?name=classical-swine-fever&lang=en
• http://www.oie.int/fileadmin/Home/eng/Animal_Healt
h_in_the_World/docs/pdf/CLASSICAL_SWINE_FEVER_F
INAL.pdf (22.11.2013)
• http://www.oie.int/en/animal-health-in-the-
world/official-disease-status/classical-swine-fever/