PLANTE ŞI ANIMALE DIN

ROMÂNIA
ACESTE SPECII SUNT DECLARATE
MONUMENTE ALE NATURII ŞI SUNT OCROTITE
ÎN REZERVAŢII NATURALE,UNDE SE ÎNCEARCĂ
ÎNMULŢIREA LOR.

Bujorenu Adrian Florin

Clasa a 9-a CSP
 CAPRA NEAGRĂ
Capra neagră (Rupicapra
rupicapra), o adevărată
mândrie a ţării noastre,
sălăşluieşte pe creastele
alpine, greu accesibile chiar şi
celor mai experimentaţi
alpinişti. Mamifer ierbivor,
capra neagră îşi face rareori
simţită prezenţa. Trebuie să te
consideri norocos dacă ai avut
vreodată ocazia să-i distingi
silueta pe vreunul dintre
piscurile Carpaţilor. În timpul
lunilor de vară, caprele negre
cutreieră pajiştile alpine de la
înălţimi de peste 1800 metri.
Iarna, capra neagră coboară la
altitudini mai mici(sub 1100
metri), unde se poate adăposti
în pădurile montane, dar va
rămâne aproape de pantele
stâncoase ale munţilor.
RÂSUL
• Râsul, cu denumirea
ştiinţifică Lynx lynx şi
denumirea secundară în
limba română linx, este la
ora actuală cea mai mare
felină din fauna sălbatică a
României. Denumit şi
pantera Carpaţilor, râsul
este răspândit natural din
munţi până în Delta Dunării,
având o mare adaptabilitate
şi amplitudine ecologică. La
ora actuală, însă,
exemplarele din afara
Carpaţilor şi Subcarpaţilor
sunt foarte rare, ca urmare
a vânătorii necontrolate
practicate în ultimii 100 de
ani.
 ZIMBRUL
• Zimbrul (Bison bonasus
bonasus) este cel mai greu
animal european de pe
uscat. Are o lungime de 2,9
metri, o înălţime de 1,9
metri, cântărind de la 300
la 920 kg. Este mai înalt,
dar mai puţin masiv decât
ruda sa apropiată, bizonul
american, având şi părul
mai scurt decât accesta.
Zimbrii trăiesc în păduri,
având foarte puţini duşmani
naturali.
• Zimbrul trăieşte 28 de ani
în captivitate, dar în
sălbăticie trăieşte mai
puţin. Pot avea pui la
vârste între 4 şi 20 de ani
femelele şi între 6 şi 12 ani
masculii.
• În România, trăieşte doar
în rezervaţii naturale.
COCOŞUL DE MUNTE
• Cocoşul de munte (Tetrao
urogallus) este o specie de păsări
din familia fazanului. Este o
pasăre foarte sperioasă, care se
poate vedea rar în natură.
• Arealul lui de răspândire este
frecvent Europa Centrală, unde
poate fi întâlnit numai în regiunile
de munte împădurite, puţin
circulate. Ţările unde poate fi
întâlnit cocoşul de munte sunt:
Austria, Elveţia, Slovenia,
România şi Germania. Cocoşul de
munte trăieşte mai mult în
luminişurile pădurilor de foioase
sau de conifere cu vegetaţie
abundentă, în munţii Alpi şi
Carpaţi din Europa, ca şi în
taigaua din Asia de Nord. Se
apreciază populaţia cocoşilor de
munte între 1,5 şi 2 milioane de
exemplare.
 PĂSTRĂVUL
• Denumire ştiinţifică:
Salmo trutta fario.

• Răspânire:
Mai este denumit de
pescari şi “indigenul”;
trăieşte în râurile repezi,
din Carpaţi. Este
pretenţios faţă de
condiţiile de mediu,
având nevoie de ape
limpezi şi reci a căror
temperatură să nu trecă
de 17- 18 grade, bogate
în oxigen.
 VIPERA NEAGRĂ
• Năpârca sau vipera,
căreia i se mai spune
şi vipera neagră, nu
este singura specie de
la noi, dar este cea mai
răspândită. E şarpele
căruia i se datorează
teama poporului şi
pentru ceilalţi şerpi,
mai puţini periculoşi.
Tot de la acest şarpe
vine şi vorba “Cine a
fost muşcat de şarpe,
se teme şi de şopârlă”.
• Denumirea ştiinţifică:
Vipera berus
VULTURUL BĂRBOS
• Gypaetus barbatus,
vulturul bărbos, este
o specie de vultur
mare, cu penajul
negru-cenuşiu pe
spate, coadă şi aripi,
alb-gălbui pe cap, gât
şi partea ventrală şi
cu pene negre în
formă de barbă sau
cioc.
Din păcate, această
superbă specie care
popula Munţii Ciucaş
a fost vânată până la
dispariţie.
BROASCA ŢESTOASĂ
• Broasca ţestoasă
cu capac (testudo
greaca ibera) este
răspândită în nord-
vestul Africii, Bazinul
Mării Mediterane,
Asia Mică şi
Peninsula Balcanică.
• La noi în ţară se
întâlneşte îndeosebi
în Dobrogea. De
talie mijlocie, la
vârsta de adult
poate ajunge la 20-
30 cm. Capul, gâtul
şi membrele se pot
retrage în totalitate
sub carapace.
 FLOAREA DE COLŢ
• Când se vorbeşte de
floarea de colţ, toată
lumea se gândeşte la
ceva rar, lucru care
este cât se poate de
adevărat.
• Întâlnindu-se din ce în
ce mai rar, floarea de
colţ - Leontopodium
alpinum- a fost
declarată monument al
naturii şi se află sub
ocrotirea legii încă din
1933.
BUJORUL DE MUNTE sau
SMÂRDARUL • Smârdarul sau bujorul
de munte
(Rhododendron
Kotschyi) creşte
spontan în tufe pitice în
zona alpină.
• Este o plantă care nu
tolerează transplantări,
lucru care face
imposibilă cultivarea în
grădini.
• Frumuseţea florilor sale
– care emană un miros
şi o aromă
asemănătoare vişinilor-
face ca smârdarul să fie
o plantă ocrotită şi
protejată în perimetrul
Parcului Naţional
Bucegi. Bujorul de
munte este peren şi îşi
păstrează frunzele verzi
tot timpul anului.
 LALEAUA PESTRIŢĂ
• Laleaua pestriţă
(Fritillaria
meleagris) face
parte din familia
Liliaceae.
• Este o plantă
perenă, de 20- 40
cm.
• Arealul de
răsp’ndire a acestei
specii se
micşorează
continuu, din cauza
colectărilor masive.
Este o specie
introdusă în cartea
Roşie şi ocrotită de
stat.
SÂNGELE VOINICULUI
• Sângele voinicului
sau bobuşorul are
denumirea ştiinţifică
Lathyrus tuberosus.
Este o plantă perenă,
rizomul fiind plin de
tuberozităţi, de unde şi
numele speciei. Florile
sunt roşii- purpurii.
Este o plantă
răspândită în
semănături şi fâneţe.
 GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI
Garofiţa Pietrei
Craiului (Dianthus
callizonus) se
găseşte în munşii al
căror nume îl poartă
- M-ţii Piatra
Craiului. Este unică
în ţara noastră, fiind
descoperită acum
mai bine de 100 de
ani.
 Nouă ne pasă de ele!
• Peste 6000 de specii de animale au primit deja un steguleţ roşu
care anunţă pericolul de dispariţie. Distrugerea teritoriului
acestora, braconajul şi vânătoarea necontrolată au dus la
ameninşarea unora dintre cele mai diverse specii de animale.

• De la urşi, elefanţi, tigri, balene, vulturi, maimuţe sau delfini, mii de

animale aşteaptă un deznodământ pentru care nu sunt
responsabile. Iar indiferenţa şi lipsa de educaţie legate de această
situaţie vor transforma în realitate ipoteza unei lumi fără animale.

• Cu scopul de a lupta împotriva acestui viitor sumbru, instituţiile

internaţionale au devenit şi mai dinamice în efortul de a salva
speciile ameninţate. Ultima întâlnire a avut loc în decembrie 2008, la
Roma, în cadrul celei de-a IX-a Conferinţe ONU – International
Wildlife Conference.