Leoaică tânără, iubirea

Bogdan Ovidiu
Balanuca Raluca de
Chirea Florin
Cojocea Robert Nichita Stănescu
Baciu Rudolf
Spanache Iasmin
 Incadrarea autorului in literatura română
 Incadrarea poeziei in opera autorului
 Etapa tinereții, a armoniei dintre om și lume
 Volume
 Geneză
 Structura si compozitie :
I. Întalnirea cu iubirea;
II.Transformarea naturii;
III. Transformarea autorului într-o leoaică arămie;
 Trăsăturile neomodernismului
 a) Nichita Stănescu este cel mai important poet postbelic şi
principalul nostru poet neomodernist .
 b) Locul deosebit al poetului în poezia românească este
demonstrat de faptul că: este un inovator al limbajului artistic ( se
inspiră din Rimbaud, Valery, Mallarme, Eminescu, Blaga , Barbu
şi Arghezi ), fapt care explică înţelegerea mai anevoioasă a
poeziei sale;
 c) La început, deşi laudativă, reacţia criticii a fost vagă în aprecieri
( “Nichita Stănescu a revoluţionat poezia română postbelică” ).
Mircea Martin afirma: “Nichita Stănescu este autorul celei de a treia
revoluţii poetice în limba română, după aceea eminesciană şi
argheziană”.
 d) Nichita Stănescu s-a bucurat de numeroase premii în ţară şi
peste hotare ( premiul Herder şi propunerea pentru premiul
Nobel în literatură ).
 Etapele creaţiei lui Nichita Stănescu pot fi următoarele:
 I. Etapa tinereţii, a armoniei dintre om şi lume:
Motive dominante= lumina şi răsăritul:
“Sensul iubirii”-’60,
“O viziune a sentimentelor”-’64,
“Dreptul la timp”-’65
 II. Etapa maturităţii- a abstractizării: “11 Elegii”-’66;
 III. Etapa necuvinte
“Alfa”,
“Oul şi sfera”-’67,
“Necuvintele”-’69,
“In dulcele stil clasic”-70,
“Operele imperfecte”-79,
 Este o perioadă de căutări, când Nichita Stănescu porneşte de la
Eminescu, Arghezi, Barbu, etc. folosind aceleaşi teme, dar într-un limbaj
cu totul nou.
 Poezia este adolescentină, exprimă bucuria trăirii prin dragoste.
 Tema preferată a primelor 3 volume este tema iubirii, care-l poate
împinge pe poet spre eternitate: “ mişcare-n sus”, “joc de-a sufletul”,
“Clar de inimă”, “Poveste sentimentală”.
 Speciile prin care se realizează această temă sunt: ode, elegii, meditaţii,
miniaturi ( “Poem”: “Spune-mi, dacă te-aş prinde –ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta
talpa piciorului,/ nu-i ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi
striveşti sărutul?”).
 1960- “Sensul iubirii”- tema iubirii.
 Poetul e fericit că trăieşte. Răsăritul simbolizează bucuria de a exista (“Dimineaţă marină”
).
 Poezia revine la un singur personaj liric, eul poetic reintrodus de Labiş anulând acel “noi”
gregar, proletcultist al poeziei postbelice.
 In acest volum apare motivul războiului care traumatizează sensibilitatea copilului şi-l
obligă la o maturizare forţată (“Meditaţie de iarnă”).
 1964 – “O viziune a sentimentelor” = continuă tema iubirii din primul volum. Poezia
reprezentativă este “Leoaică tânără, iubirea”. Dincolo de frenezie, apare o notă gravă, o
meditaţie asupra dragostei.
 1965 – “Dreptul la timp”= tema principală este timpul. Curgerea timpului dă poetului o
senzaţie mai dureroasă ( reflex din Eminescu, Blaga sau o senzaţie pe care Stănescu o
simte, fără influenţă din altă parte. Tonul este mai grav. “Quadriga”: “Suieră o quadrigă pe
câmpia/ secundelor mele./(…)/ Si caii aleargă până când sparg cu botul secunda”.
 Poezia face parte din al doilea volum, “O viziune a
sentimentelor” ( 1964 ), din prima etapă a liricii, de
tinereţe, a armoniei dintre om şi lume.
 Nichita Stănescu se inspiră din simbolistica leului, care
se caracterizează prin agresivitate, dar şi prin
nobleţea rezultată din statutul de rege al animalelor.
 Leul simbolizează în acelaşi timp forţa şi graţia.
Gen şi specie: liric, meditaţie asupra iubirii

Tema: iubirea si consecintele pe care acest sentiment are asupra

raportului dintre eul liric si lumea exterioara

Explicaţia titlului: titlul este o metaforă ( comparaţie subînţeleasă

). Iubirea e comparată cu o leoaică tânără. Leoaica este simbolu
forţei şi al graţiei. Faptul că e tânără îi amplifică trăsăturile.
Iubirea este văzută ca o leoaică tânără, agresivă, ca un
sentiment puternic ce îl transformă pe poet într-un Demiurg (
creator ).
Compusă din 3 strofe inegale ( 6, 8, 10 versuri ).
o Textul este modern.
o Poezia nu respectă versificaţia tradiţională.
o Versurile sunt inegale, fără ritm, măsură, câteodată întâlnindu-se
totuşi rima.
o Versurile din interiorul poeziei încep cu literă mică.
Poezia este structurată pe 3 planuri:
o v.1→6: întâlnirea cu iubirea;
o v.7→14: transformarea naturii;
o v. 15→24: transformarea poetului într-o leoaică arămie.
 Textul nu are nici introducere, nici
încheiere. Debutează cu
prezentarea unui atac violent:
 “Leoaică tânără, iubirea / mi-a sărit
în faţă”. ( surpriza plăcută, puţin
dureroasă ) + surpriza şocantă ( →
spaimă , teamă ).
 Surpriza iniţială ( “mi-a sărit în faţă” )
va determina suferinţa ( “Colţii albi
mi i-a înfipt în faţă”. Repetarea de 3
ori a substantivului “faţa” sugerează
apariţia neaşteptată, dar directă,
frontală a dragostei.
 Muşcătura leoaicei ( iubirii ) îi conferă poetului puteri
de demiurg. El transformă haosul ( dezordinea ) în
cosmos ( ordine ).
 Motivul cercului= ca germene al sferei, sugerează
aspiraţia spre perfecţiune;
 Motivul apei = simbolizează apele primordiale, din
care a luat naştere lumea. Lumea a luat naştere
datorită iubirii.
 "Si privirea-n sus ţâşni”= sugerează tendinţa omului
de a se înălţa din planul material în cel spiritual.
Privirea tinde spre înalt, acolo unde se aude muzica
de sfere. Atacat de fiară ( dragoste ), individul vede
lucrurile altfel ( “cerc de-a dura” ), mişcându-se
după altă logică.
 Metafora “leoaică arămie/ cu mişcările viclene” = sugerează
iubirea agresivă, insinuantă.
 Dacă la început muşcătura leoaicei ( iubirii ) îl ajută pe poet să
transforme în întregime natura, aceeaşi muşcătură determină
transformarea lui în totalitate într-o leoaică arămie, adică în iubire.
 Individul nu se mai recunoaşte, constatând că transformarea e
ireversibilă. Chipul pare a fi al altcuiva.
 Motivul luminii ( “deşert în strălucire” ) sugerează trecerea definitivă
din planul material în cel spiritual.
Poezia e simetrică:
o Incepe cu un sentiment de spaimă ( “ a sărit”,
“pândise”, “colţi”, “înfipt”, “m-a muşcat” ) şi se
termină cu aceeaşi senzaţie de teamă datorită
leoaicei arămii, cu mişcări viclene.
o Poezia se termină cu un descântec în care
regăsim tema timpului. Omul devine el însuşi
leoaică arămie. Iubirea învinge timpul, dând
strălucire vieţii.
 După o perioadă în care poezia a reflectat politica socialistă, generaţia ’60
revine la valoarea poeziei interbelice, când accentul nu mai cade pe politic, pe
social ci pe estetic, pe procesul de înnoire a limbajului.
 revigorare a poeziei ( poeţii sunt lăsaţi să scrie şi altceva decât poezie patriotică, comunistă );
 o revenire a poeziei la exprimarea metaforică, la imagini artistice, la reflecţii filosofice.
 Se reia atitudinea estetică din curentele poetice interbelice ( modernism, expresionism,
simbolism ), fără să excludă nici influenţe clasice sau romantice.
 intelectualizarea poeziei: accent pe viaţa interioară mai mult decât pe existenţa imediată;
 marile teme sunt reflectate filozofic ( cunoaşterea, existenţa, absolutul , timpul, creaţia,
tainele Universului, condiţia artistului,viaţa,moartea );
 Se repoetizează temele ce fuseseră, o vreme, interzise, precum iubirea, credinţa, arta
poetică, viaţa şi moartea → concepţia neomoderniştilor despre menirea poetului şi
misiunea artei sale.
 ironia + spiritul ludic;
 limbaj ambiguu , ermetic , nou ( original );
 Poezia contrazice permanent aşteptările:
 mituri reinterpretate;
 imagini artistice neobişnuite;
 https://www.wikipedia.org/
 https://limbaromana.org/