Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“Nicolae Testemițanu”

Catedra Otorinolaringologie

Tema: Otita acută supurată

Antohi Andrei
Conf. univ., dr. șt. med.
Definiţie
• Otita medie acută (OMA) - inflamaţia
urechii medii (care cuprinde : cavitatea timpanică,
tuba auditivă - Eustache, antrum şi celulele
mastoidiene) şi afectează semnificativ starea
generală.
Clasificarea otitei medii acute
 • Otita medie acută

 • Otita medie acută recidivantă

 • Otita medie acută, evoluţia prelungită

 • Otita medie acută latentă

Factorii predispozanţi la copiii de vârstă mică
• Tuba auditivă – scurtă, dreaptă, relativ largă, uşor se
deschide, uneori – deschisă permanent
• Imperfecţiunea funcţiei de barieră ale mucoasei
nasului şi nasofarinfgelui
• abundenţa de glande care produc mucus
• resorbţie incompletă a rămăşiţelor de ţesut
miksoid - un teren favorabil de creştere pentru
microorganisme
• la copiii mici şi de vârstă preşcolară - hipertrofia
şi procesele inflamatorii în vegetaţiile adenoide
şi amigdalele palatine
Etiologie
• cauzată de flora microbiană sau virală.

Cele mai frecvente:

• Streptococcus pneumoniae
• Haemophilus influenzae
• Branhamella catarralis
OMA Particularităţile anatomice şi
funcţionale la copii
Tuba auditivă mai scurtă
•relativ mai largă
•aproape dreaptă
•permanent deschisă
Mucoasa nasului şi cavităţii timpanice
•mai iritabilă de bacterii, virusuri, alergeni
•mai uşor se dezvoltă celulele, care produc mucus
Căile de pătrundere a infecţiei în urechea
medie:
• Tubară – reflux (aspiraţia conţinutului nazofaringelui la o
presiune negativă în urechea medie de la nazofaringe în
timpul înghiţirii cu deficienţe de respiraţie nazală, suflare
puternică şi strănutul
• Hematogen (scarlatină, sepsis) şi limfagen (tbc)
• Traumatic – trauma membranei timpanice – penetrarea
infecţiei prin CAE
• Retrogradă – din craniu

CEA MAI MARE VALOARE ÎN PRACTICA CLINICĂ

ARE CALEA TUBARĂ DE INVAZIE.
Tabloul clinic
Sunt trei faze succesive

 1. Preperforativă,

 2. Perforativă,

 3. de regenerare
 Semne si simptome:
1. Locale
 Otalgie: în stadiu neperforativ se simte în profunzimea
urechei şi sub diferite forme (pusativă, colicativă). Durerile
sunt vii, insuportabile, iradiind în diverse regiuni, mai ales în
cap. Durerea este determinată de presiunea lichidului din
cavitatea tempanic şi îngroşarea, infiltrarea membranei
ramurii nervului trigemen (glosofaringial). Ea se intensifică
în actul de deglutiţie, strănut, tusă, deoarece se măreşte
presiunea în cavitatea timpanică. Otalgia diminuiază după ce
are loc perforaţia membranei timpanice.
 febră, dar poate evolua și fără febră.
 hipoacuzie de tip transmisie
şi acufene.
 semnul Vacher (tragus dureros) arc valoare doar orientativa
(istorica).
2. Generale:
 insomnie.

 inapetenţa.

 surmenaj fizic şi psihic.

 3. Otoscopic:
 timpanul bombat, opac, galbui
sau inflamat.
 injectarea vaselor manerului
ciocanaşului şi a timpanului
 la început hiperimia timpanului
este localizată apoi devine difuză
 mobilitatea timpanului micsorată.
 dispare triunghiul luminos.
 otoree daca timpanul este
perforat: poate să dureze cîteva
săptămîni şi depinde de mai mulţi
factori – natura şi virulenţa
microbilor, starea imunităţii
locale şi generale, precocitatea
stabilirii diagnosticului.
Închiderea perforaţiei nu
înseamnă că procesul inflamator
s-a vindecat
4. Semne funcţionale: triada
Bezold
 Rinne negativ pe partea
bolnavă
 Weber lateralizat în urechea
bolnavă
 Schwabach prelungit
 În stadiu neperforativ starea
generală este alterată, febra
pînă la 39°, pulsaul
corespunde febrei,
slăbiciune generală.
Hemoleucograma:
leucocitoza (12...15), cu
deviaţia spre stîngă, VSH
mărit.
 În stadiul perforativ apare
perforaţia membranei
timpanice cu elimenări
purulente, la început
abundente care mai apoi se
micşorează. Otodenia este
nepronunţată, starea generală
se ameliorează, febra dispare.
În CAE se vizualizează puroi.
Contuurul perforaţiei nu se
vizualizează deoarece se află
în cadranul antero-inferior a
timpanului, dar se poate
vizualiza reflexul pulsativ de
unde puroiul se elimină sub
forma de picături.
 În stadiul reparativ are
loc reabsorbţia
procesului inflamator,
otoreea dispare şi poate
fi închiderea perforaţiei.
Membrana timpanică
capătă culoarea
caracteristică.

 Otita reparativă faza I

Otita în regresie stadiu II
Diagnostic diferential:
 - corp strain în conductul auditiv extern,
 - traumatisme articulare,
 - rinofaringita acuta,
 - adenoidita acuta,
 - tonzilita,
 - afectarea articulatiei temporo-mandibulare,
 - lichid restant dupa o spalatura a urechii,
 - otita externa,
 - otita cronica acutizata,
 - tumori.
 Tratament:
 Scopurile:
 combaterea procesului
inflamator, infecţios, dureros
şi febril
 restabilirea permiabilităţii
trompei Eustache
 dezobstruarea foselor nazale
prin administrarea
vasoconstrictoarelor
 drenarea puroiului
 înlesnirea absorbţiei
exudatului
 recuperarea funcţiei auditive
 profilaxia complicaţiilor
 Se aplică în funcţie de faza
evoluţiei otitei. În faza
congestivă se administrează
dezinfectante şi
decongestionante
nazofaringiene. Antibioticile
se prescriu în următoarele
cazuri:

 cînd evoluţia otitei acute este

agresivă
 la copii şi la bătrini
 la pacienţi cu imunitatea
redusă
În faza neperforativă se utilizează procedura de
paracenteză. Indicaţiile paracentezei:
 cauze locale:
 dispariţia punctelor de reper ale timpanului
 bombarea timpanului
 exacerbarea durerilor otomastoidiene,
 apariţia vertijului şi acufenelor
 cauze generale:
 febra (39...40°)
 frisoane
 cefalee
 greaţă şi vomă
Tehnica operatorie:
 Se efectuează în condiţii aseptice.
În prealabil conduct auditiv
extern se curăţă şi se
dezinfectează. Se aplică anestezie
locală infiltrativă cu soluţie
Lidocaina 1% în regiunea unirii
peretelui posterior cu cel
superior. Incizia timpanului se
face în cadranul posteroinferior,
de jos în sus, va fi cît mai lungă
posibil şi va traversa toate
straturile. Avantajul paracintezei
este că ea întrerupe dezvoltarea
clinicei de otită şi necrotizarea
membranei timpanice.
Accidentele posibile în paracinteza:
 lezarea pielei conductului auditiv extern

 lezarea promontoriului şi a ferestrei rotunde

 luxaţia scăriţei

 deschiderea unui golf jugular

Măsuri generale:
 nu se recomanda încalzirea urechii bolnave.

 se va evita folosirea picaturilor ototoxice, mai

ales pe timpanul perforat.
 tratamentul virozelor respiratorii asociate.

 tratamentul antibacterian corect.

 analgezice, antipiretice.

 Meșe uscate în urechea afectată.

 utilizarea vasoconstrictoarelor nazale (nu mai

mult de 3-5 zile).
 Otita externă difuză
 Definiţie:
OED este o inflamaţie
difuză a CAE, care se
poate răspîndi şi pe
porţiunea osoasă, la
ţesutul adipos
subcutanat şi pe
membrana timpanică.
Etiologie:
 Inflamaţia pielii este determinată de o iritaţie locală mecanică, termică sau chimică din
următoarele cauze:

 Scurgerile auriculare,întreţinute de otitele medii supurate, produc iritaţii la contactul

prelungit al puroiului cu tegumentele CAE şi favorizează infectarea acestuia.

 Eczemele infectate ale CAE pot determina o ezacerbare a germenilor virulenţi;

 Furunculozele persistente;
 Iritaţii mecanice locale ale tegumentelor CAE prin beţe de chibrit, scobitori, ace de
păr,etc.

 Arsurile sau plăgile care se pot infecta;

 Persistenţa unor corpi străini pot determina macerarea tegumentelor, iar manevrele de
eztragere produce iritaţii care pot determina apariţia otitei externe;

 Introducerea unor substanţe medicamentoase iritante în CAE, ca sol. de acid fenic, apă
oxigenată, nitrat de argint, instilaţii prelungite cu penicilină,etc
 Microorganismele care pot provoca o otită externă sunt Pseudomonas aeruginosa, S.
pyogenes şi infecţia cu candide
Simptomatologie:

Boala poate decurge sub forma

acută sau cronică. În forma
acută apare mîncărime intensă
însoţită de o senzaţie de
tensiune şi căldură la nivelul
conductului, durere la palparea
pe tragus, eliminări purulente
din conduct.
 OTOSCOPIC:
 hiperemia şi infiltraţia
pielii conductului, mai
intensă în porţiunea
cartilaginoasă a lui.
 îngustarea lumenului
CAE în dependenţă de
gradul de edem;
 epidermul conductului
reprezintă eroziuni
epiteliale fine şi o
secreţie la început
seroasă, care apoi
devine purulentă;
 în profunzimea conductului se
pot observa mase cazeoase,
care sunt formate din piele
descuamată şi puroi şi cu miros
neplăcut;
 membrana timpanică poate fi
uşor hiperemiată şi acoperită cu
epiderm descuamat;
 ganglionii limfatici regionali
pre-,retro- şi subauriculari sunt
tumefiaţi, sensibili la presiune şi
uneori pot să abcedeze.
 În formele cronice simtoamele
clinice sunt mai puţin
pronunţate şi pe prim plan se
evidenţiază ţngroşarea pielii
CAEşi a timpanului.
 Otita externă
difuză
bacterială
 Diagnosticul diferenţial:
 otita medie: hipoacuzie accentuată;
 otomicoză:în frotiu se depistează candida;
 otita provocată de virus: sunt caracteristice erupţiile
herpetice pe peretele posterior a CAE.
 eczema acută a CAE: pruritul este mai intens leziunile
au un aspect caracteristic; ea nu se limitează numai la
conduct ci se extinde şi la pavilion.
 furunculul CAE: durerea este mai accentuată, iar
tumefacţia nu are aspect difuz caracteristic;
 erizipelul.
 Evoluţia

În formele acute fenomenele evoluiază pe o

perioadă de 2-3 săptămîni şi retrocedează
spontan sau în urma tratamentului aplicat. În
formele prelungite şi cronicizate, în care nu s-a
aplicat un tratament corect, se pot produce
cicatrizări vicioase urmate de stenoze a CAE
 Tratamentul
 dietă cu excluderea alimentelor picante şi a glucidelor,
dar bogate în vitamine.
 preparate disensibilizante
 preparate antiinflamatorii
 preparate antibacteriene după ce s-a efectuat
însămînţarea, dar de la început se administrează
antibiotice cu spectru larg de acţiune.
 Local: se efectuiază tualeta CAE cu soluţie Furacilină,
apoi după o uscare bună se poate întroduce o meşă
îmbibată cu sol.Acid acetilsalicilic 1-2%.
 Blocade retroaculare în proecţia CAE cu preparat
antibacterial şi sol.Dexametason.
 Pot fi indicate fizioproceduri:raze ultra scurte, raze
ultraviolete.
 FURUNCULUL A
CONDUCTULUI AUDITIV
EXTERN
 Definiţie:

Reprezintă o inflamaţie acută purlento-necrotică a

foliculilor pilo-sebacei a pielii CAE în porţiunea
membranoasă, în rezultatul introducerii infecţiei,
cel mai des Staphyloccocus aureus.
 ETIOLOGIE
Cauze locale:
 Este determinat prin inocularea S. aureus fie la nivelul
glandelor sebacee ale porţiunii cartilaginoase a CAE.
 Eliminările purulente in otitele medii supurate şi eczema
CAE pot favoriza apariţia furunculului.
Cauze generale:
 Diabetul zaharat

 Tuberculoza

 Surmenaj accentuat

 Alergie

 Perioada de convalescenţă
 CLINICA
 Semnele subiective:
 durerea violentă care apare timpuriu, iradiază în hemicraniu şi
se exacerbează în timpul masticaţiei;
 durere la comprimarea tragusului şi este în funcţie de
localizarea furunculului în conduct;
 dacă el este localizat pe peretele anterior există o durere
violentă la comprimarea tragusului;
 dacă este situat postero-superior durerea este mai accentuată
în regiunea retroauriculară;
 în localizarea pe peretele inferior este sensibilă regiunea
sublobulară.
 poate fi o uşoară hipoacuzie sau zgomote auriculare.
 Otoscopic:
 la început apare ca o tumefierea roşie,
localizată şi cu uşor relief.
 după un timp furunculul începe să se
mărească în volum, se edemaţiază şi
provoacă o obstrucţie parţială a CAE.
 cînd furunculul ajunge la maturitate,
se deschide spontan sau chirurgical şi
lasă să se scurgă o secreţie purulentă
de culoare galben-verzuie şi cremoasă.
 cînd există o periadenită la inspecţia
regiunii periauriculare arată o
împăstare şi o congestie a
tegumentelor cu şanţulretroauricular
şters şi pavilionul îndepărtat.
 Starea generală depinde de gravitatea
furunculului.Febra depinde de
intoxicaţia produsă de furuncul
Evoluţia:
 După ce a abcedat şi puroiul şi burbionul s-au
eliminat, furunculul se vindecă.De cele mai
multe ori însă se produc însămînţări de
vecinătate şi apar şi mai multe furuncule,
formînd o otită externă furunculoasă.
Furunculele apar în pusee succesive, însoţite de
o reacţie limfangitică accentuată, care poate să
abcedeze.
Diagnosticul:
 Se bazează pe anamneză, acuzele pacientului, examenul ORL.

Diagnosticul diferenţial:
 otita externă eczematoasă: acuză senzaţie de prurit auricular;
 otita externă difuză: diagnosticul este mai dificil cînd ea se
complică cu o furunculoză;
 otita medie supurată: se deosebeşte prin aspectul
puroiului,caracterul durerii, aspectul timpanului şi gradul
hipoacuziei;
 o adenită sau o parotidită fistulizată în conduct poate provoca
confuzii însă la apăsarea regiunii pterigiene măreşte secreţia
auriculară în conduct.
 Mastoidita acută: durerea este la apexul mastoidei, hipoacuzie,
modificări radiologice
 Tratamentul:
 General: antibioticoterapie.Se administrează
Cefalosporine cîte 1 g de 2 ori pe zi.
 preparate antiinflamatorii
 Local: se pot efectua blocade retroauriculare în proecţia
CAE cu antibiotice şi sol. Dexametazon; aplicare de
meşe în CAE cu sol. de antibiotic, Ac.boric sau Ac.
acetilsalicilic. Dacă se formează burbionul şi nu se
deschide de sinestătător se efetuiază deschiderea şi
drenarea chirurcicală a furunculului cu plasarea ăn
cavitatea lui a unei meşe cu sol.NaCl 10%.
 În caz de recidive se poate prepara autovaccin care se va
administra după schemă.