Busuiocul

Grupa:
Tănase Bianca-Elena
Tudor Maria-Magdalena
Neacșu Geanina
Spița Marius
 Cuprins
 Origine;
 Istoric;
 Caractere ornamentale;
 Înmultire;
 Lucrări de îngrijire: fertilizarea, combaterea
buruienilor, irigatul;
 Utilizarea in alimentație;
 Utilizare din punct de vedere ornamental;
 Origine
 Busuiocul (Ocimum basilicum) aparține genului Ocimum care
face parte din familia Lamiaceae, familie cunoscută pentru
speciile aromatice și medicinale din care fac parte plante ca
rozmarinul, menta,cimbrul, etc. Estimările numărului de specii
variază de la 30 (Paton, 1992) la 160 (Pushpangadan și Bradu,
1995). Denumirea de Ocimum provine din limba greacă, okimon
însemnând aromă, iar basilicum regesc, roial.
 Busuiocul provine din zonele tropicale și calde, cum ar fi India,
fiind cunoscut pentru proprietăţile sale terapeutice. Considerat o
iarbǎ sacrǎ încă din vechime acesta a cucerit treptat Egiptul și
Asia fiind folosit și în procesul de mumificare, egiptenii
descoperindu-i foarte devreme rolul sǎu în conservare și
proprietațile antibacteriene((Duke and Hurst 1975).
 Istoric
 Există documente care atestă prezența busuiocului în culturile din
Grecia încă din vremea lui Alexandru cel Mare(356-323 Î. H.).
Treptat busuiocul a început să se răspândească în restul Europei.

 În România, nu se cunoaște cu exactitate perioada și zona în care

această plantă a fost introdusă pentru prima dată, însă se
presupune că aceasta ar fi pătruns în țara noastră în jurul sec.
XVI.

 În trecut busuiocul se regăsea doar sporadic, când se folosea ca

plantă sacră în cultul bisericii.

 După 1990 această plantă a fost luată în studiu în ţara noastră,

atunci când a apărut pentru prima dată și varietatea de busuioc
roșu.
 În anul 2000 a fost omologat la Staţiunea de Cercetare-
Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău primul soi
românesc, Aromat de Buzău.
 Tot în anul 2000 au fost create la S.C.P.M.A. Fundulea alte
două soiuri de busuioc. Un soi care este folosit pentru
producția de ulei volatil ce se numește „Geea”, iar cel de-al
doilea soi este „Basilica”, care este recomandat pentru
producția de iarbă uscată.
 Totuși, cel mai vechi soi de busuioc cultivat la noi în
țara încă din anul 1975 este populația „De Radovanu”.
 Caractere ornamentale
 În cutură se găsesc mai multe soiuri de busuioc, care se
deosebesc după culoarea, forma și mărimea frunzelor.
Sunt varietăți ce prezintă frunze foarte mari și gofrate,
ce aparțin O. basilicum var. bulatum și var. crispum,
folosite în special pentru salate, varietați cu frunze
medii, verzi și rosii până la grena închis cu arome și
forme distincte, varietați cu frunze mici, ușor rotunjite,
folosite ca plante decorative și ornamentale ce aparțin
O. basilicum var. minimum.
 Ocimum basilicum f. Ocimum basilicum f.
crispum(pentru salată) bulatum(pentru salată)
 Ocimum basilicum f. Ocimum basilicum f.
thyrsiflora(pentru ceai) violaceum(ornamental)
Ocimum basilicum f. minimum
 Florile busuiocului
 În ceea ce privește florile, acestea sunt mici,
hermafrodite, de culoare albă, roz sau chiar mov.
Acestea au caliciul bilabiat și sunt grupate în câte
5-6 pseudoverticile formând astfel inflorescențe
spiciforme. Înfloritul în câmp începe în lunile
iulie-septembrie și se continuă până la venirea
înghețului
Ocimum basilicum Busuiocul cu aroma de mir
f.minimum
Ocimum basilicum f. Ocimum basilicum f.
violaceum thyrsiflora
 Înmulțire
 Cultura de busuioc poate fi înființată prin semănat direct în câmp sau prin ridicarea
materialului săditor(răsad) dintr-o pepinieră și apoi transplantarea lui în câmp. Se
recomandă înființarea culturii prin răsad. Greutatea a o mie de semințe este de 1,2-1,8
g.

 Semănatul, pentru culturile înființate în câmp, trebuie să se facă în perioada 5-15

martie. Plantarea de răsaduri este de preferat să se realize după data de 1 mai, când nu
există niciun pericol de înghet, știindu-se faptul că busuiocul este o specie termofilă.

 Pentru însămânțarea directă se utilizează în general 2-6 kg / ha de semințe de înaltă

calitate. Distanța dintre rânduri este de 30-70 cm, iar distanța dintre plante/rând este de
20-30 cm, în funcție de sistemul de control al buruienilor și de vigoarea fiecărui soi.
Adâncimea de semănat este de 0,5-1 cm și prin urmare solul este compactat înainte și
după însămânțare.
 Lucrări de îngrijire
 Fertilizarea
Un factor important care afectează cantitatea și
calitatea recoltei de busuioc recoltat este de a găsi
nivelul optim de fertilizare. Se cunoaște faptul că
busuiocul este o specie ce se manifestă bine la
aplicarea de îngrăsăminte organice, mai exact gunoi de
grajd, care trebuie aplicat la plantele premergătoare. O
atenție deosebită a fost acordată efectelor fertilizării
asupra conținutului și compoziției uleiului esențial.
Busuiocul răspunde bine fertilizării moderate.
Platformă gunoi de grajd Masină de fertilizat cu gunoi
de grajd
 Combaterea buruienilor

 Prezența buruienilor printre frunzele de busuioc proaspăt sau uscat

scade calitatea produsului final. Prin urmare, controlul buruienilor este o
parte importantă a sistemelor de producție a busuiocului. Problema
buruienilor în populațiile de câmp cu densitate mare există în principal
până la prima recoltă, mai târziu plantele acoperă câmpul și suprimă
creșterea buruienilor. Controlul buruienilor este în general efectuat
mecanic, deoarece relativ puține erbicide sunt potrivite pentru aplicare
în cadrul culturii busuiocului.

 Plivitul se poate face mecanizat într-o cultură de plante cu densitate

ridicată, cu distanțe mai mari între rânduri și distanțe mici între plante.
Mulciurile organice sunt potrivite pentru controlul buruienilor numai pe
suprafețe mici.
 În multe țări, busuiocul vândut pentru consum trebuie cultivat fără
aplicarea de erbicide. Prin urmare, plivirea busuiocului în cultura
ecologica devine din ce în ce mai importantă. În general, plivirea
câmpurilor mai mici se efectuează manual.
 Irigatul
 Busuiocul are nevoie de o alimentare suficientă cu apă în
aproape toate etapele de dezvoltare. Într-un studiu în care a
fost analizat efectul aprovizionării cu apă asupra producției de
semințe de busuioc, s-a constatat că producția medie de
semințe din terenurile irigate a fost de 993 kg / ha comparativ
cu 251 kg / ha din loturile neirigate.
 Irigarea este deosebit de importantă în pepinierele
plantelor, imediat după transplantare și în timpul apariției
plantelor, după însămânțarea directă. În Egipt, irigarea prin
inundare este abundentă în văile Nilului. În zonele temperate,
distribuția precipitațiilor naturale este în general suficientă în
primăvara și toamnă, însă perioadele de vară mai lungi, fără
irigare artificială, pot duce la pierderea semnificativă a
producției.
Utilizarea busuiocului în alimentație
 În mod obișnuit, se recomandă ca busuiocul să fie folosit în
stare proaspătă. În cazul rețetelor culinare de mâncăruri
preparate termic, adăugarea busuiocului se face, de obicei, la
finalul preparării pentru a nu i se distruge aroma. Ținut în pungi
de plastic, poate fi păstrat proaspăt, fie în frigider, pentru o
perioadă scurtă, fie în congelator, pentru mai mult timp, după
ce în prealabil a fost opărit puțin. Planta uscată își pierde mare
parte din aromă, ceea ce rămâne având un gust foarte diferit,
cu iz slab de iarbă proaspăt tăiată.
 Rețetele cu specific mediteraneean și asiatic folosesc în mod
frecvent busuiocul. În cazul bucătăriei mediteraneene, aroma
este completată de roșii.
 Busuiocul este unul dintre
ingredientele principale ale
sosului pesto, o specialitate
italiană din ulei și plante
aromate, provenind din
orașul Genova. Celelalte două
ingrediente sunt uleiul de
măsline și semințele de pin.
 Bucatăria chineză folosește
specialități de busuioc proaspăt
sau uscat pentru supe și alte
feluri de mâncare. În Taiwan,
bucătarii adaugă busuioc
proaspăt unei supe-cremă sau
frunze de busuioc fierte în ulei
la pui prăjit.
 Busuiocul este gătit câteodată cu
fructe proaspete sau adăugat în
gemuri de fructe și sosuri — de obicei
cu căpșuni, dar și cu zmeură sau
prune. Se consideră că busuiocul cu
frunza plată folosit în bucătăria
vietnameză, care are o aromă ușor
diferită, este mai potrivit pentru
felurile de mâncare cu fructe.

 Atunci când sunt înmuiate în apă,

unele varietăți de semințe de busuioc
devin gelatinoase, și se folosesc în
băuturi asiatice sau deserturi
precum falloda sau șerbetul. Aceste
semințe sunt cunoscute sub numele
de sabja, subja, takmaria, tukmaria,
sau semințe falooda. Semințele se
mai folosesc și în Ayurveda, sistemul
medicinal tradițional al Indiei.
 Utilizarea busuiocului din punct de
vedere ornamental
 Datorită frunzelor și florilor de diferite forme, dimensiuni și culori,
busuiocul se poate folosi cu ușurinta in aranjamente florale.
 Această specie prezintă deosebiri și în ceea ce privește aroma. Cele
mai frecvente arome întâlnite la busuioc sunt: aroma de lămâie,
aroma de anason, aroma de trandafir, aroma de cuișoare, aroma de
mir. Aromele distincte fac ca busuiocul să se poată folosi în cadrul mai
multor industrii: alimentară, condimentară, aromatică, medicinală,
ornamentală, parfumurilor, dar este și un bun conservant.
 Busuiocul este totodata o planta ce se preteaza bine plantarii in
ghiveci. In acest sens se folosesc cu precadere soiurile ce au talie
mica si forma globuloasa, cum este si Ocimum basilicum var.
minimum.
 Ocimum basilicum f. minimum
este caracterizat prin tufe
globuloase, cu portul pitic.
Prezintă foliaj bogat cu lăstari mici
și puternic ramificați, frunzele
sunt mici, ovale și ușor ascuțite,
florile sunt de culoare albă.
 Prezintă aromă puternică și
persistentă o perioadă lungă
de timp, ceea ce îl recomandă
pentru cultivarea în ghivece cu
scopul purificării aerului din
încăperi sau în industria
cosmetică și parfumeriei.
 Bibliografie
 1. Cuocolo, L. and A. Duranti, 1982. The effects of irrigation and
nitrogen fertilizing on the seed yield of basil, cv. Fino Genovese .
Rivista diAgronomia 16.
 2. Duke, J.A. and Hurst, S.J. (1975) Ecological amplitudes of
herbs, spices and medicinal plants. Lloydia, 38, 404–410.
 3. Hornok, L. (1992) Cultivation and Processing of Medidnal Plants.
Akademia Kiado, Budapest, Hungary.
 4. Lagunovschi-Luchian V. si C. Vânatoru, 2016. Legumicultura.
Editura Alpha MDN, Buzau.
 5. Maria Verzea și colab., 2001. Tehnologii de cultura la plantele
medicinale si aromatice. Editura Orizonturi, Bucuresti, pag42.
 6. Muntean L.S., 1990. Plante medicinale si aromatice cultivate in Romania.
Editura Dacia, Cluj, pag 205-206.

 7. Paton A.,1992. A synopsis of Ocimum L. (Labiatae) in Africa. Kew Bulletin 47,

pp. 405–437.

 8. Pushpangadan P. and B.L. Bradu (1995). Advances in Horticulture Vol. 11-

Medicinal and Aromatic Plants, Malhotra Publishing House. K.L. Chadha and
Rajendra Gupta eds., New Delhi.

 9.Tănase Bianca-Elena, 2018. Lucrare de licenta- Studiul comparativ al unor

cultivaruri de b

 10.Wijesekera R.O.B.,1986. Practical manual on: The essential oils industry.

UNIDO, Vienna, Austria, p. 173.

 11.https://agrointel.ro/88811/perioadele-din-an-in-care-nu-aveti-voie-sa-dati-
ingrasaminte-organice-pe-terenurile-agricole/

 12.http://naturavindecatoare.ro/sanatate/condimente/seminte-de-busuioc/
 13.https://ro.pinterest.com/pin/113012271876316192/
 14.https://thesaltymarshmallow.com/homemade-pesto-recipe/
 15.https://ro.wikipedia.org/wiki/Busuioc