Sunteți pe pagina 1din 19

 Reprezinta schimbul de mesaje intre cel putin doua

persoane, din care una emite o informatie, iar cealalta o


receptioneaza (intelege), cu conditia ca ambii parteneri sa
cunoasca codul (sa vorbeasca aceeasi limba);
 Mesajele pot fi verbale – orale, scrise, citite – sau non-
verbale – semne, gesturi, desene;
 Instrumentul comunicarii este limba;
 Limbajul corpului (paraverbal) reprezinta de asemenea,
o parte importanta a comunicarii – tonalitatea vocii,
expresia fetei, pozitia corpului, gesturi etc.;
 O buna comunicare presupune combinarea armonioasa a
limbajului verbal cu cel non-verbal.
Limbaj Limbajul
scris semnelor

Comunicare

Limbaj
vorbit Limbajul
desenelor
Emitator Canal Receptor
Mesaj

Schema generala a comunicarii


 Coborarea la nivelul copilului;
 Captarea atentiei copilului inainte de a vorbii;

 Folosirea unui limbaj simplu si clar;

 Laudarea incercarilor copilului de a comunica.

 
Foarte bine!!!
 Deficiente de auz – daca copiii nu aud bine le va fi
greu sa vorbeasca. Aceasta deoarece copilul invata
sa vorbeasca auzind cum vorbesc ceilalti oameni si
ascultandu-se pe sine cum vorbeste;
 Deficiente mintale;

 Deficiente neuro-motorii;

 Deficiente multiple/asociate;

 Dificultati de limbaj.
Sistemul auditiv este una dintre principalele
surse de obtinere a informatiei din mediul
inconjurator. Auzul constituie principalul canal de
receptie si sistem de control si reglaj al
comunicarii.
Astfel deficienta de auz este acea stare de
alterare sau pierdere a structurii responsabile cu
perceptia si receptia stimulilor auditivi din mediul
fizic.
Se poate face folosind mai multe criterii, dintre care cele mai
utilizate sunt cele etiologice si temporale. Astfel avem:

 deficiente ereditare si dobandite.


 deficiente: a.prenatale, b.perinatale si c.postnatale.

 Gradele deficitului de auz se clasifica dupa cum urmeaza:

1.Auditie normala (0-20dB).


2.Deficit de auz lejer – hipoacuzie usoara (20-40 dB).
3.Deficit de auz mediu – hipoacuzie medie (40-70 dB).
4.Deficit de auz sever – hipoacuzie severa (70-90 dB).
5.Deficit de auz profund – surditate sau cofozapeste 90 dB).
(Roxana Bejan)
 
 Trebuie sa-i vorbim copilului despre lucrurile care se
intampla in jurul lui. In acest mod el va incepe sa
asocieze sunetele care le aude cu actiuni, evenimente,
oamenii si obiectele din jur;
 Trebuie sa coboram la nivelul copilului si sa vorbim cu

el fata in fata;
 Inainte de a vorbi cu copilul, trebuie sa-i atragem

atentia usurel si sa-i spunem pe nume. Sa ne asiguram


ca ne priveste;
Trebuie sa folosim gesticulatia cand vorbim si sa-l
incurajam si pe el sa faca acelasi lucru.
 Trebuie sa vorbim intr-un mod firesc. Nu trebuie
exagerate miscarile gurii!
 Trebuie sa vorbim pe un ton normal (nu strigat, nu
soapta);
 Cand vorbim trebuie sa folosim expresia fetei
pentru a ajuta copilul sa inteleaga ce spunem.
 Cand vorbim despre ceva, trebuie sa tinem
obiectul aproape de fata astfel incat copilul sa vada
buzele si obiectul. Trebuie sa-l indemnam sa
priveasca si sa asculte;
!!!Cea mai buna metoda de comunicare pentru un copil cu deficiente de
auz este metoda care foloseste in paralel limba vorbita si semnele!!!

Comunicarea totala a celor cu deficiente de auz se face prin:


•Dezvoltarea limbajului vorbit;
•Labiolectura (citirea buzelor);
•Limbajul semnelor.

 Este principala forma de compensare a deficientei de auz. In locul


emisiilor verbale conventional stabilite pentru fiecare limba in parte,
continutul comunicarii este transmis prin intermediul unui cod
reprezentat de miscari ale mainilor acompaniate de miscari ale
buzelor sau emisie verbala si expresie faciala;
Sunete/cuvinte

Decide cum
Stie ordinea
semne transmite
semnelor
mesajul

imagini

Transmite Decide asupra


mesaje prin raspunsului
semne
Ciclul comunicarii nu se destrama

Recunoaste
Vede mesajul sensul

Inregistreaza Recunoaste
semnele semnele

Schema comunicarii totale


 Limbajul mimico-gestual nu este cunoscut
auzitorilor, de aceea comunicarea prin intermediul
acestei cai va fi limitata la mediile persoanelor cu
deficiente de auz sau putinilor auzitori care cunosc
limbajul acesta;
 Nu poate transpune nuantele si expresivitatea
limbajului verbal;
 Nu poate transpune umorul de limbaj, jocurile de
cuvinte regasite in limbajul verbal;
 Dezvolta gandirea in imagini, nespecific umana;
Limiteaza accesul persoanelor ce utilizeaza
comunicarea non verbala la continuturile culturii si
civilizatiei societatii care sunt bazate pe limbajul
verbal oral si scris;
 Este un limbaj global, cu sintaxa dar fara
morfologie;
 Unul si acelasi gest poate avea semnificatia unui
substantiv sau verb;
 Din acest limbaj lipsesc: articolul, numeralul,
frecvent prepozitiile, modul verbului, astfel timpurile
sunt trecut, prezent si viitor iar exclamatia si
interogatiile sunt exprimate in completare prin
mimica fetei;
Alfabetul limbii romane in dactileme
ASL ( american sign language )
•Este limba materna a multor oameni cu deficiente de
auz. Este un limbaj cu reguli proprii, structura proprie
si modalitati proprii de exprimare.
•Exista semne diferite folosite in comunitatile de surzi

din fiecare tara (la fel ca si in cazul limbilor: franceza,


engleza etc.);
•Semnul nu este doar o miscare a mainii. El presupune

miscarea intregului corp, expresia fetei, vorbirea;


•A ajuta un copil sa invete semnele echivaleaza cu a
ajuta un copil sa invete cuvinte;
•Este important sa invatam copilul sa foloseasca acele
semne care-l vor ajuta sa-si exprime necesitatile,
emotiile, dorintele si interesele;
•Odata ce copilul invata multe tipuri de semne, el
poate invata sa formeze propozitii, fraze;
•Desi este important sa invatam un copil cu deficiente
de auz limbajul semnelor, trebuie sa stimulam si alte
moduri de comunicare cum sunt vorbirea si scrisul;