ISTORIE VECHE

UNIVERSALĂ
GRECIA ÎN EPOCILE CLASICĂ
ŞI ELENISTICĂ ŞI ROMA
ANTICĂ
Semestrul II
 INSTAURAREA ŞI EVOLUŢIA DEMOCRAŢIEI
LA ATENA
1. Rivalitatea dintre
Cleisthenes şi Isagoras şi
asocierea demos-ului la
hetaireia acestuia din urmă.

2. Restructurarea corpului
social atenian şi a
instituţiilor sale politice.

3. Instituirea ostracismului şi
reacţia aristocratică după
487 î. Hr. Cimon.
2
4. Asasinarea lui Ephialtes şi
preluarea conducerii
facţiunii democratice de
către Perikles.

5. Apogeul politic şi cultural al

Athenei sub Perikles.

6. Programul de construcţii pe
Acropole sub conducerea lui
Pheidias.
3
7. Principiile democraţiei
atheniene: isonomia, isegoria,
isomoirein.

8. Instrumente şi proceduri
juridice consacrate apărării
regimului democratic:
eisangelia, graphe para nomon.

9. Contribuţii şi compensaţii
financiare:
3
7. Principii ale democraţiei
ateniene: isonomia, isegoria,
isomoirein.

8. Proceduri şi instrumente
juridice pentru apărarea
“constituţiei” şi valorilor
democratice: eisangelia,
graphe para nomon.

9. Constribuţii şi compensaţii
financiare: misthos,
ekklesiastikos, leitourgiai.
 Război, ligi şi alianţe în Grecia în secolul V î. Hr.
1. Expediţia lui Darius I în
Balcani din 514 î. Hr.

2. Revolta oraşelor ioniene

dintre anii 499-494 î. Hr.

3. Primul război medic: 491-

490 î. Hr; victoria de la
Marathon.

4. Al doilea război medic: 480-

479 î. Hr; invazia persană în
2
Grecia; victoriile greceşti de la
Salamina, Plateea şi Mycale.

6. Preluarea iniţiativei de către

greci şi constituirea Ligii de
la Delos.

7. Ofensiva elenilor conduşi de

Cimon şi pacea lui Callias.

8. Tentative ale Atenei de

impunere a propriei
hegemonii în Grecia.
3
9. Politica represivă a Atenei
faţă de proprii aliaţi;
transformarea Ligii de la
Delos într-un instrument al
thalassocraţiei ateniene.

10. Declanşarea războiului

peloponeziac. Perioada
numită “războiul lui
Archidamos” (431-421 î. Hr).
Eşecul strategiei preconizate
de Perikles.
4
11. Cea de a doua fază a
războiului peloponeziac
(415-404 î. Hr.); eşecurile
Atenei şi instalarea
regimului celor 400 (411 î.
Hr); înfrângerea Atenei şi
instalarea regimului celor 30
de tirani (404 î. Hr:).
12. Desfiinţarea Ligii de la
Delos şi restabilirea
regimului democratic la
Atena (403 î. Hr.);
hegemonia spartană.
 Criza secolului IV în Grecia şi ascensiunea
Macedoniei
1. Expediţia celor 10.000; criză
de autoritate în Imperiul
Persan.

2. Degradarea relaţiilor dintre

Sparta şi Imperiul Persan.

3. Războiul corintic (395-387 î.

Hr.). “Pacea Marelui Rege”.

4. Ridicarea Atenei şi
înfiinţarea celei de-a doua
Ligi de la Delos (377 î. Hr.).
2
5. Emanciparea Tebei şi
reconstituirea Ligii Beoţiene.

6. Victorii tebane asupra

Spartei şi hegemonia tebană
(371-362 î. Hr.); emanciparea
Messeniei şi a Arcadiei de
sub dominaţia Spartei.

7. Dezbateri intelectuale
privind necesitatea
solidarităţii elene şi reluarea
luptei împotriva inamicului
comun, Imperiul Persan.
3
8. Macedonia; ţara şi
populaţia, organizarea
social-politică; dinastia
Argeazilor.

9. Venirea lui Filip II la putere

şi expansiunea
macedoneană spre Est.

10. Cele două războaie sacre,

impuneare hegemoniei
macedonene şi crearea Ligii
de la Corint. Filip II asasinat
(336 î. Hr.)
 Alexandru cel Mare şi epoca elenistică
1. Personalitatea lui Alexandru
cel Mare şi formarea sa;
idealul eroic definit de
epopeea homerică şi rolul
jucat de Aristotel în
formarea viitorului rege
macedonean.

2. Expediţia lui Alexandru în

Balcani şi reconfirmarea
hegemoniei macedonene
asupra Eladei.

3. Expediţia lui Alexandru cel

2
Mare în Asia.

4. Politica lui Alexandru de

legitimare a poziţiei sale ca
succesor al Ahemenizilor;
încercarea de a constitui o
sinteză a elitelor
macedonene şi persane;
rezistenţă şi comploturi.

5. Moartea lui Alexandrul şi

epoca diadohilor. Stingerea
dinastiei Argeazilor.
3
6. Formarea regatelor elenistice:
Egiptul lagid (321-30 î. Hr.);
Regatul Seleucid (311-63 î.
Hr.); Regatul Pergamului
(261-133 î. Hr.); Macedonia
(305-148 î. Hr.); Liga Etoliană
şi Liga Aheeană.

7. Lumea elenistică: istoria

conceptului, polis-ul în
epoca elenistică, cultura şi
civilizaţia elenistică.
 Cultura şi civilizaţia greacă
1. Literatura greacă: poezia
epică (Herodot), Hesiod,
lirică, elegia, poezia cu
caracter epic, odele,
imnurile.

2. Naşterea artei dramatice:

tragedia şi comedia.

3. Istoriografia: logografii,
Herodot, Tucidide, Xenofon;
evoluţia istoriografiei în era
elenistică; Polybios şi
Plutarh.
2
4. Naşterea romanului în
epoca elenistică; romanul
utopic.

5. Retorica şi filozofia;
presocratici; Platon,
Aristotel şi curente şi şcoli în
epoca elenistică.

6. Apariţia şi dezvoltarea
filologiei în epoca elenistică.

7. Dezvoltarea ştiinţei şi rolul

3
Aristotel şi cercetătorii Bibliotecii
de la Alexandria în
formularea conceptului de
cercetare experimentală.

8. Dezvoltarea tehnicii în
epoca elenistică.

9. Arhitectura monumentală;
stilurile constructive;
monumente reprezentative.

10. Sculptura în ronde-bosse şi în

4
relief.

11. Ceramica pictată. Fresca.

12. Artele “minore”: orfevrăria,

toreutica, teracota, gliptica.
 Italia la sfârşitul Epocii Bronzului şi începutul
Epocii Fierului; etruscii şi Regalitatea romană
1. Venirea populaţiilor indo-
europene în Italia la sfârşitul
Epocii Bronzului.

2. Ipoteze privind originea

etruscilor şi continuitatea
între cultura Villanova şi
cultura etruscă.

3. Influenţa exercitată de
coloniile greceşti din sudul
Italiei şi Sicilia.
2
4. Începuturile Romei, între
mit şi datele cercetărilor
actuale.

5. Roma regală (753-509 î. Hr.);

regii latino-sabini şi regii
etrusci.

6. Roma în cadrul Ligii Latine;

instituţii ale Romei regale.
 Instaurarea Republicii; dualismul patriciano-
plebeian şi instituţiile politice republicane
1. Instaurarea Republicii;
tradiţia analistică şi
reconsiderări moderne.

2. “La serrata dell patriziato”:

excluderea plebeilor din
viaţa politică pe temeiul
lipsei competenţei religioase
a acestora.

3. Lupta plebeilor pentru

drepturi politice şi formarea
noii elite sociale patriciano-
plebeiene (nobilitas).
2
4. Instituţiile romane.
A. Cetăţenia romană şi
categoriile intermediare
între cetăţeni şi sclavi.
B. Magistraturi superioare
(ordinare şi extraordinare) şi
magistraturi inferioare.
C. Senatul.
D. Adunările populare.
 Expansiunea Romei în Epoca Republicii
I. Cucerirea Italiei

1. Roma în cadrul Ligii Latine

şi emanciparea de sub tutela
acesteia.

2. Luptele duse de Roma

pentru supravieţuire în
secolul V.

3. Invazia gallilor şi consecinţe.

Reorganizarea armatei
romane, descrisă de Titus
2
Livius.

4. Războiaele împotriva
samniţilor şi înfrângerea
samniţilor; Roma, stăpâna
Italiei.

5. Războaiele punice; Roma

domină bazinul occidental
al Mării Mediterane.

6. Roma arbitrează conflictele

3
în lumea elenistică.
Transformarea Macedoniei
(148 î. Hr.), Pergamului (129
î. Hr.), Syriei (63 î. Hr.), şi
Egiptului (30 î. Hr.) în
provincii romane.

7. Anexarea Dalmatiei, Galliei

Narbonensis, Ciliciei,
Bythiniei, Pontului, Cyrenei,
Cretei, Ciprului, Galliei
Comata şi a Numidiei.
 Criza Republicii
1. Simptomele crizei în secolul
II î Hr. Cauze şi manifestări.

2. Apariţia ordinului ecvestru,

ruinarea ţărănimii romane şi
constituirea proletariatului
lumpen la Roma.

3. Evoluţia Republicii spre un

regim oligarhic.

4. Creşterea numărului
sclavilor, adâncirea
2
clivajelor sociale şi consecinţele
în plan socio-economic.

5. Instaurarea unui climat de

coprupţie în viaţa politică
romană. Exploatarea
abuzivă a provinciilor şi
incompentenţ
administrativă.

6. Apariţa facţiunilor optimates

şi populares.
3
7. Revolte ale sclavilor.

8. Alte tentative de refomă.

9. Războiul social şi includerea

soci-lor (italicii) în corpul
societăţii romane.
Epoca războaiele civile şi a regimurilor de putere
personală
1. Ascensiunea politico-
militară a lui Caius Marius
(homo novus) şi trecerea
acestuia de partea facţiunii
“popularilor”.

2. Înrolarea capite censi şi

începutul profesionalizării
armatei romane; consecinţe
în plan politic.

3. Rivalitatea dintre Sulla şi

Marius şi declanşarea
primului război civil.
2
4. Dispariţia lui Marius şi
instaurarea dictaturii lui
Sulla (80-80 î. Hr.).

5. Afirmarea lui Cn. Pompeius

Magnus şi a lui M. Liciunius
Crassus. Conjuraţia lui
Catilina

6. Formarea primului
triumvirat (60 î. Hr.).

7. Cucerirea Galliei de către

Caesar.
3
Dezastrul lui Crassus la Carrhae
şi criza triumviratului.

8. Al doilea război civil şi

eliminarea lui Pompeius.

9. Ideile politice ale lui Cicero.

10. Prerogativele conferite lui

Caesar şi reformele
întreprinse de acesta.
Asasinarea lui Caesar (15
martie 44 î. Hr.).
 Al doilea triumvirat şi instaurarea Principatului
1. Depăşirea disensiunilor
dintre tânărul Caesar
(Octavianus) şi M. Antonius
şi instaurarea celui de-al
doilea triumvirat.

2. Lichidarea ultimelor
rezistenţe republicane şi
împărţirea provinciilor.

3. Înlăturarea lui M. Aemilius

Lepidus din triumvirat şi
înfrângerea suferită de
Antonius în faţa lui Caesar.
2
4. Instaurarea Principatului,
monarhie bazată pe puterea
militară, dar drapată în
aparenţe republicane (27 î.
Hr-235 d. Hr.).

5. Prerogativele conferite lui

Augustus în 27, 23, 19, 12 şi
2 a. Chr.

6. Reformele iniţiate de
Augustus; caracterul
ereditar al regimului
augustan.
 Principatul şi Epoca Anarhiei Militare
1. Dinastia Iulia-Claudia (27 î.
Hr-68 d. Hr.); evoluţie între
tradiţia augustană şi
modelul monarhiei divine
de inspiraţie elenistico-
orientală.

2. Thracia, Cappadocia
Britannia, Iudeea şi
Mauretania devin provincii.

3. Război civil în 68-69 (“anul

celor patru împăraţi”).
2
4. Instaurarea dinastiei Flaviilor
(69-97); o nouă perioadă de
stabilitate şi prosperitate.

5. Dinastia Antoninilor (97-193):

apogeul Imperiului Roman;
anexate Arabia Petraea şi
Dacia; războaie împotriva
invadatorilor barbari.

6. Război civil şi instaurarea

dinastiei Severilor (193-235);
consolidarea absolutismului
monarhic.
3
7. Recrutarea regională
începând cu Hadrianus (117-
138) şi privilegiile primite
sub Severi duc la anarhia
militară.

7. Împăraţii aleşi de trupe, din

rândul militarilor; războaie
civile, invazii barbare,
secesiuni, declin economic
accentuat timp de jumătate
de secol; părăsirea Daciei.
Dominatul şi căderea Imperiului Roman de Apus
1. Venirea lui Diocletian la
putere şi crearea tetrarhiei.

2. Reformele iniţiate de
tetrarhi şi de Constantin cel
Mare; ideologia
Dominatului.

3. Constantin cel Mare şi

creştinismul; primul conciliu
ecumenic; ortodoxie şi
arianism.
2
4. Tentativa lui Iulianus
Apostata de reinstaurare a
păgânismului.

5. Creştinismul, religie oficială

şi măsurile luate de
Theodosius I în acest sens;
conciliul II ecumenic.

6. Pătrunderea goţilor şi a altor

populaţii barbare pe
teritoriul Imperiului Roman.
3
7. Prăbuşirea limes-ului şi
apariţia regatelor barbare pe
teritoriul Imperiului Roman
de Apus; invaziile asupra
Romei

8. Prăbuşirea Imperiului Roman

de Apus (476); însemenele
imperiale sunt trimise la
Constantinopol.
 Cultura romană
1. Literaratura romană la
începuturile sale; Livius
Andronicus; Plautius,
Terentius.

2. Apogeul literaturii latine:

Caesar, Cicero, Catullus;
“secolul lui Augustus”
(Vergilius, Propertius,
Horatius, Ovidius).
Literatura în secolele II-V.

3. Evoluţia prozei istorice

latine: Titus Livius, Tacitus,
2
Historia Augusta, Ammianus
Marcellinus.

4. Curente şi şcoli filozofice.

5. Arta romană: arhitectura

monumentală, arhitectura
militară; sculptura,
portretistica; fresca,
mozaicul; artele minore.