Principiile

fundamentale ale
logicii
 Logica tradiţională, precum şi procesul
comunicării din viaţa de zi cu zi, se sprijină pe
anumite condiţii ale raţionamentelor, numite
principii logice sau legi logice fundamentale.

 Acestea reprezintă repere sau criterii prin care

distingem între corect şi incorect şi reprezintă
propoziţii indemonstrabile, considerate prime într-un
sistem logic, din care, pe baza unor reguli de
inferare, decurg alte propoziţii.
1. Principiul identităţii
 Un lucru ori un obiect al gandirii este identic numai cu sine
insusi in acelasi timp si sub acelasi raport.
 A=id A (A este identic cu A)
P1: Şoarecele roade hîrtia.
P2. Şoarecele este un substantiv.
C: Un substantiv roade hîrtia.

 Incalcarea acestui principiu conduce la eroare numita

echivocatie, prin care se pleaca de la premise adevarate,
dar se ajunge la concluzii false.
 2. Principiul

noncontradicţiei
Nu se poate ca un obiect sa fie sau sa nu fie in acelasi timp si sub acelasi raport.
 ̴ (A ʌ ̴ A) Nu se poate A si non A.

 1. Dan este student la psihologie.

 2. Dan nu este student la psihologie.
(1 si 2 nu pot fi simultan adevarate si nici simultan false)

 O propoziţie nu poate fi adevărată şi falsă în acelaşi timp.

 Două enunţuri dintre care unul afirmă ,iar celălalt neagă acelaşi predicat despre acelaşi
subiect, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport (dar pot fi false).
 De ex., în formula de mai sus considerând A = Afară plouă, formula devine: "Nu este
adevărat că afară plouă şi afară nu plouă în acelaşi timp".
3. Principiul terţului
exclus (Tertium non datur)
 O propozitie este sau acceptata sau respinsa de un sistem
coerent de propozitii, o a treia posibilitate fiind exclusa (nu
exista).
 A v ~A (A sau nonA)
 Aristotel: "Este imposibil ca judecăţile contradictorii să fie adevărate în acelaşi timp"
şi "Din două judecăţi contradictorii una este cu necesitate adevărată, celaltă fiind
falsă şi nu este posibilă intermediara (ceea ce ulterior va deveni tertium non datur)“.
 A nu se confunda cu Principiul bivalentei (o propozitie este sau adevarata sau
falsa, o a treia posibilitate fiind exclusa).
 Coerenţa unui sistem de propoziţii este de neconceput fără a distinge între propoziţiile
acceptate şi cele neacceptate.
 Respectarea acestui principiu asigură rigoare demonstrativă demersului nostru raţional şi
explicativ.
4. Principiul raţiunii
suficiente
 Daca primele 3 principii au fost inaugurate de Aristotel, cel de-al patrulea este opera lui
Leibniz, fiind creat pentru a justifica intregul sau sistem filozofic.
 Pentru a accepta sau respinge o propozitie, trebuie sa dispunem de o ratiune suficienta
sau de un temei satisfacator , care sa o jstifice.

 Exista 4 tipuri de temeiuri:

 a. Nici necesar si nici suficient.
 b. Necesar, dar nu suficient.
 c. Suficient, dar nu si necesar.
 d. Necesar si suficient.

 Din punct de vedere logic, doar două dintre tipurile de temei considerate sunt
admisibile: cele suficiente, dar nu şi necesare şi cele necesare şi suficiente.
 Propozitia p este un temei necesar pentru propozitia q,
atunci cand, fara adevarul lui p nu se poate dovedi
adevarul lui q.
 Propozitia p este n temei suficient pentru propozitia q,
daca, admitand adevarul lui p, devine imposibil ca q sa
nu fie adevarata.

 Temei suficient, dar nu si necesar: daca... atunci...

 Temei necesar si suficient: daca si numai daca... atunci...
1.Propoziţia p: Eminescu şi Creangă au fost contemporani.
Propoziţia q: Eminescu şi Creangă au fost prieteni.
 Dacă p este adevărată, q poate să fie falsă. Dacă q este adevărată, p nu
poate să fie falsă. De aici deducem că există două feluri de
justificare.Propoziţia p, în raport cu propoziţia q, este temei necesar, dar nu şi
suficient. Adică e obligatoriu ca Eminescu şi Creangă să fi fost contemporani
ca să poată fi prieteni; dar, pe de altă parte, puteau fi contemporani fără să
fi fost prieteni.Propoziţia q, în raport cu propoziţia q, este temei suficient, dar
nu şi necesar. Adică este suficient ca Eminescu şi Creangă să fi fost prieteni
pentru certitudinea că ei au fost contemporani, dar nu este neapărat
necesar să fi fost prieteni pentru a fi contemporani.
2. Propoziţia p: Triunghiul T are toate laturile egale.
Propoziţia q: Triunghiul T are toate unghiurile egale.
Propoziţia p, în raport cu propoziţia q, este temei necesar şi suficient. Propoziţia
q, în raport cu propoziţia p, este temei necesar şi suficient. Info: premisă vine din
lat. premito, care înseamnă “pus înainte”.