Proiect psihotraumatologie și

mamagementul traumei
Trauma în copilărie. Abuzul sexual
 Studiu de caz
Minora A.D. – intrenată în complexul de apartamente
„Floare de colț” din Botoșani.
 Date de identificare: Domiciliată în mediu rural,
minora are vârsta de 15 ani și este clasa a IX- a de
liceu. Aparține unei familii formate din 5 persoane :
tata (muncitor calificat și agricultor, dar prestator de
munci ocazionale, alcoolic și cu antecedente penale),
mama (fără ocupație stabilă, plecată la muncă în Italia
fără știrea soțului), minora și încă un frate în vârstă de
10 ani și o soră de 8 ani, ambii locuind împreună cu
minora în Apartamentul de Tip Familial. Din punct de
vedere material, familia avea resurse limitate, fiind
nevoită să cumpere mâncare pe datorie.
 Climatul familial: Conform declarațiilor minorei, pârinții aveau, în
mod frecvent, conflicte între ei, cea mai mare parte dintre ele fiind
generate de tată, care, aflat sub influența alcoolului , își maltrata
soția și uneori copiii. Ambii părinți și-au lăsat, cu rare excepții, în
majoritatea timpului, copiii să se descurce singuri. Astfel, tata era în
majoritatea timpului ocupat cu activități profesionale, iar mama a
plecat, fără să-și înștiințeze soțul, la muncă în Italia. De aceea, cea
mai mare parte din treburile gospodărești au trebuit să fie făcute de
minoră, care a trebuit să mai aibă și grija fraților săi mai mici care
sut si ei internati cu minora în același Apartament de Tip Familial.
Cel mai mare defecte al tatălui său- apreciează minora- este faptul
că bea prea mult, iar atunci când o face provoacă conflicte. Totuși,
tatăl își iubește copiii și este – asa cum sublinieazaă ea – „bun la
suflet”. Mama, în schimb, s-a preocupat mult mai mult, înainte de a
pleca în Italia , de minora și frații ei, fiind de asemenea o persoană
„bună la suflet”. În comparație cu alte familii- minora consideră că
familia ei era caracterizată prin multiple conflicte și certuri între
părinți, mai ales când tatăl venea acasă beat și provoca scandal.
 Informații cu privire la abuzul sexual comis asupra minorei: Din puținele date
obținute de la minoră, în condițiile în care nu s-a permis accesul la dosar, am înțeles că,
după plecarea mamei în Italia, tatăl a început să-și hărțuiască sexual fiica, întâi
mângâind-o și punându-i mâna pe diferite zone erogene ale corpului, apoi întreținând
relații sexuale cu ea de mai multe ori. Din declarația rezultă implicit că tatăl său a
utilizat-o ca pe un gen de „substituit funcțional” al mamei:
– Investigatorul- Tu știi de ce ai fost internată aici?
– Minora : Păi din cauză că tata a început să se dea la mine și pentru că nu mai avea cine să
se ocupe de noi. Aici sunt și fratele și sora mea.
– Incestigator: Și ce ți-a făcut tatăl tău?
– Minora: După ce a plecat mama în Italia, tata a început să strice prin casă, și îmi punea
mâna la sâni, îmi punea mâna în diferite zone, îi spuneam să mă lase în pace, dar el îmi
zicea să tac din gură că nu îmi face nimic rău, frații erau și ei în aceași cameră, dar nu
zuceau nimic, le era frică de el...dacă mă prindea mă bâtea dar eu fugeam de el.
– Investigator: Si ce a mai făcut tatăl tău? Povestește-mi pe larg ce s-a întâmplat.
– Minora: (plânge) Eu fugeam de el, mă pupa, îmi spunea să nu țip, eu strigam să mă lase
în pace, dar el zicea că nu-mi face nimic rău, să nu țip, ... mă mângâia peste tot și noapea
venea lângă mine să doarmă, se punea deasupra mea și se mișca...și-i îi curgea ceva din
chiloți, eu încercam să fug ziua, dar tot mă prindea...
 Ce simptome are: Minora prezintă plâns facil și tremor, în
special atunci când vorbelște despre abuzurile la care a fost
supusă, acestea fiind componente fiziologice specifice
reacției traumatice. De asemenea acesta prezite sentimente
de vinovăție, crezând că ea este vinovată pentru tot ce se i
se întâmplă, cât și un simț exagerat al responsabilității față
de frații ei.

 Comportamentul minorei: Acesta este deosebit de timidă,

sfioasă, tăcută, pare foarte tristă și deosebit de serioasă
pentru vârsta ei. Neajutorarea este cuvântul ce o descrie cel
mai bine pe minoră.
 Ce arie a vieții afectează acestă problemă: Toate
ariile vieții minorei sunt profund afectate de abuzurile
fizice și sexuale repetate, cât și de abandonul mamei ce
a plecat în Italia. Prin absența mamei aceasta a devenit
responsabilă de creșterea fraților ei mai mici, aceasta
având multe absențe la școală și corigențe, cât și lipsa
unei vieți sociale adecvate unei adolescente, astfel
apare necesitatea copilului de a se adapta prea timpuriu
mediului, în loc ca aseasta să se adapteze copilului.
Asadar aceas¬ta se adaptează automat la mediu, dar
este totodată trăit ca străin, ca despărţit de nucleul
propriu-zis al Sinelui, de aşa-zisul „Sine adevărat".
 Instrumente și metode
 Instrumente psihologice utilizate în evaluarea PTSD. Pentru
stabilirea evenimentelor de stres major la copii şi
adolescenţi pot fi utilizate următoarele instrumente de
diagnostic:
 Ancheta în scopul depistării evenimentelor traumatizante
(Н.В. Тарабрина, 2001).
 Ancheta pentru determinarea evenimentelor traumatizante
şi a vechimii acestora (Holms).
 Scala de stres (Holmes&Rahe) administrată la adolescenţi,
ce cuprinde evenimente de viaţă ce produc schimbări
majore cu potenţial de creştere a tulburărilor psihice şi
psihosomatice.
 Instrumente și metode
 În scopul diagnosticării simptomelor PTSD la copii şi
adolescenţi se administrează următoarele instrumente
psihologice:
 Interviu semistructurat pentru aprecierea experienţelor
traumatice la preadolescenţi (10-13 ani) (Н.В. Тарабрина,
2001).
 Interviul clinic structurat CAPS-CA – variantă pentru copii şi
adolescenţi.
 Trauma Symptom Checklist for Children (TSCC; Briere 1996)
măsoară stresul posttraumatic şi simptomatologia asociată. Este
destinată evaluării impactului traumei asupra copiilor cu vârstă
între 8-16 ani.Conţine subscale clinice care măsoară: anxietatea,
depresia, furia, stresul posttraumatic şi disocierea.
 Instrumente și metode
 Scala de depresie pentru copii CDI (Child Depression Inventory)
– scala de depresie pentru copii – este un chestionar de
autoevaluare ce se poate aplica copiilor şi adolescenţilor între 7
şi 17 ani, perioada vizata fiind ultimele două săptămâni.
 Scala de evaluare a influenţei evenimentului traumatic, IES-R
(Weiss & Marmar, 1997) – poate fi utilizată la adolescenţi
(maturi). Scala dată reprezintă unul dintre cele mai frecvent
utilizate măsuri pentru a evalua impactul traumatic al unor
evenimente specifice Această scală permite stabilirea a 3
categorii de simptome definitorii a PTSD: evitarea
evenimentului traumatic, intruziune şi excitabilitate fiziologică.
 Scala convingerilor fundamentale (World assumption Scale)
(Janoff Bulman, 1992) ce poate fi aplicată la adolescenţi.
 Instrumente și metode

 Pentru evaluarea stărilor emoţionale la copii şi adolescenţi

pot fi administrate următoarele instrumente psihologice:
 Testul culorilor Luscher;
 Testul de frustraţie Rosenzweig;
 Diagnosticarea autoaprecierii stărilor psihice Eysenck;
 Scala anxietăţii situative şi stabile C. Spielberger, Ю.
Ханин;
 Testul de determinare a anxietăţii Taylor.
 În scopul evaluării sferei comportamentale pot fi
aplicate:
 Chestionarul Bassa-Dark
 Chestionarul modalităţilor de coping (R. Lazurus; L.
Folkman) etc. În calitate de metode complementare de
diagnostic, în lucrul cu copiii şi adolescenţii cu PTSD
pot fi administrate testele proiective, tehnici de
completare de fraze
 Obiective esenţiale
 Micşorarea trăirilor afective intense, sentimentului de
vină, neputinţă.
 Întărirea sentimentului de valoare personală; formarea
a noi patternuri comportamentale.
 Relaţionarea diferenţiată cu persoanele din jur;
întărirea abilităţilor de reducere a riscului.
 Dezvoltarea autodeterminării copilului, perceperea
„Eu- lui” propriu şi a imaginii fizice a „Eu-lui”.
 Tehnici folosite

 Tehnica „expunerii libere” sau „povestirii directe”

 Tehnici de relaxare musculară
 Tehnici de control al respiraţiei
 Tehnica întăririlor pozitive
 Metoda basmelor terapeutice
 Strategii de distragere a atenţiei şi de scurtcircuitare a
gândurilor negative
 Întreruperea gândurilor reprezintă o metodă de distragere a
atenţiei copilului de la ruminaţiile pe marginea traumei, şi
de refocalizare pe gânduri nontraumatice, pozitive. Este util
ca această tehnică să fie dobândită şi stăpânită de copil
înainte de a începe construcţia naraţiunii
terapeutice,întrucât permite controlul gândurilor
intruzive.Întreruperea sau scurtcircuitarea gândurilor
negative se face punând un stop gândurilor nedorite, fie
verbal („Stop”, „Pleacă”, „Dispari”), fie fizic (cu ajutorul
unui elastic prins în jurul încheieturii, care este întins şi
apoi lăsat să revină, în felul acesta semnalizând că gândul
trebuie să înceteze).
 Copingul cognitiv- Copingul cognitiv se referă la o
varietate de intervenţii prin care copiii şi adulţii sunt
încurajaţi să îşi exploreze propriile gânduri, pentru a
disputa şi corecta cogniţiile care sunt inacurate sau
nefolositoare. Copingul cognitiv presupune înţelegerea
modelului ABC cognitiv- comportamental, deci şi a
distincţiei - şi relaţiei - care există între emoţii, gânduri şi
comportament. De asemenea, această componentă a
intervenţiei vizează recunoaşterea şi înţelegerea diferenţei
dintre cogniţii corecte, acurate (raţionale) şi cogniţii
incorecte, inacurate (iraţionale), dintre cogniţii utile,
adaptative şi cogniţii care nu sunt utile, dezadaptative. În
plus, copingul cognitiv se referă la înlocuirea cogniţiilor
incorecte, disfuncţionale cu cogniţii funcţionale
 Copingul cognitiv
Tehnici:
 Triunghiul cognitiv - gânduri, emoţii , comportamente
 Utilizarea unui exemplu ipotetic pentru a explica modul în
care gândurile afectează comportamentele
 Generarea de scenarii în care copilul să identifice cele 3
componente
 Facilitarea generării de către copil a unor cogniţii
funcţionale - prin întrebări logice utilizate progresiv
(metoda socratică)
 Discutarea modului în care această abilitate poate fi
utilizată în viaţa reală
 Încurajarea unui dialog pozitiv cu sine (positive self-talk)
(inclusiv prin cântec
 Copingul cognitiv legat de traumă vizează:
 înţelegerea diferenţei dintre cogniţii acurate versus
inacurate legate de traumă
 corectarea erorilor cognitive ale copilului legate de
evenimentul traumatic
 Bibliografie
 Rădulescu, S. (2010). Victime și agresori în domeniul abuzului sexual
comis în familie studii de caz. Revista de cercetare și intervenție
socială, vol. 28. PP. 23-48
 Batog, M. (2015). Modalitați de intervenție psihologică în cazul
tulburării posttraumatice de stres la copii și adoleșcenți. Chișinău:
Institutul de Științe ale Educației.
 Silvia CHEIANU, I. M. (2016). SECURITATEA PSIHOLOGICĂ ȘI
MODELE DE INTERVENȚIE. VECTOR EUROPEAN, 100-115.
 Roth-Szamoskozi, M., Protecţia copilului – dileme, concepţii şi metode
, Editura Presa Universitatea Clujeană, Cluj Napoca, 1999
 Rădulescu, S., Abuzul sexual asupra copiilor , Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2003