Sunteți pe pagina 1din 23

Titlul proiectului : „Smart Management”

Nr. de identificare al contractului : POCU/227/3/8/118280


Beneficiar Libro Events S.R.L.

Manager de inovare
“Fiecare organizaţie - nu doar cele de afaceri – are nevoie de o competenţă de
bază: de inovare.” (Peter Drucker)

La finalul cursului participanţii vor dobândi următoarele competenţe:


 Capacitatea de a coordona dezvolatarea de produse şi servicii inovative
 Capacitatea de a elabora strategia de inovare a firmei
 Capacitatea de a implementa planul de realizare a strategiei de inovare a firmei
 Capacitatea de a gestiona echipa în vederea producerii de idei creative
 Capacitatea de a crea un sistem de gestiune şi implementare a ideilor inovatoare
 Capacitatea de a elabora metode de valorificare a capitalului intelectual al firmei
 Capacitatea de a evalua procesul de inovare în toate fazele lui
Elaborarea strategiei de inovare a firmei

 
• O strategie de inovare trebuie să reprezinte o gândire sistemică, globală şi
coerentă care, ţinând cont de particularităţile fiecărui obiectiv stabilit, precum
şi de experienţa acumulată în realizarea strategiilor anterioare, să asigure o
armonizare a realizării obiectivelor şi sincronizarea termenelor stabilite.
 
• Prin strategia dezvoltării unei companii printr-un proces de inovare se înţelege modul
în care compania respectivă îşi utilizează resursele în scopul realizării
obiectivelor stabilite prin politică la termenele convenite.
• Strategia mai este definită şi ca arta de a folosi toate mijloacele disponibile în
vederea realizării obiectivelor stabilite
• inovare sf [At: DA ms / V: (rar) în~ / S
și: (înv) inno~ / Pl: ~vări / E: inova] 1 Introducere a unei noutăţi într-un domeniu,
sistem etc., îmbunătăţindu-l
 
• -INOVÁRE, inovări, s.f. Acţiunea de a inova şi rezultatul ei; înnoire, inovaţie

• -inovaţie sf [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 373 / V: (înv) ~iune (S


și: innovaţiune) / Pl: ~ii / E: fr innovation, lat innovatio, -onis] 1 Schimbare făcută
într-un domeniu, într-un sistem etc. în scopul de a-i îmbunătăţi calităţile. 2 Rezolvare
a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătăţirii
productivităţii muncii, perfecţionării tehnice etc.
• A inova înseamnă „a face o schimbare, a introduce o
noutate într-un domeniu, într-un sistem”, iar inovare
înseamnă „noutate, schimbare, prefacere”.
Personalitatea unei firme se manifestă prin 4 atribute :

• conferă certitudini referitoare la calitatea produselor,


garanţie, service
• dă sentimentul grijii faţă de cumpărător:
organizarea acitivităţii de service, amabilitate,
documentaţie tehnică (Ex: IBM).
• este făcut să îţi placă: (vezi reclamele de la unele mărci de
maşini: este excitant să o conduci!).
• ţi se potriveşte, te inspiră: ca stil de viaţă, te reprezintă
Ori ce firmă trebuie să îşi analizeze la un moment dat
strategia prin prisma răspunsului la cele 4 elemente.
Analiza trebuie să pornească de la întrebările:
• căror categorii de cumpărători ne adresăm?
• care sunt elementele de personalitate ale cumpărătorului
cărora ne adresăm?
• cum va recunoaşte cumpărătorul că produsul nostru este
cel ce îi convine lui anume?
Conform Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare
Economică şi Manualului Oslo pentru măsurarea
inovării
• Inovare de produs: reprezintă un produs sau serviciu nou sau îmbunătăţit în
privinţa specificaţiilor tehnice, a componentelor, materialelor, a softului, a atitudinii
prietenoase cu utilizatorul sau a altor caracteristici funcţionale.
• Inovare de proces: se referă la o metodă de producţie sau de livrare nouă sau
îmbunătăţită în privinţa tehnicilor, a echipamentului sau a softului.
• Inovare de marketing: implică o metodă nouă de marketing, relevantă pentru
schimbările în designul sau ambalajul produsului, plasarea produselor, promovarea
produselor sau a pr eţurilor.
• Inovare organizaţională: este relevantă pentru noi metode organizaţionale în
practicile de business, organizarea locului de muncă sau relaţiilor externe ale unei
firme.
Gary Hamel
• Inovare de management: este relevantă pentru
principiile şi procesele de management care schimbă până
la urmă practica managerială.
Inovaţia se clasifică conform lui
Schumpeter
• Incrementală sau marginală: reprezintă o noutate indusă unui
produs, proces sau metodă existente, reflectând o anumită valoare
adăugată în cadrul îmbunătăţirii sale continue.
• Radicală: reprezintă un nivel semnificativ de noutate şi
generarea de valoare adăugată semnificativă, exprimată printr-un
produs, proces sau metodă cu totul noi.
• Revoluţie tehnologică: este relevantă pentru grupări de inovaţii
care, împreună, pot schimba viaţa aducând un impact semnificativ.
Elementele componente ale unei
strategii de inovare sunt:
• Viziunea
• Obiectivele
• Modalităţi de realizare a obiectivelor
• Resursele
• Termenele
7 factori care explică de ce unele întreprinderi (în
special din sfera IMM urilor) sunt mai inovante decât
altele
Cei 7 factori sunt:
1. Deschiderea spre mediul înconjurător firmei: capacitatea de a asculta, urmări, a se
deschide spre exterior;
2. Resursele umane, până la urmă, lucrul cel mai de preţ la o firmă;
3. Resursele tehnologice, interne sau externe
4. Resursele financiare, foarte diverse dar aproape întotdeauna insuficiente,
5. Organizarea întreprinderii, atât sub aspectul ei formal cât şi al celui informal;
6. Strategia adoptată, element esenţial şi foarte adesea ignorat de IMM-uri;
7. Directorul, prin atitudinea faţă de inovare, prin modul cum reuşeşte să asigure
interfaţa cu exteriorul, prin structura (ierarhizată sau deschisă) pe care o impune firmei.
Inovarea şi strategia reducerii
costurilor

Principalele elemente inovante constau în reducerea


ponderii costurilor cu mâna de lucru, a costurilor energiei şi
în general a materiilor prime.
Inovarea şi strategia de
diversificare
• Strategia de diferenţiere se bazează practic întotdeauna
pe un element de inovare. Există însă şi strategii de
diferenţiere care nu se bazează neapărat pe o inovare
specifică, exemplul fiind cel al lui Rolls-Royce. Un caz
particular de strategie de diferenţiere este strategia
kaizen (progres cu paşi mici şi constanţi, în japoneză).
Asumarea riscului în realizarea unei inovări

Pentru ca un proces de inovare să se desfăşoare cu


succes este necesar ca echipa managerială să acţioneze în
aşa fel încât personalul angajat să dispună:
• atât de cadrul organizatoric necesar,
• cât şi de oportunităţile şi stimulentele necesare pentru a
realiza ceva mai mult faţă de sarcinile curente.
Procesul de inovare se naşte la joncţiunea dintre pasiune şi
necesitate fiind acţiunea cheie pentru a produce valoare
într-o afacere prin introducerea pe piaţă, cu succes, a rezultatului
obţinut.

“POTENŢIALUL unui proces de inovare este tot atât de


evident pe cât este de nesigur succesul” Timp, efort şi bani se
pot cheltui în van dacă nu există un management al
procesului inovării realist care să evalueze în permanenţă
riscul acţiunilor în desfăşurare în comparaţie cu avantajele
generate de creşterea valorii competitive ale noilor activităţi
economice în dezvoltare.
O organizaţie economică care îşi propune să proiecteze şi să realizeze un
proiect de inovare se poate confrunta cu două principale incertitudini
generatoare de risc:

• Incertitudine tehnologică apare ca urmare a imposibilităţii de a


se prevedea evoluţia tehnologică şi dinamica complexă prin care
se stabilizează normele tehnice.
• Incertitudine de piaţă se referă la dimensiunea şi ritmul de
dezvoltare ale pieţei unui nou produs.
Cheia pentru a decide dacă se justifică sau nu asumarea
unui risc constă în folosirea următoarelor tehnici:

– Cooperarea cu principalii utilizatori;


– Limitarea expunerii la risc;
– Flexibilitate.
• Fără o definire corectă, în deplină concordanţă cu
realitatea, a obiectivelor proiectului de inovare nu se
poate evalua care va fi creşterea avantajelor
competitive pe piaţa ce va fi generată de
valorificarea rezultatelor şi nu se va putea aprecia dacă
această creştere echilibrează sau nu asumarea riscului.
În adoptarea unei decizii privind asumarea sau nu a
riscului se impune analiza şi înţelegerea consecinţelor
acestui risc şi compararea acestor consecinţe cu
beneficiile ce vor fi generate de realizarea obiectivelor
proiectului.
Definirea obiectivelor şi o concepere fundamentată ale
unui proiect de inovare nu presupun excluderea riscului.
Trăim într-o lume plină de riscuri: riscul instabilităţii
politice, risc climatic, riscul instabilităţii preţului, risc de
comunicare etc.
Pentru a se reduce influenţa factorilor de risc asupra
realizării unui proiect este necesar să se procedeze astfel:

• Se abordează în primul rând domeniile cu cea mai mare incertitudine. În fiecare fază de
realizare a proiectului pot exista una-două incertitudini tehnice, dar şi trei-patru incertitudini
legate de piaţă sau de utilizatorul final.
• Se convine modalitatea prin care se poate opri sau limita execuţia proiectului dacă
impactul factorilor de risc depăşeşte anumite limite.
• Se identifică şi se înregistrează factorii care ar putea determina oprirea proiectului şi,
apoi, la analizarea fiecărei etape, se evaluează cu prioritate impactul acestor factori.
• Se execută activităţile care presupun investiţii majore cât mai târziu posibil. Aceste
activităţi reprezintă de regulă programul de dezvoltare la scară naturală.
• Se stabileşte cine este şeful de proiect care poartă responsabilitatea tuturor lucrărilor
necesare realizării proiectului. După nominalizare, şeful de proiect poate apela la sprijin pentru
a dezvolta anumite activităţi specifice.
De reţinut !
• În perioadele de criză, firmele trebuie să inoveze mai mult
ca oricând