Sunteți pe pagina 1din 29

Titlul proiectului : „Smart Management”

Nr. de identificare al contractului : POCU/227/3/8/118280


Beneficiar Libro Events S.R.L.

Manager de
inovare
TEMA 4

Coordonarea culegerii de idei


creative
CREATIVITATEA ÎN FIRMĂ
Termenul de creativitate a fost
introdus de G.W. Allport, în 1938, în
urma înţelegerii faptului că
substratul psihic al creaţiei este
ireductibil la aptitudini şi
presupune o dispoziţie generală a
personalităţii spre nou, o anumită
organizare a proceselor psihice în
sistemul de personalitate
Trăsăturile definitorii pentru
creativitate sunt noutatea şi
originalitatea răspunsurilor,
ideilor, soluţiilor,
comportamentelor.
Creativitatea reprezintă, deci,
capacitatea de a identifica noi
legături între elemente (obiecte,
evenimente, legi) aparent fără
legătură între ele.
In cadrul creativităţii se disting
trei elemente distincte:
o procesul, mecanismul psiho-
intelectual ce duce la creaţie;
oprodusul, rezultatul activităţii de
creaţie;
o subiectul, persoana care crează.
Creativitatea, ca proces, este în
esenţă, o combinaţie de elemente
cunoscute în cadrul unui nou
aranjament sau a unei noi structuri,
imprevizibile şi originale. Elementele
cunoscute pot fi: semne, cuvinte,
idei, obiecte materiale, proprietăţi
sau atribute ale acestora, procese,
imagini vizuale sau sonore,
reprezentări
Creativitatea ca produs este o
noutate cu valoare pentru
societate. Ambele atribute sunt
inseparabile, trebuie să fie o
noutate şi, pentru a fi luată în
consideraţie, trebuie să aibă
valoare. Conform acestei
definiţii, în domeniul creativităţii
intră descoperirile ştiinţifice şi
invenţiile, alături de teorii
ştiinţifice, metode de calcul sau de
investigare, programe de
calculator, raţionalizări ale unor
Creativitatea ca subiect
reprezintă un ansamblu de
factori, aptitudini, comportamente,
care determină un anumit potenţial
creativ. De regulă, se face apel la
creativitate pentru rezolvarea
problemelor rău sau vag
definite, deoarece pentru
problemele complet definite există
procese algoritmice cunoscute de
rezolvare.
O idee creativă este caracterizată prin
următoarele trăsături:

diferită;

atipică;

făcută altfel decât de obicei;

foarte potrivită scopului;

genială.
Creativitatea implică trei paşi:
Ø selectarea informaţiei, cu alte
cuvinte să identifici elementele între
care se vor stabili noile conexiuni
Ø realizarea de conexiuni noi (de
exemplu, să potriveşti piesele unui
puzzle, sau, maibine, să obţii o nouă
imagine pornind de la puzzle – uri
diferite)/ tehnici de creativitate
Ø analiza (să vezi dacă ideea este sau
eventual poate fi făcută a fi acceptabilă
de către piaţă)
Creativitatea ca sistem de producere a
informaţiilor noi se prezintă la mai multe
nivele:
a)expresiv - comportamental – se referă
la trăsăturile psihice implicate în
activitatea creatoare (spontaneitate,
plasticitate, receptivitate,
asociativitate),
b)procesual – calităţile creative ale
diferitelor mecanisme şi operaţii
psihice sunt deja cristalizate fiind
structurate într-un stil intelectual de
abordare creativă a problemelor
c)productiv –aptitudinile creative se
d) inovativ – la acest nivel anumiţi factori de
creativitate, cum ar fi: ingeniozitatea,
operativitatea, plasticitatea, abilitatea de a sesiza
relaţii neobişnuite sau însuşiri mai puţin cunoscute
ale obiectelor, fenomenelor, capacitatea de
interogare, facilitează elaborarea unor produse
noi prin modificări, adaptări ale celor deja
existente (raţionalizări, inovaţii);
e) inventiv – trăsăturile psihice cele mai
importante pentru acest nivel sunt
capacitatea de abstractizare şi
generalizare, sintetizare, stabilirea de
asociaţii cât mai îndepărtate, ridicată
(invenţiile);
f) emergent – la acest nivel produsele
obţinute constau în principii, teorii care
revoluţionează un domeniu de activitate,
impunând restructurarea substanţială a
sistemului conceptual din domeniile
respective, ele deschid noi perspective de
studiu şi au o largă aplicabilitate (de
exemplu teoria relativităţii).
Atitudinile creatoare şi motivaţia
Atitudinea creatoare presupune ca mai
întâi să ai capacitatea de a fi nedumerit în
faţa noului .
Erich Fromm
Exercitiu

câteva dintre atitudinile creative


capacitatea de a fi uluit şi de a te mira
în faţa lucrurilor foarte banale.
Această capacitate necesită cultivarea
spiritului de observaţie;capacitatea de a
te concentra;experienţa
proprie;receptivitatea faţă de nou care
presupune adaptarea uşoară la situaţii,
probleme noi,
chiar dacă acestea sunt mult ieşite din
comun;
•curaj în abordarea situaţiilor noi şi
asumarea riscului;
Memoria organizaţiei

.Cele mai multe organizaţii nu cunosc


ceea ce deja ştiu şi asta pentru că
ceea ce au acumulat aceste
organizaţii nu s-a inregistrat şi nici
depozitat, în timp, sub nici o formă.
Managementul cunoaşterii ar trebui să
înceapă în cazul lor cu capturarea
cunostinţelor valoroase, in mod
sistematic şi punctual,dar nu ar trebui
uitat însă nici registrul deciziilor luate,
procese verbale pe diverse discuţiide
planificare.
AAR” (After Action Review) sau
“analizele post-acŢiune”
reprezintă, de fapt, o sesiune structurată care adresează un
număr de intrebări, cum ar fi:
Ce trebuia să se întâmple?
Ce s-a întâmplat, de fapt?
Ce a mers bine şi ce a mers prost?
Ce concluzii pot fi trase pentru viitor?
Valoarea cunostinţei.
Un aforism vechi spune:
“Ce poţi măsura, poţi
controla”.
Întrebarea la care trebuie ca managerii să
răspundă prin implementarea managementului
cunostinţelor este: în situaţia în care valoarea
progresului se găseste în capetele celor care o
generează, prin ce mijloace am putea si noi să
captăm aceste valori, transformandu-le în
cunostinţe corporative, usor de asimilat si de
exploatat în numele progresului?
Un răspuns posibil ar fi: cu cât cunostinţele personale sunt
mai amplucodificate sub formă de documente si baze de
date pentru difuzarea lor largă sau prinapariţia unui mediu
in care generatorii de cunostinţe pot chiar ei contribui
prininteracţiune şi comunicare la multiplicarea practicilor
pozitive, cu atat meritele lor suntmai recunoscute si
răsplătite.
Această activitate “spinoasă”
este ceea ce se numeste
–“tehnici de management al
cunoasterii”
Direcţii:
•desfiinţarea barierelor formale şi a atmosferei
competitive.
•Crearea unei culturi de difuzare / diseminare a
cunoaşterii din vârfulorganizaţiei, de egalitate a
şanselor şi respect pentru colegi, încredere în
forţa sinergiilorindividuale.
•Lărgirea ariei de cunoaştere a oamenilor în
afara propriului domeniu.
•Incurajarea învăţării şi a asumării de riscuri
individuale, dar şi susţinerea celor
care eşuează în încercări.
•Capturarea, păstrarea şi multiplicarea
cunoaşterii competitive, inclusiv prin:păstrarea
experienţelor câştigate din fiecare activitate
într-o baza de date, crearea uneibaze de date
cu cele mai bune practici, favorizarea
comunicării prin email, videoconferinţe.
Măsurarea proceselor de creare a
cunoasterii
•Crearea de cariere bazate pe
managementul cunoașterii
•Crearea de micro-medii pentru
transferul tacit de cunoastere
Managerul organizaţiilor
întemeiate pe cunoaștere devine
mai mult “un purtător de
responsabilitate conceptuală” decât
de putere administrativă, ceea ce-i
permite să întrunească roluri
deneconceput anterior – facilitator,
mentor, moderator sau promotor de
imagine, tot el fiindresponsabil de
proiectarea “arhitecturilor” de
sisteme şi procese, validare de
soluţii,ratificare de propuneri, etc