Deşerturile Tropicale

Deşerturile tropicale
sunt un mediu extrem.
Sunt cele mai uscate şi
mai calde zone de pe
glob.
Ploile sunt sporadice
şi se întâmplă să nu plouă
deloc timp de un an sau
chiar mai mult.
Condiţiile de secetă
sunt rezultatul influenţei
anuale a presiunilor
ridicate subtropicale.
 Răspândirea pe glob
Deşerturile sunt situate aproximativ la 20-25 °
latitudine nord şi sud unde acţionează cu precădere
masele de aer din zona subtropicală.
În deşerturile tropicale alizeele bat permanent,
dar există şi vânturi locale cu denumiri specifice
ca de exemplu: sirocco, hamsin, khamsân.
Ele sunt răspândite în nord-vestul Mexicului,
peninsula California, vestul Peru, nord-vestul
Chile, nordul şi sud-vestul Africii, Arabia, Iran,
Pakistan, vestul Indiei, vestul şi centrul Australiei.
 Exemple: Atacama, Sahara, Kalahari, Namib, Thar,
Gibson, Rub al-Khali, Sechura etc.
Caracteristici climatice
Temperatura
Cel mai important factor care
influenţează caracteristicile
deşerturilor tropicale este
presiunea exercitată de masele de
aer cald din zona subtropicală
care coboară şi usucă aerul şi
inhibă condensaţia. Totodată,
acest mediu este datorat şi
distanţei faţă de surse de
umiditate.
În deşerturile tropicale se
înregistrează cele mai mari
temperaturi de pe glob.
 Temperaturile ridicate sunt datorate unghiurilor
largi sub care deşerturile sunt bătute de razele soarelui
şi astfel au şi cel mai mare procentaj de raze solare
dintre toate mediile.
 Deşerturile având două anotimpuri calde, nici o
lună nu are o medie a temperaturii sub 18°C, iar multe
locuri înregistrează în mai multe luni consecutive o
medie în jur de 30 °C.
Temperaturile din timpul
zilei pot atinge chiar 50
grade Celsius în zone
joase depărtate de mare
sau ocean, iar suprafaţa
terestră, mai ales dacă
este acoperită cu nisip
poate atinge 80 grade
Celsius.
Cerul este
predominant senin din
cauza lipsei umiditaţii.
 Neexistând nori, în timpul zilei pământul
absoarbe căldură, iar noaptea intensitatea radiaţiei
este mare şi temperaturile pot ajunge chiar la 0
grade Celsius. Aerul supraîncălzit se răceşte
considerabil pe timpul nopţii rezultând amplitudini
termice diurne de peste 30 grade Celsius.
 Precipitaţiile
În deşerturile tropicale
precipitaţiile sunt foarte reduse
din cauza uscăciunii aerului şi
a înălţimii mari a nivelului de
condensare.
Se întamplă să ia naştere
curenţi ascendenţi datorită
supraîncălzirii aerului care nu
ating nivelul de condensare dar
formează “furtuni de nisip”.
 Rareori se întâmplă să pătrundă cicloni
formaţi în zona temperată în zona tropicală dând
naştere la averse de ploaie.
 Astfel se
înregistrează precipitaţii
între 100 şi 300 mm pe
an.
Odată la câţiva ani
sau chiar decenii, când se
întâmplă să plouă se
umplu văile şi ia naştere o
vegetaţie care trăieşte cât
rezistă apa căzută.
Deşertul Atacama
este cel mai uscat loc de
pe Pământ. Acolo nu a
plouat de aproximativ
400 de ani.
Solurile
 Solurile specifice
deşerturilor tropicale sunt cele
scheletice, cenuşii din
categoria psamosolurilor.
Datorită amplitudinilor
termice diurne mari apare
fenomenul de dezagregare a
rocilor astfel landsfaltul
specific fiind cel al deşerturilor
de nisip (dune de nisip) sau de
piatră (hamade).
Vegetaţia
 Deşerturile
tropicale au vegetaţia
săracă şi efemeră şi
depinde de ploi. După
ploi puternice, în urma
umplerii văilor, apar
plante care nu rezistă
decât până se evaporă
apa.
 De asemenea pot
apărea plante xerofile
adaptate la condiţii de
excesive de secetă.
 Apa în deşert
La suprafaţă totul
pare o mare fără apă,
dar sub imensele dune
de nisip, apa îşi
croieşte drum prin
canale subterane.
Oazele
 Vegetaţia
deşerturilor tropicale are
caracter permanent doar
în oaze. Acolo se
dezvoltă o vegetaţie
prosperă în locuri în care
apa subterană iese la
suprafaţă sau apa freatică
este la mică adâncime.
 De obicei în oaze
se cultivă curmali,
cereale şi chiar
legume.
Fauna
 Fauna deşerturilor
tropicale este foarte săracă.
Între animalele adaptate la
aceste condiţii se remarcă
dromaderul prin
dimensiunile lui.
Alte animale sunt
scorpionul, specii de
şopârle, specii de şerpi,
specii de rozătoare mici,
broaşte ţestoase, iar în oaze
se pot întâlni iepuri.
 Se mai întâlneşte şacalul, lama, specii de păsări
printre care şi bufniţa, iar mai rar poate să rătăcească
hiena, leul sau alte animale de savană care mai ies din
când în când din mediul lor.
 Aceste animale de
deşert s-au adaptat de-
a lungul timpului la
condiţiile extreme şi în
prezent au culori şi
comportamente
specifice.
 Bibliografie

Revista “Arborele Lumii”

www.uwsp.edu
www.wikipedia.org