Carp Mihai-Gabriel

Gîdiuță Luiza

Liceul Teoretic “Callatis” Mangalia

 Iudaismul
Iudaismul este religia poporului Israel, care iși are
rădăcinile cu aproximativ 2000 î. Hr, iar aspectul principal
îl reprezintă credința într-un singur Dumnezeu. Potrivit
iudaismului rabinic, un iudeu este cel care are o mamă
iudeică sau care s-a convertit în mod formal la iudaism.

Simbolul religiei iudaice

 Prezentare generală
Iudaismul este întemeiat pe principii logice și etică, incluse
în Biblia ebraică (Tora), precum au fost în continuare
explorate și explicate în Talmud și în alte texte. Aceasta e
probabil cea mai veche dintre marile religii ale lumii, care s-
a păstrat, in general, exact așa cum s-a constituit de la
început, si a fost mereu legată de istoria poporului evreu.
Atunci când vorbim despre iudaism, avem în vedere, în
primul rând poporul evreu, si apoi istoria acestuia

Fragment din manuscript (Tora)

 Originile Iudaice
J. Eisenberg spune, referitor la originile religiei
iudaice, că aceasta "nu a fost produsul unei singure și
unice revelații (...), ci s-a constituit treptat în decursul
migrațiilor unui grup de oameni originari din
Mesopotamia (Irakul deazi) -evreii- care se vor
transforma într-un popor -Israelul- dupa un lung șir de
peregrinari" . Conform Vechiului Testament, care este
cartea sfânta a iudaismului, e adevărat ca poporul s-a
format in urma unei peregrinari.
Trăgându-și rădăcina din descendenții Iudeii, Iudaismul a fost înființat în anul 2000 î.Hr. de
Avraam, Isaac și Iacob și are peste 18 milioane de adepți. Iudaismul adoptă credință într-un
singur Dumnezeu, care este creatorul universului și care conduce poporul ales, evreii, prin
profeții cu care el vorbește. Originile sale trebuie căutate in Orientul Apropiat, în
Mesopotamia, Canaan si Egipt. Acesta este spațiul în care strămoșii evreilor au trăit timp de
un mileniu, înainte ca documentele scrise să îi menționeze sub numele de Israel și înainte ca
un stat al evreilor să se constituie in regiunea numită Palestina, între munții Libanului și
Peninsula Sinai.
 Istoria Iudaismului
Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: perioada Templului din Ierusalim; perioada
talmudica; perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent). Iudaismul ortodox
contemporan s-a format pe baza mişcarii fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.
Iudaismul întotdeauna a urmărit studiul Torei și a altor texte religioase. Comparată cu Biblia
Crestină, Biblia Ebraică exclude Noul Testament în întregime și câteva cărți din Vechiul
Testament.
 O dată cu domnia celui de-al treilea
rege, Solomon (972-933i.Hr.), în viața
religioasa iudaică începe o etapă
nouă. Solomon a construit cel dintâi
templu din Ierusalim. Acesta are o
semnificație exceptională : este
unicul loc în care se pot săvârși
riturile prin care este slujit
Dumnezeu.

În secolul al VI-lea i.Hr. regele

Nabucodonosor din Babilon a cucerit
Ierusalimul, a distrus templul și a dus
în exil cele mai importante familii,
inclusiv pe cele ale preoților care
serveau în templu.
Reguli si obiceiuri
Majoratul religios pentru fete este la vârsta de 12 ani, iar pentru baieți la 13 ani.
Practicanților religiei iudiaice le este recomandat portul anumitor vestminte cum
e cazul kippah-ului (un acoperamant pentru cap) sau tallitul (obiect vestimentar
asemănător unei eșarfe, utilizat în timpul rugăciunii)
 Cultul Religios
Viața zilnică a evreului credincios este reglementată la fiecare pas
de Legea dată de Dumnezeu prin Moise. Pentru a-și aduce aminte
de poruncile Domnului, evreii pioși poartă la rugaciune niște
cutiuțe de piele numite filactere, pe care le fixează cu curele la
mâna stângă și pe frunte. În ele sunt texte din Biblie scrise pe
pergament. De asemenea, pun la ușa casei sau la poartă, așa-zisa
mezuză, pe care o ating cu mâna la intrare și la ieșire. Pe ea sunt
scrise sau gravate texte biblice.
 Cultul ebraic constă în primul rând din rugăciunile zilnice cuprinse într-o carte specială
de rugaciuni. Aceste rugăciuni se spun fie acasă, fie la sinagoga, unde se țin trei servicii:
dimineața, la amiază, și seara.
Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian când nu mai exista nici temple, nici
preoți, nici jertfe și sunt locuri în care evreii se întrunesc pentru a se ruga și a studia.
Locul preotului la sinagoga îl deține rabinul.
Menorah este un sfeștnic cu șapte brațe, acesta fiind specific
Iudaismului pentru mai bine de 3000 de ani, rămânând până astăzi o
emblemă a statului Israel. Acest obiect era folosit in Templul Sfânt, în
Ierusalim. Cupele brațelor acestuia erau umplute cu ulei de măsline, el
arzând tot timpul. Se crede că acesta simbolizează Rugul Aprins, pe
care Moise l-a vazut pe Muntele Horeb – Sinai.
 Ciclul vieții evreiești începe odată cu nașterea, considerate porunca
Domnului care, conform Carții Genezei, le-a spus credincioșilor “fiți
roditori si vă înmulțiți”. Un copil reprezintă o nouă creație și o garanție
ca poporul va continua să existe. Pe tot parcursul ei, viața nu consta
doar într-o succesiune de emoții, sentimente, plăceri si dureri. Ea este o
călătorie în care omul trebuie sa iși atingă toate condițiile vieții și sa-L
slujească cât mai bine pe Dumnezeu. Când moare, omul părăsește doar
fizic tărâmul celor vii, sufletul acestuia continuând să trăiască în viața
veșnică. Se consideră că, așa cum s-a comportat cu semenii săi și cu
Dumnezeu, la fel va fi tratat și pe lumea de dincolo. Bunătatea va fi
răsplătită în Rai, iar păcătoșii vor rămâne în Iad, numit Gehinam, unde
le sunt arse păcatele și unde este sufletul purificat.
 Bibliografie
https://www.jewishvirtuallibrary.org/the-first-
temple-solomon-s-temple
https://www.gotquestions.org/Romana/Iudaism.ht
ml
https://www.scribd.com/doc/110557368/Iudaismul
https://sites.google.com/site/iudaismroonline/