PSIHOLOGIE

ORGANIZAŢIONAL-MANAGERIALĂ
APLICATĂ
ÎN STRUCTURILE DE SECURITATE
NAŢIONALĂ ŞI PRIVATĂ

1
 PARTEA I

MODELE ŞI TEORII ALE CONDUCERII

2
 MODELE ŞI TEORII ALE CONDUCERII/CONDUCĂTORULUI/LIDERULUI I.
MODELUL = un cadru general de referinţă (filosofic, sociologi, psihologic, psihosocial etc.), o reprezentare
logică a structurii unui fenomen, proces etc.
TEORIA = sistem de idei ce conţine anumite concepte abstracte, , reguli de interconectare a conceptelor,
modalităţi de relaţionare a conceptelor cu faptele obsevrvate

O TIPOLOGIE A MODELELOR:
1. Modelul personal sau al trăsăturilor :
- Teoria oamenilor mari
- Teoria trăsăturilor
2. Modelul funcţional
- Teoria funcţiilor liderilor
- Teoria rolului managerului
3. Modelul categoriilor comportamentale şi stilurilor de conducere
- Cercetările de la Universitatea Ohio
- Cercetările efectuate la Şcoala Michigan
- Alte cercetări consacrate categoriilor comportamentale
- Stilurile de conducere
- Cercetări româneşti privind stilurile de conducere
- Critica modelului categoriilor comportamentale şi stilurilor de conducere
4. Modelele situaţionale şi modelul contingent
- Modelul situaţional primar al conducerii
- Modelul situaţional interacţionist (mixt) sau modelul contingent
- Teoria contingentă a eficienţei liderului (Fiedler)
- Teoriile “decizie-conducere”
- Teoria “cale-scop”
- Teroria situaţională a conducerii
- Comparaţia teoriilor contingente
- Teoria consonanţei condiţiilor sau “the best fit” 3
MODELE ŞI TEORII ALE CONDUCERII/CONDUCĂTORULUI/LIDERULUI II.
5. Modelul tranzacţional sau al “schimbului social”
- Teoria conducerii tranzacţionale
- Teoria influenţei mutuale
6. Modelul interacţional integrativ
- Teoria conducerii charismatice
- Liderul transformativ
- Liderul strategic
7. Alte cercetării şi teorii asupra liderului
8. Teorii cognitive ale conducerii
- Teoriile atributive ale conducerii
- Conducerea ca model al procesării psihosociale
9. Perspectiva cauzalităţii reciproce (Conducerea = cauză sau efect ?)
10. Perspectiva substitutelor conducerii

4
 1. MODELUL PERSONAL SAU MODELUL TRĂSĂTURILOR

1.1. C = f (P)
1.2. Teoria oamenilor mari
- filosofie socială elitistă, conducătorii sun născuţi nu crescuţi;
- cercetări: Machiavelli (1700), Weber (1972), Galton, (1870), Paretto (1917)
- consecinţe: - elaborarea conceptului de dominaţie (tradiţională, raţională/legală şi charismatică)
- liderul este dotat cu o serie de calităţi ce pot fi cunoscute, măsurate
1.3. Teoria trăsăturilor:
- există principii prime ale comportamentului
- principiile pot fi cunoscute
-identificarea principiilor asigură previziunea comportamentului
- dacă nu putem forma lideri, îi putem selecţiona
- listă de trăsături: Terman (1904), Stogdaill (1947), Bass (1960, 1981, 1990),
- critici: - eroare: persoanele afate formal în funcţii de conducere sunt sursa primară de influenţă
pozitivă (se confrundă persoana cu poziţia - epifenomen); fiecare persoană are o
teorie implicită asupra conducerii modelată socio-cultural ca etalon – cauza
- modelul este empiric, variabile numeroase, nu se cunosc cauzele
- se confundă persoana cu funcţia
- se caută cu obstinaţie liderul, nu se văd diferenţele interindividuale, trăsăturile ca un dat
- nu există criterii bine definite
- conducerera văzută ca un dat rigid şi nu ca un proces
1.4. Nu s-a demonstrat în ce constă conducerea, ci în ce nu constă conducera
5
 MODELUL FUNCŢIONAL AL CONDUCERII

2.1. GENERALITĂŢI
- accentul se deplasează spre analia funcţiilor, responsabilităţilor şi rolul liderului
- concepţie de tip dinamic, funcţiile au o pondere diferită în situaţii diferite ale naturii grupului
- relaţia comportamentul liderului-grup şi invers
- ţine cont de particularităţile psihologice şi psihosociale ale membrilor grupului
- abilităţile de conducere pot fi învăţate, dezvoltate, perfecţionate
- atenţie acordată antrenării eficiente a liderilor, creşterea performanţelor prin exploatarea anumitor
funcţii
2.2. TEORIA FUNCŢIILOR LIDERILOR (Kretch şi Crutchfield, 1948 şi Ballachey, 1962)
- analiza rolului liderului care derivă din funcţii şi responsabilităţile în conducere
- 14 funcţii identificate ca lider: executor, planificator, elaborator al politicii grupului, expert, reprezentant
al grupului în exterior, controlor al relaţiilor interne, responsabil cu discipina, arbitru şi moderator, exemplu
personal, simbol al grupului, substitut al responsabilităţii personale, ideolog, imagine a tatălui, ţap isăşitor
- contribuţii: - stimulează cercetarea conducerii
- funcţii primare (1-8) şi funcţii accesorii (9-14)
- conducerea rezidă în funcţii şi nu într-o persoană particulară, funcţia creează liderul
- fconducerea este accesibilă oricărui membru al grupului
- suportul psihologic de conducere se deplasează de la trăsături la competenţe
- se intuieşte rolul situaţiei contingente
3.3. TEORIA ROLULUI MANAGERILOR (Mintzberg, 1973, Cole, 1991, Dainty şi Anderson, 1996)
- identifică 10 roluri manageriale şi se centrează pe necesitate luării deciziilor, a vehiculării informaţiilor
relevante şi a unor contacte personale puternice
6
 Autoritate formală şi statut

Roluri interpersonale Roluri informaţionale Roluri decizionale

1. Figură reprezentativă 4. Monitor 7. Factor de schimbare
2. Liant 5. Distribuitor de informaţii 8. Factor de protecţie
3. Lider 6. Purtător de cuvânt 9. Distribuitor de resurse
10. Negociator

Caracteriaticile acestei teorii:

-Potenţial mai mare de operaţionlizare
- recunoaşte importnaţa funcţiilor psihologice interpersonale ale conducătorului
- dacă anterior se lua în considerare întregul ansamblu de funcţii, aici accentul se pune pe o singură
funcţie, cea de manager
- se delimitează cla comportamentele de : - manager
- leadership
- critici: -manager reactiv nu iniţiativ
- răspunde şi nu planifică (lipsa strategiilor a planificării)
- acţionează şi nu se centrează pe reflecţie, gândire

2.4. CONDUCEREA CENTRATĂ PE ACŢIUNE (Adair, 1973)

Eficienţa liderului este dependentă de maniera în care satisface cele trei mari categorii de trebuinţe din grupul de
muncă: - trebuinţe de sarcină:
- trebuinţe de menţinere a grupului
- trebuinţe individuale

7
Funcţii legate de sarcină:
1. realizarea obiectivelor
2. definirea sarcinilor
3. planificarea muncii
4. alocarea resurselor
5. organizarea atribuţiilor şi
responsabilităţilor
6. controlul calităţii şi
verificarea performanţei
7.evaluarea progresului
Funcţii legate de grup:
8. menţinerea moralului şi
construirea spiritului de echipă
9. realizarea coeziunii
10. Stabilirea standardelor şi
menţinerea disciplinei
11. Organizarea sistemului de
comunicaţii în interiorul grupului
12. Instruirea grupului
13. Numirea sub-liderilor
Funcţii individuale:
14. preocupare pentru trebuinţe
individuale ale membrilor grupului
15. tratarea problemelor personale
16. aprecierea şi satisfacerea trebuinţei
de statut
17. rezolvarea conflictelor între
necesităţile de grup şi individuale
18. instruirea individuală

Concluzii: - realizeată o sinteză a teoriilor lui Krech (funcţiilor liderului) şi Mintzberg (rolul managerului)
- subliniază şi confirmă interacţiunea celor trei tipuri de trebuinţe
- se evită atât psihologizarea, cât şi tehnicizarea funcţiilor conducerii
- ilustrează relaţiile dintre :
-leadership-construirea echipei şi
-trebuinţe individuale-management-realizarea sarcunilor comune
- liderul trebuie să: -conştientizeze ce se petrece în grup (cognitiv)
- înţeleagă funcţiile particulare şi utilităţile (acţiune)

8
 MODELUL
CATEGORIILOR COMPORTAMENTALE ŞI STILURILOR DE CONDUCERE

3.1. GENERALITĂŢI:
- studiul pleacă tot de la lider, dar se centrează pe ceea ce fac şi cum se comportă liderii
- schema metodologică este (aceeaşi): delimitarea liderilor de non-lideri, prin studiul comportamentului
- strategia modelului:
- studiul conducătorilor prin observaţie directă şi chestionare ptr. deter. Comportamentului
- comportamentele sunt repatizate în anumite categorii pe baza similarităţii lor
- pe baza categoriilor se întocmesc liste de control sau alte scheme clasificatoare
- instrumente de investigare de tip scale (manifestă: DA/NU sau cât de frcvent: scala Likert)
- se evaluează eficienţa liderului în termeni de productiv. de grup/absenteism/fluctuaţie/moral

3.2. Universitatea din Ohio (Hemphil, 1950, Stodgill, 1957, Fleishman, 1962)
Contribuţia majoră a fost determinarea factorilor de bază ai comportamentului liderului sau dimensiunile
conducerii: - consideraţia faţă de subordonaţi (încredere, respect, angajare, sprijin, relaţii umane)
- iniţiativa structurării (structura): constituirea interacţiunilor de grup – statut, rol, sopuri organizaţionale
Ridicată

Cs Cr
Structura

Sr Sr 4 tipuri de lideri
Cadranul Ohio
Cs Cr al comportamentelor
Ss Ss de conducere
Ridicată

Consideraţia
9
3.3. Şcoala de la Michigan (University of Michigan Institute for Social Research) - Likert, 1961
- s-a centrat pe comportamentrul liderilor grupurilor înalt şi slab productive
- s-a realizat scala celor patru factori (Four factor scales) - continuumul Michigan

Grupuri înalt productive Grupuri slab productive

Centrare pe angajat Centrare pe producţie

3.4. Alte cercetări:

- Universitatea Harvard (liderii de sarcină şi liderii socio-emoţionali)
- Grila managerială a lui Blake şi Mouton, 1972
3.5. Stilurile de conducere:
- K. Lewin, 1967
- Maier, 1957
- Brown, 1961
- Blake şi Mouton, 1972
- Bass, 1962
- Reddin, 1970
- Fiedler, 1971
- Tannembaum şi Schmidt, 1961

10