COMENTARIU AL REGULAMENTULUI

(CE) NR. 1896/2006,

de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată prin prisma
principiilor de drept internaţional privat
 REGULAMENTULUI (CE) NR. 1896/2006

Recuperarea rapidă și eficientă a creanțelor cu privire la care nu

există nici un litigiu în desfășurare are o importanță primordială pentru
operatorii economici din Uniunea Europeană, deoarece întârzierile la plată
constituie una din principalele cauze de insolvență, care amenință continuitatea
activității întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, și provoacă
pierderea a numeroase locuri de muncă.
Pentru aceste motive, institutiile cu competenta in domeniu au
adoptat, in anul 2006, Regulamentul Comunitatii Europene nr. 1896 din 2006
privind somatia de plata europeana.
Regulamentul a fost menit sa elimine obstacolele din calea bunei
desfasurari procedurilor civile, favorizând, în cazul în care este necesar,
compatibilitatea normelor de procedura civila aplicabile în statele membre.
Procedura este una formalista. Orice act trebuie sa fie intocmit sub
forma unui formular care se gaseste in anexa Regulamentului.
 Scopul principal al Regulamentului

 simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor

transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate prin
instituirea unei proceduri europene de somație de plată;

 asigurarea liberei circulații a somațiilor europene de plată în toate

statele membre prin stabilirea unor standarde minime prin
respectarea cărora nu este necesară nicio procedură intermediară în
statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.
 Domeniul de aplicare

 Prezentul regulament se aplică în materie civilă şi comercială în litigiile

transfrontaliere, indiferent de natura instanţei.
 Acesta nu reglementează materia fiscală, materia vamală sau materia
administrativă, nici răspunderea statului pentru acţiuni sau omisiuni comise în
exercitarea puterii publice(„acta jure imperii”).

 În sensul prezentului regulament, un litigiu transfrontalier este un litigiu în care

cel puţin una din părţi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru,
altul decât statul membru al instanţei sesizate.

 În sensul prezentului regulament, prin „stat membru” se înțelege toate statele

membre cu excepția Danemarcei.

 Momentul la care se apreciază caracterul transfrontalier al unui litigiu este cel la

care se introduce cererea de somaţie europeană de plată în conformitate cu
prezentul regulament.
 Sunt excluse de la aplicarea prezentului regulament:

• regimurile matrimoniale, testamentele şi succesiunile;

• falimentele, concordatele şi alte proceduri similare;
• asigurările sociale;
• creanţele care decurg din obligaţii necontractuale, cu
excepţia situaţiilor în care acestea au făcut obiectul unui
acord între părţi sau există o recunoaştere a datoriei;
• Acestea se referă la datorii lichide care decurg din
proprietatea comună asupra unui bun;
 Procedura europeană de somație de plată

 Procedura europeană a somaţiei de plată este o procedură urgentă şi

sumară, lipsită de caracter contencios, bazată pe formulare standard.

 Pentru declanşarea procedurii somaţiei de plată trebuie îndeplinite

următoarele condiţii:

 Existenţa unui litigiu transfrontalier de natură civilă sau comercială

 Existenţa unei creanţe lichide şi exigibile la data introducerii cererii
 Creanţa să nu fie contestată de către comerciant
Etapele procedurii europene a somaţiei de plată
 Etapa I. Introducerea unei cereri de somaţie europeană de plată

 Regulamentul include un formular (formularul de tip A din anexa Regulamentului) care

trebuie utilizat pentru a introduce o cerere de somaţie europeană de plată.
 O creanţă pecuniară trebuie să fie lichidă şi exigibilă la data la care se introduce cererea
de somaţie europeană de plată.

Cererea de somaţie europeană de plată conţine următoarele elemente

– numele şi adresa părţilor şi, după caz, ale reprezentanţilor acestora, precum şi ale instanţei sesizate;
– valoarea creanţei, în special principalul şi, după caz, dobânzile, penalităţile contractuale şi costurile;
– în cazul în care se cer dobânzi la creanţă, rata dobânzii şi perioada pentru care se cer aceste dobânzi,
cu excepţia cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislaţiei
statului membru de origine;
– cauza acţiunii, inclusiv descrierea circumstanţelor invocate ca temei al creanţei şi, după caz, a
dobânzilor cerute;
– descriere a elementelor de probă în sprijinul creanţei;
– temeiul competenţei;
– caracterul transfrontalier al litigiului în sensul articolului 3
 Etapele procedurii europene a somaţiei de plată
• Etapa a II-a. Completări şi rectificări
• Instanţa sesizată cu o cerere de somaţie europeană de plată examinează, în cel mai
scurt termen, dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate şi dacă cererea este
întemeiată.
• În cazul în care formularul de cerere nu conţine toate informaţiile necesare, instanţa
oferă reclamantului posibilitatea de a completa sau de a rectifica cererea într-un anumit
termen, cu excepţia cazului în care aceasta este în mod vădit nefondată sau
inadmisibilă. În acest sens, se va folosi formularul B din anexa II din regulament.
• În cazul în care condiţiile prevăzute sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii,
instanţa poate propune modificarea cererii. În acest sens, se va folosi formularul C din
anexa III din regulament.
• Reclamantul este invitat să accepte sau să refuze o propunere de somaţie europeană de
plată pentru suma stabilită de instanţă într-un anumit termen. Reclamantul trebuie să
fie informat cu privire la consecinţele deciziei sale. Reclamantul transmite răspunsul său
prin intermediul formularului tip.
• În cazul în care reclamantul acceptă propunerea instanţei, aceasta emite o somaţie
europeană de plată pentru partea din cerere care a fost acceptată. În cazul în care
reclamantul refuză propunerea, instanţa respinge în întregime cererea de somaţie
europeană de plată.
 Etapele procedurii europene a somaţiei de plată

• Etapa a III-a. Emiterea unei somaţii europene de plată

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de introducere a unei cereri
de somaţie europeană de plată, instanţa emite somaţia în cel mai scurt termen şi ,în
principiu, în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii.
Somaţia europeană de plată este emisă numai pe baza informaţiilor furnizate
de reclamant şi nu este verificată de către instanţă. Somaţia devine executorie, cu
excepţia cazului în care pârâtul face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa de origine.

• Etapa a IV-a. Comunicarea sau notificarea unei somaţii europene de plată

pârâtului
O somaţie europeană de plată este comunicată sau notificată pârâtului în
conformitate cu legislaţia naţională a ţării în care se efectuează comunicarea sau
notificarea. Regulamentul stabileşte norme procedurale minime pentru comunicarea sau
notificarea cu sau fără confirmare de primire din partea pârâtului
 Etapele procedurii europene a somaţiei de plată

• Etapa a V-a. Opoziţia la o somaţie europeană de plată

• Pârâtul poate face opoziţie la instanţa care a emis somaţia de plată.
Opoziţia trebuie să fie trimisă în termen de 30 de zile de la data
comunicării sau notificării somaţiei europene de plată.
• Pârâtul poate să ceară o reexaminare a somaţiei europene de plată în faţa
instanţei competente după expirarea termenului de 30 de zile pentru a
face opoziţie
• În cazul în care instanţa respinge cererea pârâtului, somaţia europeană de
plată rămâne valabilă. În cazul în care, pe de altă parte, instanţa hotărăşte
că reexaminarea se justifică, somaţia europeană de plată devine nulă şi
neavenită.