Gaius Iulius Caesar s-a nascut la 13 iulie in anul 103 i.e.n si a murit la 15 martie 44 i.e.n.

In acesti cincizeci si
sase de ani a strabatut o existenta
fascinanta, presarata de numeroase dificultati, pe care a stiut sa le inlature cu iscusinta, ca sa atinga culmile
puterii si ale gloriei.
Născut la Roma, într-o binecunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), prezumtiv descinsă din Iulus, fiul
prințului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiței Venus. Familia lui Caesar, deși cu descendență
din patricieni, deci aristocrată, nu era înstărită, după standardele nobilimii romane.
Mătușa paternă, Iulia, s-a căsătorit cu Gaius Marius, un general talentat și reformator al armatei romane.
Marius a devenit unul dintre cei mai bogați locuitori ai Romei, influența sa politică contribuind și la
îmbunătățirea situației materiale a familiei lui Caesar.

În această perioadă, politicienii romani erau, în general, divizați în două partide: Populares, care îl
includea pe Marius, și Optimates, din care făcea parte Lucius Cornelius Sulla, zis și Sylla. Dispute între cele
două partide a dus la un război civil, deschizând calea lui Sulla către postul de dictator. Caesar era aderent al
partidului lui Marius.
Cezar şi August sunt divinizaţi după moarte. Cezar a inaugurat şi cumulul, care va deveni indisolubil, al funcţiei de imperator şi al aceleia de şef religios pontifex
maximus.
La fel ca şi cultul vechilor zei, cultul imperial îşi avea preoţii şi ceremoniile sale proprii. Templele erau consacrate împăraţilor, fie singuri, fie în asociere cu câte un
venerabil antecesor sau cu o zeitate recentă.
În sec. al III-lea împăraţii tind să se identifice zeilor: Septimiu Severus şi soţia sa Iulia Domna sunt adoraţi ca Iupiter şi Iunona. Cultul imperial este o inovaţie care
marchează sfârşitul religiei romane tradiţionale.
Mircea Eliade afirma că dacă în epocă există ceva viu cu adevărat, apoi acestea sunt sintezele intelectuale elenistice, pe de o parte şi misterele, pe de alta. Pentru a frâna
răspândirea masivă a creştinismului,
scriitorii păgâni recurseseră la vechile mituri platonice, conferindu-le astfel un puternic simbolism.
CARIERA LITERARA
Opera lui Caesar consta in sapte carti despre razboiul din Gallia si despre razboiul civil. Aceasta opera istorica a lui
Caesar o cunoastem sub titlul de Comentarii, Comentarii de Bello Gallico și Comentarii de Bello Civilii.

Termenul “comentarius” denumeste orice fel de note, indiferenta fata de aspectul literar, “comentarii”lui Caesar,
nu sunt memorii personale, ci note care, daca ar fi sa-l credem pe Caesar insusi, nu ar avea alt scop decat sa
salveze de la uitare suita evenimentelor la care el a luat parte, sa le salveze de la uitare si totodata de reaua vointa
care s-ar stradui sa le deformeze, prin urmare sa fixeze un adevar. In cadrul literaturii, ele reprezinta o inovatie in
raport cu traditia unei istoriografii divizate in memorii personale si o prezentare oratorica.

O problema deseori ridicata in legatura cu Commentarii-in special despre razboiul cu gallii-este aceea a
exactitatii, respectiv sinceritatea lui Caesar. Este cert faptul ca Caesar tinde sa isi prezinte actiuniile in cea mai
buna lumina posibila,drept care alege unghiurile cele mai favorabile, omitand aici un detaliu, exacerbandu-l
dincolo pe un altul, lasand in suspensie indicatiile numerice.

compune,in anul 54, pe cand traversa Alpii pentru a reveni in Gallia, doua carti De analogia dedicate lui Cicero.
Caesar a gasit ragazul sa compuna un poem despre calatoria sa in Hispania (Ister) ,in anul 45, si doua carti de
proza, intitulate Anti-Cato ,dictate pe campul de lupta de la Munda.
DESPRE Caesar…
Cicero exalta operele lui Caesar, face elogiul elocintei lui si in general il lauda eleganta, adaugand
urmatoarele in legatura cu ansamblul scrierilor sale: “sunt lipsite de vesmant, bine facuta, gratioase, fara nici o
podoaba oratorica. Cicero saluta aici aparitia unei noi modalitati de a scrie istoria, a unor noi raporturi stabilite
intre ea si arta oratorica.
In ianuarie 49 când a trecut Rubiconul, moment ce a constituit t
inceputul razboiului civil intre acesta si armata senatoriala aflata
sub ordinele lui Pompeius.Momentul a rămas în istorie drept
generator al spuselor Veni, vidi, vici, vorbe atribuite lui Caesr,
care, după ce a fost avertizat că…ar fi răspuns