Mulțime vs.

Public
Gabriel Tarde & Ferdinand
Tönnies

Drd. Olga Hosu

Seminarul III, Istoria Comunicării
Epoca Mulțimii vs. Epoca Publicului

Gustave Le Bon
▪ Este considerat întemeietorul disciplinei psihologiei
sociale
▪ Scrie "Psychologie des Foules" (1896) (Psihologia
mulțimilor), prin care analizează problemele inconștientului
colectiv;
▪ Gustave Le Bon este primul om de știință care s-a ocupat
de studiul mulțimilor și al comportamentului lor.
 Mulțimea psihologică

În anumite condiții, o aglomerare umană poate deveni mulțime

psihologică ce deține un set de reguli și comportamente proprii:
– Suflet colectiv
– Caracter tranzitoriu
– Indivizii care compun mulțimea simt, gândesc și acționează complet
diferit, decât la nivel individual și se supun legii unității mentale a
mulțimilor
Elemente care duc la formarea mulțimilor (șocul psihic):
- Sentimentul de putere
- Contagiunea mentală
- Sugestia care este de natură hipnotică
 Teze enunțate de Le Bon

▪ Mulțimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei

judecăți critice
▪ Mulțimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și
extreme
▪ Mulțimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte
afirmațiile cele mai neverosimile
▪ Mulțimile sunt capabile de a acționa împotriva interesului unora
sau tuturor indivizilor care o compun;
▪ Mulțimile își schimbă foarte încet convingerile de bază;
▪ Mulțimile sunt capabile de asasinate, de incendii și de multe alte
crime
 Exemple de mulțimi psihologice

Căderea Bastilliei și
uciderea guvernatorului
Germania Nazistă
Gabriel Tarde și publicul

“Nu avem de a face cu epoca mulțimilor, ci cu epoca

publicurilor”
Tarde acordă o mai mare importanță individului și rolului său
individual în societate.
“Este important ca această confuzie să înceteze, și mai
ales,, să nu se pună semnul egal între mulțime și Public”.
Publicul: o comunitate pur spirituală, ca o diseminare de
indizivi separat fizic și a căror coeziune este pur mentală
Public vs. Mulțime

Mulțime Public
Apropiere fizică Presupune indivizi conectați mental
Mulțimea nu poate exista fără emoție: Relația care unește membrii publicului
are nevoie de comunicare directă și ține de un atașament, o idee interpretare
proximitate sau viziune
Presupune unicitate temporară: nu poți Poți aparține mai multor publicuri pentru
face parte din două mulțimi în același că ele nu țin de niciun spațiu anume și
timp nici de timp
Mulțimea e intolerantă Publicurile au o credulitate mai scăzută și
este mai calculat în violențele sale
Mulțimea e ecesivă pentru că e credulă și Publicul este mai înclinat spre reforme și
manipulabilă abordări raționale
Îi lipsește coordonarea, structura internă,
proiectul
E o stare de spirit
Deci

„Un public special nu a început să prindă contur decât odată cu

momentul, greu de precizat, în care oamenii pasionați de aceleaşi studii
au devenit prea numeroşi pentru a se putea cunoaşte personal şi au
simțit stabilindu-se între ei legătura unei anume solidarități exclusiv
prin comunicări impersonale, care aveau o frecvență şi o regularitate
suficiente“.

* Există posibilitatea ca mulțimea să se transforme

în public și invers.
Presa si publicul

Puterea publicurilor constă în capacitatea de a influnța Opinia Publică.

Opinia publică întărește deciziile într-un domeniu sau altul și ste
produsul natural al publicurilor.
OP este condiționată de apariția publicului
Publicul este o creație a presei, însă nu s-ar putea manifesta fără
conversație. Conversația reprezintă dovada interesului.

Tarde: drumul informației de la presă la cititor nu e direct, ci mijlocit

prin conversațiile interpersonale => versiunea franceză a comunicării
în doi pași
 Aplicație 10’

Analizați-vă din perspectiva apartenenței la un anumit

public:
Descrieți:
- emoțiile, sentimentele, idealurile și ideile care construiesc
acel public;
- tipurile de comunicare și/sau informare utilizate.
Ferdinand Tönnies

▪ Două concepte centrale Gemeinschaft și Gesellschaft: explică

modernizarea societății prin trecerea de la comunitate la societate

Gemeinschaft
Relații emoționale bazate pe
atașamentul față de un loc anume, un
status bine definit și o comunitate
omogenă
Stadiu caracterizat prin viață organică:
existența laolaltă
Predomină: credințele, valorile, tradițiile, Predomină: reguli imparțiale de tip
aspectele religioase
Este vie, autentică, trainică
Gesellschaft:
Stadiul asociat cu urbanismul, producția
indistrială, mobilitatea, eterogenitatea și
impersonalitatea
Structură mecanică, conglomerat
contractual
Este tranzitorie, superficială
Tipuri de voință

Sociologul vorbește despre

- voința naturală (intrinsecă) asociată cu comunitatea: purtător este
Sinele iar unitatea de emoții, gândire și sentimente este naturală;
- voința rațională (extrinsecă) asociată cu societatea: purtător al
acestei voințe este persoana iar unitatea de este una de natură
conceptuală, artificială.
Opinia Publică

▪ Aparține stadiului Gesselschaft și se aseamănă poruncilor religiei în

Gemeinschaft.
▪ Este condensată într-un cod moral și pretinde consens între opinii
individuale private și ea însăși.
▪ Și el face distincția dintre o opinie publică și Opinia Publică
- opinia publică se referă la opinia obișnuită
- Opinia Publică este opinia publicată: ea trebuie să fie
exprimată în spațiul public pentru publicul general.
Opinia Publică și Opinia Publicului

opinie publică Opinia Publică

Nearticulată neunitară Articulată și reală
Ia forma unui conglomerat de opinii Este coerentă
dintre cele mai diverse
Precizarea subiectului
Pronunțarea diverselor opinii e aleatoare Subiectul e unit, s-a convenit la
promovarea unei opinii și judecarea sa
într-un anumit fel

Care era distincția făcută de Lippmann între opinie publică și Opinia

Publică?
Stadiile de agregare ale Opiniei Publice

a) Stadiul solid
Există acord între membrii publicului în legătură cu un fapt: ideea de
libertate
a) Stadiul lichid
Generează probleme controversate care produc fragmentări și divizări
în cadrul publicului: noțiunea de muncă
a) Stadiul gazos
Ne arată caracterul schimbător al opiniei publice, opinia dispare și
apare în funcție de obiectul atenției sale
Caracteristici ale opiniei publice

▪ Schimbătoare
▪ Pripită
▪ Superficială
▪ Necritică și ușor manipulabilă
▪ Plină de prejudecățile care provin din stările lichidă și solidă, adică din
convingeri ferme
▪ Tenace când vne vorba de personalități
▪ Se află sub impresia zilei.
Bibliografie obligatorie Seminar IV

▪ Sartori, G., Homo Videns. Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea,

Partea I “Primatul Imaginii”, 2006, Humanitas, pp.17-39
▪ Bădău, H., Tehnici de comunicare în social media, Capitolul 1, subcapitolul 1.4
“Concepte-cheie ale revoluției social media”, 2011, Polirom, pp. 27-32
▪ Bădău, H., Tehnici de comunicare în social media, Capitolul 4 “Facebook”,
subcapitolele 4.1 și 4.2, 2011, Polirom, pp. 135-144
▪ Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., Corbu, N., Istoria Comunicării, “Școala de la
Toronto”, 2007, comunicare.ro, pp. 271-311
▪ McLuhan, M., (1964) Cap. 1 The Media is the message, Understanding
Media: The Extension of Man, McGrath-Hill, disponibil aici
▪ (http://web.mit.edu/allanmc/www/mcluhan.mediummessage.pdf)