Sunteți pe pagina 1din 35

DOUA SPIRITUALITATI ALE SEC.

AL XIV-lea:
SF. GRIGORIE PALAMA si
SF. NICOLAE CABASILA
SFåNT UL GRIGORIE PALAMA
(1296-1359)
 Sfantul Grigorie Palama
este cel mai de seamă
reprezentant al mişcării
isihaste, cel care a dat o
fundamentare teologică
experienţei isihaste a
intalnirii cu Hristos in
lumină divină necreată,
prin rugăciunea inimii.
Primii ani in casa părintească

 Sfantul Grigorie Palama s-a născut in anul 1296, la


Constantinopol, din părinţii Constantin (membru in Senat şi
consilier intim al impăratului Andronic II Paleologul) si Kale.
 Primii săi indrumători in viata cea plăcuta lui Dumnezeu au
fost părinţii, tatăl sfantului murind cand acesta implinise
numai 7 ani.
 Incă din adolescentă a intrat in legătură cu monahii, ducand o
viată de asceză.
Spre Muntele cel Sfant

 Cel mai bun indrumător al


sfantului Grigorie a fost Teolipt,
ajuns mai apoi mitropolit al
Filadelfiei, cel care l-a introdus in
disciplina trezviei şi rugăciunii
mintii.
 In anul 1318 tanarul Grigorie
pleacă cu doi fraţi ai săi la
Muntele Athos, devenind ucenic al
bătranului monah, pe nume
Nicodim, de la Manastirea
Vatoped.
 In 1321 Grigorie s-a mutat la
Lavra Sf. Antonie, deoarece
monahul Nicodim murise.
Mănăstirea Vatoped
Mănăstirea Vatoped
Părăseşte Muntele Athos, dar nu pentru mult timp…

 1324 - se retrage la Glosia


 1326 - se mută cu 12 ucenici la Tesalonic, datorită deselor
incursiuni ale turcilor
 este hirotonit preot
 se retrage la un schit langă Veria
 1331, datorită incursiunilor sarbilor revine la Athos la
schitul Sfantului Sava de langă Marea Lavră
Disputa isihastă sau Palama si adversarii săi

 Prima fază - Varlaam din Calabria cunoscut uneori si ca


Varlaam din Seminara- renumit pentru calitătile sale
oratorice,

 A II-a fază - Grigore Akyndinos al cărui nume inseamnă


"cel care nu face rău” dar prin scrierile sale eretice a
cauzat mult rău,

 A III-a fază - Nichifor Gregoras sau Nicephorus Gregoras


(cca 1295-1360) - istoric bizantin, filosof si polemist.
Cine este Varlaam de Calabria
 Un italo-grec, născut in Calabria, este un occidental, după cum il
numeste Vryonis

 calugăr de rit grec din sudul Italiei, spune Hussey,

 “devotamentul său fata de Biserica Rasariteana este incontestabil”,


după cum remarca Papadakis

 Ostrogorski il caracterizează ca “om de o educatie deosebită, dar


dogmatic si certăret care imbina orgoliul occidental cu o autentică
aplecare grecească spre dispută”

 Basileios Stefanides il descrie simplu: “un calugăr invătat din


Calabria”

 prof. Constantine Tsirpanlis observa in mod corect că viziunea lui


Varlaam era dominată de “maniheismul” sau dualismul rational
occidental (aristotelic).
Prima fază a disputei isihaste

 Sub numele de “isihasti” erau cunoscuti incă din vremuri vechi


monahii care petreceau ca pustnici in asceză riguroasă si viată
mistico-contemplativă, in tăcere (έν χεσικία)

 Varlaam de Calabria scrie cateva tratate contra latinilor, 23 la


număr, pentru a castiga (mai bine spus a recastiga!!) increderea
grecilor (pierdută in urma controversei cu Nicefor Gregoras),

 1335 - Sf. Grigore Palama scrie două tratate despre purcederea


Sfantului Duh, respingand relativismul lui Varlaam (metoda
dialectică)

 1336-1337 scrie două scrisori către Akindinos şi către Varlaam in


aceeaşi problemă.
Varlaam atacă

 1337 Varlaam scrie trei tratate impotriva isihaştilor şi anume:

a) Despre ştiinţă sau despre dobandirea inţelepciunii;

b) Despre rugăciune sau despre desăvarşirea omenească;

c) Despre lumină.

In aceste tratate Varlaam defaimă pe monahii isihaşti,


numindu-i cu apelativul de “omfalopsihi”, in acelaşi timp,
declarand eretici pe cei ce l-au initiat “in rugaciune şi veghere
mintală”.
Răspunsul Sfantului Grigorie Palama

 Palama răspunde cu trei tratate corespunzătoare cu următoarele


titluri:
1. “Primul tratat, dintre cele intai, pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie in
isihie, in ce măsură şi pină la ce grad este folositoare indeletnicirea cu
ştiinţele.” Arată aici că ştiinţa nu-L poate descoperi pe Dumnezeu ci ea
este o treaptă către credinţă, de aceea filozofia elenă este inferioară
Revelaţiei.
2. “Al doilea tratat, pentru cei ce voiesc să concentreze asupra lor in
isihie, nu e fără folos să incerce a-şi ţine mintea inlăuntru trupului.”
Sfătuieşte ca in timpul rugăciunii, mintea să fie inchisă in organul
conducător, in locaşul harului, in locul cel mai dinlăuntru trupului,
adică in inimă, cea care carmuieşte tot organismul, pentru ca
rugăciunea şi unirea cu Dumnezeu să fie totală.
3. “Al treilea tratat, despre lumină şi luminarea dumnezeiască, despre
sfanta fericire despre desăvarşirea cea intru Hristos.” Respinge
afirmaţia că această lumină este fiinţă dumnezeiască in sine. Ea este o
energie necreată ce izvorăşte din Dumnezeu şi, deşi se află in unirea
absolută cu El, se impărtăşeşte omului numai după măsura lui de a
percepe, fără de esenţă să se impărtăşească in intregime. Ele nu
trebuie amestecate nici despărţite.
Noi atacuri ale lui Varlaam si răspunsurile Sf. Grigorie

 Varlaam a eliminat apelativul de “omfalopsihi” adresat isihaştilor şi


a redactat cele trei tratate ale sale intr-o nouă formă.
 1339 - Palama răspunde cu alte trei tratate pe care le intitulează
“Cele din urmă”, socotind că este ultima fază a atacurilor
varlaamitului
 Varlaam alcătuieşte alt rand de trei tratate contra isihaştilor,
intitulate de astă dată Contra masalienilor* (bogomililor), dintre
care unii se strecuraseră printre isihaşti, repetand continuu
rugăciunea Tatăl nostru şi pretinzand că văd esenţa dumnezeiască
*(Mesalienii - evchiti sau eucitai - erau membrii unei secte din
secolul IV care negau eficienta botezului in purificarea inzestrarilor
spirituale ale fiintei omenesti si sustineau ca prin asceza si rugaciune
constanta, credinciosul poate dobandi o viziune “fizica” a lui
Dumnezeu. Mesalienii au fost condamnati la Sinodul III Ecumenic din
Efes in anul 431)
 oct. 1340 - Sinod la Constantinopol pentru condamnarea isihaştilor
 Palama merge la Athos cu Isidor şi alcătuieşte Tomul aghioritic care
va fi semnat de căpeteniile monahismului athonit
 1341- episcopul Iacob de Ierisos aprobă Tomul aghioritic,

 1341 - Palama răspunde noilor acuzaţii ale lui Varlaam, cu alte trei
tratate intitulate:
1. Respingerea absurdităţilor ce rezultă din scrierile filozofului
Varlaam, despre indumnezeire.
2. Lista absurdităţilor ce rezultă din premisele filozofului Varlaam.
3. Lista absurdităţilor ce rezultă din concluziile filozofului Varlaam.

 Urmează o dispută aprinsă in jurul Luminii necreate, Lumina


taborică, lumină ce poate fi văzută de rugător in conditii
exceptionale.

 Polemica intre cei doi protagonisti ai disputei culminase in


deosebirea intre fiinta si lucrările lui Dumnezeu
Constantinopol, Iulie 1341 - primul sinod palamit!
(pană la anul 1369 vor fi tinute 8 sinoade )

 Problema principală a sinodului din iulie 1341 de la Constantinopol a


fost aceea a raportului dintre fiinţa necreată şi neimpărtăşibilă a lui
Dumnezeu şi lucrările sau energiile divine necreate, prin care omul
poate stabili un raport personal cu Sfanta Treime.
 Palama arată deosebirea intre fiinţă şi lucrare, fără a le despărţi una
de alta, folosind frecvent mărturii din Sfintii Părinti Vasile cel Mare,
Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul…
 Cele trei mari teme ale disputei au fost:
- valoarea ştiinţei pentru mantuire - contestată de Palama;
- valoarea rugăciunii şi a rugăciunii mintale - nesocotite de
Varlaam;
- caracterul luminii – considerată de Varlaam ca viziune
diavolească, ceva creat, iar de către Sf. Grigorie - dumnezeiască,
necreată şi eternă.
 Sinodul a dat castig de cauză Sf. Grigorie Palama si adeptilor săi!
A doua fază a disputei palamite

 protagonist - Grigore Akindinos, ucenicul lui Varlaam.

 Un nou sinod - octombrie 1341 - Akindinos acuză pe Palama şi pe cei


impreună cu el că sunt susţinătorii lui Ioan VI Cantacuzino (demis de
impărăteasa văduvă Ana de Savoia), rezultatul: Palama si sase
adepti ai săi sunt intemnitati in perioada 1343-1347;

 1347 un nou sinod la Constantinopol


- cei inchisi sunt eliberati
- patriarhul Calecas este depus,
- Akindinos condamnat,
- invăţătura Sfantului Grigore Palama reconfirmată

 Isidor devine patriarh ecumenic, iar acesta il hirotoniseşte pe


Grigorie Palama ca arhiepiscop al Tesalonicului.
A treia fază a disputei palamite

 A treia etapă inregistrează disputa lui Palama cu filozoful Nichifor


Gregoras, fire slabă şi ezitantă, care incerca să impiedice o
confruntare directă
 In sala palatului Vlaherne, la 27 mai 1351, pornesc lucrările unui nou
sinod,
 Au avut loc patru şedinţe.
 In august 1351 a fost redactat Tomosul sinodal, iar lui Gregoras i s-a
prezis domiciliu forţat la mănăstirea Hora.
 in 1356 Gregoras este eliberat de Ioan V Paleologul şi se redeschid
discuţiile. Palama este nevoit să mai scrie la Tesalonic 4 tratate şi o
ultimă mărturisire de credinţă ca testament al său, apoi incă două
tratate despre Purcederea Sfantului Duh, impotriva doctrinei
catolice, motiv pentru care, pană nu demult, Sfantul Grigorie Palama
a fost una din figurile cele mai denigrate de istoricii catolici.
Sfarşitul Sfantului şi canonizarea. Importanta
invătăturii pentru teologia ortodoxă

 Palama a murit la 13 noiembrie 1359.


 Biserica Ortodoxă l-a canonizat la sinodul de la Constantinopol in 1368,
sinod convocat de patriarhul Filotei Kokkinos, ucenic şi biograf al său.
 Sfantul Grigorie Palama a fundamentat teologic mişcarea isihastă
 a fost considerat de Biserica Ortodoxă ca apărător al invătăturii
ortodoxe, care, in opozitie cu intelectualismul scolastic, fundamentează
experienta intilnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător in lumina
divina necreata. Această lumină (Lumina de pe Tabor) este o emanaţie
veşnică a divinităţii, care face legătura intre lumea imanentă şi
divinitatea transcendentă, intre veşnicie şi vremelnicie nu este o
prăpastie, ci o comunicare prin aceste lucrări ale dumnezeirii.
 Palama face distincţie intre fiinţa sau esenţa lui Dumnezeu care este
inaccesibilă oricărei creaturi, ingeri sau oameni, şi lucrările sau energiile
devine necreate, prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea,
lucrări pe care oamenii le pot cunoaşte
Palama - una din cele mai hulite figuri răsăritene din
parte istoricilor catolici

 Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia


catolică, fie pentru că aceasta (invătătura catolică) era
influentată de rationalismul scolastic simplificator, fie pentru că
opozitia fată de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate
cu prea putină reflexiune, a intărit teologia catolică in atitudinea
ei scolastică intelectualistă fată de Palama. Din aceasta cauză
adversarii ulteriori ai lui Palama dintre greci au fost mai
totdeauna fie catolicizanti fie catolicizati, pentru că teologia
catolică ii incuraja la această opozitie (de ex. călugărul akindinist
Prohor Kidones, traducătorul in greceşte al lui Toma d’Aquino, a
fost condamnat la sinodul din 1368, sinodul canonizării Sf.
Grigorie Palama).
Spiritualitatea Palamită

 “Cand mintea se ridică din potopul senzaţiilor, din


tumultul grijilor şi priveşte la omul lăuntric, văzand mai
intai masca hidoasă produsă de rătăcirea in cele de jos,
se grăbeşte să se cureţe de aceasta prin plangere, apoi,
după ce infăşoară ca şi cu un acoperămant această
uraciune şi sufletul nu mai e scindat in chip hidos prin
legăturile lui cele de tot felul, intră atunci, netulburată,
cu adevarat, inlăuntrul cămărilor ei şi se roagă in ascuns
Tatălui”. (Sfantul Grigorie Palama, Cuvant către monahia
Xeni, despre patimi, virtuţi şi roadele liniştirii cu mintea)
Spiritualitatea Palamită

 Sf. Grigorie Palama demonstrează că ştiinţa nu-L poate


descoperi pe Dumnezeu ci ea este numai o treaptă către
credinţă, de aceea filozofia elenă este inferioară
Revelaţiei. Accentul căzand pe rugăciune, si anume,
Rugăciunea neincetată, spiritualitatea palamită rămane
centrată permanent pe Rugăciunea lui Iisus sau
Rugăciunea inimii sau Rugăciune mintii in inima:
“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
mă pe mine păcătosul”.
 Drumul către indumnezeire este marcat de impărtăşirea
continuă, prin rugăciunea neintreruptă, de harul
dumnezeiesc
Spiritualitatea Palamită

 "Isihastul incepător, spune Sf. Grigorie Palama, trebuie să se abţină


de la lecturi lungi şi să persiste in rugăciunea monologică pană ce
posesia rugăciunii neintrerupte devine o stare proprie a intelectului,
chiar dacă trupul se indeletniceşte cu altceva. Mulţi părinţi ne
indeamnă la aşa ceva”
 pentru isihastul care are o anumită experienţă, iluminarea minţii şi a
intregii fiinţe este un proces natural, care deschide poarta
inţelesurilor mai presus de fire. Spune Sfantul Grigorie Palama:
"Cand sfinţii contemplă această lumină dumnezeiască in ei inşişi - şi
o văd cand obţin impărtăşirea cea indumnezeitoare a Duhului, prin
venirea cea de negrăit a iluminărilor celor desăvarşite - văd
veşmantul propriei lor indumnezeiri, mintea fiindu-le intru slavă şi
umplută de o frumuseţe mai presus de frumuseţe prin harul
Cuvantului, după cum pe munte dumnezeirea Cuvantului a
preaslăvit, printr-o lumină dumnezeiască, trupul cel unit cu El".
Spiritualitatea Palamită

 Sfantul Grigorie Palama spune in Triade: "Dumnezeu Se descoperă


numai celor ce caută opinia cea adevărată. Noi insă credem că
opinia cea adevărată nu este cunoaşterea pe care o aflăm prin
cuvinte şi silogisme, ci cea care se arată din fapte şi din viaţă;
aceasta singură nu este numai adevărată ci şi sigură şi de
nezdruncinat.
 Si mai scrie: ”Incetarea oricărei activităţi intelectuale şi unirea cu
lumina cea de sus, care urmează acestei incetări, este ceva ce ţine
de experienţă, şi are ca scop indumnezeirea; este ceva care aparţine
doar celor care şi-au curăţit inima şi au primit harul".
 Vederea luminii necreate, ca experienţă care presupune participare
la preaplinul vieţii dumnezeieşti, presupune curăţire de patimi,
minte trează, şi depăşire a celor ale firii, fără insă a le anula, şi
golindu-se atat de inţelesurile pătimaşe ale lumii, cat şi de noimele
bune ale creaţiei, intră in adancul unui prea-plin care nu este golire,
ci impărtăşire negrăită de har.
SF. NICOLAE CABASILA (cca. 1319 -1371)

 s-a născut in Tesalonic, intr-o


familie bogată şi influentă, in jurul
anului 1319
 Studiile sale au fost avansate,
cuprinzand retorică, gramatică,
teologie, drept, filosofie, dar şi
astronomie
 un umanist in adevăratul sens al
cuvantului
 consilierul apropiat al impăratului
Ioan VI Cantacuzino
 nepot după soră al viitorului
mitropolit al Tesalonicului - Nil
Cabasila
 in 1354 figura printre candidaţii la
scaunul patriarhal din
Constantinopol, chiar dacă nu
făcea parte din cler
Retragerea din viaţa politică

 La anul 1354, Sfantul Nicolae


Cabasila a decis că este
momentul să se retragă din
viaţa politică din două motive
1. retragerea din funcţie
a impăratului Ioan VI
Cantacuzino,
2. instalarea in funcţia de
prim-ministru a prietenului său
Dimitrie Kydones (unionist),
numit de noul impărat Ioan V
Paleologul

Astfel, Cabasila a decis să nu


intre intr-un conflict inutil care
ar fi dăunat tuturor!
De unde această aplecare a tanărului intelectual
Cabasila către isihasm?

 Cabasila se regăseşte din tinereţe in centrul renaşterii intelectuale şi


spirituale care a avut loc in secolul al XIV-lea
 in 1325 vor veni la Tesalonic (puternic centru cultural) şi Grigorie
Sinaitul şi Grigorie Palama, avand ca ucenici pe Isidor Buchir şi Calist
Xanthopoulos
 Mama lui Nicolae Cabasila a stat sub influenţa unui faimos isihast,
ucenic al Sfantului Grigorie Sinaitul: Isidor Buchir (1300-1350), care a
fondat la tesalonic un fel de cerc isihast
 Sub auspiciile acestui "isihasm deschis », la care participau atat
palamiţi convinşi, cat şi latinofoni (precum Manuel Calecas) s-a
format Cabasila, devenind tot mai apropiat de fraţii Xanthopoulos,
Ignatie şi Calist
 Cabasila alege pe unul din ucenicii lui Palama drept părinte
duhovnicesc şi anume Dorotei Vlates, viitorul intemeietor al
Mănăstirii Vlatadon
Este Sf. Nicolae Cabasila un isihast in adevăratul sens
al cuvantului?

 Ca teolog mistic si ucenic al marilor isihasti ai vremii, totuşi


Cabasila nu se identifică intru totul cu isihasmul, ci are in
cadrul vremii lui o pozitie aparte şi unică, propunand calea
misticii liturgice, culturale sau sacramentale, care
urmareşte unirea cu Dumnezeu prin mijlocirea formelor
sensibile ale cultului divin, la indemana tuturor, in timp ce
isihastii puneau accentul pe rugaciunea neincetata si
contemplatie care tinde la unirea spirituala cu Dumnezeu
prin meditatie si contemplatie, adica la vederea si unirea
nemijlocita de forme materiale si sensibilie (Cabasila este
constient de faptul ca aceasta cale este o cale exceptionala
de traire si experienta duhovniceasca, la indemana celor
putini!).
Opera Sfantului

 Opera Sfantului Nicolae Cabasila este vastă, incluzand


scrieri mistice, sociale, exegetice, omilii, poezii, etc
 Viața liturgică este subiectul central in jurul căruia se
țese aproape intreaga operă scriitoricească a lui Nicolae
Cabasila. Asupra acestuia se focalizează gandirea sa
duhovnicească, cuvantul și creația sa, pană la un punct
chiar și corespondența. Viața liturgică este cea care ii
inspiră opera in toată amploarea ei.
Talcuirea Dumnezeieștii Liturghii este prima scriere
duhovnicească

 Urmand etapă cu etapă Liturghia Sfantului Hrisostom, cu puține


referiri și la Liturghia Sfantului Vasilie cel Mare, realizează o talcuire
a Dumnezeieștii Liturghii in 52 de capitole.

 Pentru Cabasila, ca de altfel pentru intreaga Ortodoxie, Liturghia


inseamnă jertfa trupului lui Hristos, iar Hristos este deopotrivă
jertfitor, jertfă și primitor al jertfei. De aici pornește pentru a sublinia
că Dumnezeiasca Liturghie este calea fundamentală de transfigurare
duhovnicească a lumii. Painea liturghiei ii preface pe credincioși și ii
asimilează, aceștia devin la randul lor paini și, pentru că Paine este
Hristos, și ei devin hristoși.

 Opera a fost scrisă intr-o perioadă de maturitate duhovnicească, cu


siguranță după 1363, și se pare că a cunoscut două rescrieri de către
autorul insuși și o a treia de către altcineva.
Despre viaţa in Hristos

 Lucrare in 7 cărţi, este cea mai preţioasă lucrare de mistică liturgică


sau sacramentală ortodoxă, tratand despre viata harică sau
spirituală care ni se impărtăşeşte prin Sfintele Taine şi ne uneşte
progresiv cu Hristos.
 Tema fundamentală a lucrării, in sens paulin şi ioaneic al cuvantului
“viaţă” (ζωή), este ideea eresului platonic-areopagitic, care făcea pe
Dumnezeu şi om să se caute reciproc. Viata cea nouă in om se
reactivează prin inlăturarea distanţei dintre noi şi Dumnezeu şi pe
crearea capacităţii de a primi darul dumnezeiesc. Prima condiţie o
implineşte Dumnezeu prin harul Sfintelor Taine, a doua - noi,
oamenii, prin intoarcerea voii către Dumnezeu şi prin faptele noastre
bune.
 Astfel Despre viața in Hristos oferă o anatomie a vieții duhovnicești,
pe care o plasează in coordonatele Intrupării, continuată și
actualizată in cele trei Taine fundamentale ale Bisericii: Botezul -
Spălarea, Mirungerea - Intărirea şi Dumnezeiasca Euharistie - Masa.
Sfintele Taine de iniţiere creştină

 Cabasila tratează trei Taine: Botezul, Mirungerea şi Sfanta Euharistie,


dar nu intră in descrierea sistematică a Tainelor, cum va face şi teologia
scolastică, ci se ocupă de latura practic-bisericească a problemei.
 Botezul este inceputul existentei, descoperirea chipului divin sădit in noi
şi reaprinderea dorului după Dumnezeu; un fel de repetare actului
creaţiei. Roada sa principală este cunoaşterea directă ce duce la
reactivarea dragostei şi a dorului după Dumnezeu.
 Mirungerea este un simbol al arătării lui Hristos in lume, prin care
creştem şi ne intărim in virtuţi.
 Sfanta Euharistie este culmea vieţii in Hristos. Insistă asupra
transformării care se operează in om prin incorporarea lui Hristos in noi
şi a noastră in El. Afinitatea care se stabileşte este cvasi-fizică, iar noi
devenim mădulare ale Trupului mistic şi copii iubiţi ai lui Dumnezeu.
Viata noastră se mişcă după bătăile inimii lui Hristos. Sufletul a ajuns
acum la unirea deplină cu Hristos. Urmările acestui realism euharistic
sunt: sfinţirea omului şi repunerea lui in starea lui primordială.
Sfantul Nicolae Cabasila sau un alt fel de mistică!

 “Se intamplă , iată, ceva ciudat: consideri că nu poti fi cu nimeni mai


apropiat decat cu tine insuti? Dar unirea mistică cu Hristos este o
relatie superioră fiindcă sufletele oamenilor sfinti, atunci cand
răman cu desăvarsire singure, numai cu ele insele, devin mai
aproape de Hristos decat de propria lor esentă.” (Despre viaţa in
Hristos)

 In lucrarea sa “Despre viata in Hristos”, unică in felul ei in toată


literatura crestină, autorul ne prezintă viata harică ce ni se
impărtăseste nouă prin Botez, Mirungere si Euharistie, Tainele
initierii crestine, prin care ne nastem, ne intărim si ne unim cu
Hristos…
Sfantul Nicolae Cabasila adept al “isihasmului laic”!

 După cum precizează părintele Ioan Ică jr., fiind un “isihast


laic” şi ilustrand acest “isihasm in lume”, Nicolae Cabasila a
dorit să demonstreze, atat practic cat şi teoretic, printr-o
spiritualitate centrată liturgic şi sacramental, că “viaţa in
Hristos” poate fi trăită şi de creştini in lume, nu doar de
monahi. Este vorba de un isihasm in sens larg, inţeles ca o
căutare a liniştii şi păcii interioare prin fixarea in meditaţie
a minţii, inimii şi voinţei in Iisus Domnul, prezent
sacramental in fiecare creştin iniţiat şi incorporat in Biserică
prin Sfintele Taine” (Maica Domnului in teologia secolului
XX şi in spiritualitatea isihastă a secolului XIV, p. 240).
Sfantul Nicolae Cabasila - adeptul misticii liturgice-
sacramentale

 Spre deosebire de isihasti, care cultivau directia misticii pure,


spune Arhid. Prof. dr. Constantin Voicu, constient de greutatea
si dificultatea acestei căi, Nicolae Cabasila va cultiva directia
misticii (bizantine) bazată pe viata liturgică, culturală sau
sacramentală, care urmareste unirea cu Dumnezeu sau
desăvarsirea prin mijlocirea formelor sensibile ale cultului
divin.
 Calea desăvarsirii crestine, deschisă tuturor, este deci calea
harismatică a Sfintelor Taine, iar principalele trepte ale scării
care suie spre cerul unirii cu Hristos sunt Sfintele Taine de
initiere crestină: Botezul, Mirungerea si Euharistia,
corespunzand celor trei trepte sau faze clasice ale vietii
ascetice: purificarea, iluminarea si unirea deplină.
Concluzii

 Secolul al XIV-lea a fost unul marcat de puternice reconsiderări


intelectuale şi spirituale. Sfantul Grigorie Palama şi Sfantul
Nicolae Cabasila, deşi uneori pe poziţii diferite, ne-au lăsat ca
moştenire două perspective interesante asupra omului şi a
lumii: optimismul duhovnicesc şi optimismul umanist, doi
versanti ai aceluiasi munte, rezultatul fiind acelasi!
 Marie Hélène Congourdeau, cercetător al perioadei secolului
al XIV-lea, afirmă in studiul “Nicolas Cabasilas et le
palamisme”: “Omiliile reprezintă gandirea cea mai personală
a lui Palama, eclipsată insă de polemica in jurul esenţei şi
energiilor. De aceea suntem convinşi că Nicolae Cabasila şi
Palama ar fi fost mult mai aproape unul de altul dacă
necesităţile polemice nu l-ar fi impins pe cel din urmă să
forţeze anumite trăsături ale gandirii sale intr-o direcţie in
care Cabasila nu-l urmează”.

S-ar putea să vă placă și