Structura cursului de LOGISTICĂ

 Cursul intitulat “Logistică” este structurat în două

module:

1. Bazele managementului logisticii (Logistica

externă)

2. Subsistemului logistic industrial (logistica internă/

logistica industrială)

3. Sisteme moderne de organizare a productiei: KANBAN,

LEAN
 Scop
 prezentarea contribuţiei logisticii şi lanţului de aprovizionare-
livrare la creşterea competitivităţii şi satisfacerea cerinţelor
clienţilor, a principiilor operaţionale ale gestiunii industriale şi
logistice, a tehnicilor moderne şi strategiilor de gestiune a
fluxurilor şi integrării funcţionale în cadrul întreprinderilor şi
între întreprinderi.

 Logistica şi managementul operaţiunilor logistice

 ne învaţă cum să planificăm şi să conducem procesul de producţie
al companiei:
selecţia furnizorilor mişcarea materialelor în
interiorul companiei producția livrarea/ distribuția
produselor finite consumatorul final.
 Obiective
 Obiectivul principal este îmbogăţirea cunoştinţelor din sfera
disciplinelor cu caracter tehnico-economic, managerial ale studenţilor.

 Cursul îsi propune să ofere studenţilor prezentarea:

 elementelor introductive de logistică interorganizaţională;
 conceptelor privind managementul lanţului de aprovizionare-
livrare (Supply Chain Management), a modelelor de
performanţă ale lanţului logistic;
 subsistemului logistic industrial (logistica internă): tipuri de
subsiteme LI -construcție, scheme cinematice, precum şi
metode şi tehnici de analiză cantitativă a subsistemului logistic
industrial .
 conceptelor moderne de organizare și gestiune a producţiei:
metoda JIT, organizarea KANBAN a producției, principiile Lean
Production, KAIZEN.
1.1 CONCEPTUL DE LOGISTICĂ

1.2. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE

LOGISTICII

1.3. EVOLUŢIA ŞI FACTORII LOGISTICII

1.4. DISTRIBUŢIA FIZICĂ ŞI LOGISTICA

1.5. MIXUL ACTIVITĂŢII LOGISTICE

 1.1 CONCEPTUL DE LOGISTICĂ
LOGISTICA FUNCŢIE ITEGRATOARE ŞI FACTOR DE COMPETITIVITATE

→ o arie esenţială a activităţii firmei moderne.

→ în ultimii 15-20 de ani, se face tot mai mult referire la termenul de logistică,
domeniul acesteia înregistrând mutaţii cu adevărat spectaculoase:

 Reorientarea de la focalizarea pe distribuţia fizică, la analiza

întregului sistem logistic.

 Stadiul actual de sursă de valoare adăugată şi avantaj competitiv

conceptul de lanţ logistic de aprovizionare-livrare

 Termeni noi:
 distribuţia fizică
 logistica
 managementul logistic
 managementul integrat al lanţului de aprovizionare-livrare etc.
 Conţinutul conceptului de logistică
 SUA (Consiliul managementului logistic) →

Logistica = un proces de planificare, implementare şi control al fluxului

şi depozitării eficiente şi eficace a bunurilor, serviciilor şi informaţiilor legate de
acestea, de la punctul de origine la punctul de consum, cu scopul de a răspunde
cerinţelor clientului.
 Teoria sistemelor
Logistica poate fi privită ca un sistem: sistemul logistic
→ la nivelul unei firme având ca obiect de activitate producţia, va cuprinde trei
componente de bază:
1. distribuţia fizică;
2. activităţile de susţinere a producţiei;
3. aprovizionarea.
Lanţul de aprovizionare-livrare reprezintă ansamblul fluxurilor fizice, ale
informaţiei şi fluxurilor financiare, care leagă furnizorii şi clienţii.

Exemplu:
Întreprinderi cunoscute în lume, de microinformatică sau de îmbrăcăminte,
au dezvoltat o astfel de coordonare în gestiunea lanţului lor logistic, încât au
devenit modele pentru numeroşi responsabili, dornici sa îmbunătăţească
performanţa întreprinderii lor.

În schimb, non-coordonarea lanţului, se poate solda cu pierderi

importante pentru întreprindere: devalorizarea stocurilor învechite,
deprecierea activelor, etc.
Strategia logistică globală
 Compartimentele implicate într-un lanţ logistic

Furnizor Client

Întreprindere

Conceptie
Comercializare

Cumpărare Distribuţie
Transformare

Furnizorul Clientul clientului

furnizorului
 Operaţiunile logistice se corelează cu lanţul valorii

A. Activităţi primare:
mişcarea fizică a materiilor prime, materialelor şi produselor finite,
activitati de producţie a bunurilor şi serviciilor
activitati de marketing şi vânzări

 logistica orientată spre interiorul firmei (recepţie, manipulare,

depozitare, stocare, programarea mijloacelor de transport, returnări de
mărfuri etc.);

 producţia (activităţi de prelucrare / asamblare, ambalare, întreţinere a

echipamentelor, testare, administrarea unităţilor de producţie);

 logistica orientată spre exteriorul firmei (distribuţia produselor

finite);

 marketingul şi vânzările (activităţi de publicitate, stabilirea

preţurilor, alegerea canalelor de distribuţie, managementul forţelor de
vânzare etc.);

 serviciile (menţinerea sau creşterea valorii produsului după vânzare).

B. Activităţile de sprijin
susţin activităţile primare
se sprijină reciproc

 cumpărarea (achiziţionarea materiilor prime, a materialelor, a

consumabilelor etc.);

 dezvoltarea tehnologică (“know-how”, proceduri si inputuri

tehnologice necesare in orice activitate a lantului valorii);

 resursele umane, cu tot ceea ce presupune aceasta;

 infrastructura firmei (management general, planificare,

finanţe-contabilitate etc.).
 CONCLUZII

 Eficienţa logisticii presupune corelarea celor trei

categorii de activităţi (aprovizionarea, activitatea de
susţinere a producţiei şi distribuţia fizică), activităţi
desfăşurate atât în cadrul întreprinderii, cât şi la interfaţa
cu secvenţele în aval şi amonte, în cadrul canalelor de
distribuţie.

 Integrarea celor trei categorii de activităţi logistice

este posibilă prin intermediul fluxurilor
informaţionale.

 Cele trei activităţi cu caracter logistic constituie părţi

integrante ale procesului de creare a valorii şi a
avantajului competitiv.
MODALITĂŢILE DE ABORDARE A LOGISTICII
1. Abordarea analitică a procesului logistic
2. Abordarea sistemică
 Regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi

Subsistemul logistic global are în vedere toate operaţiile logistice

ce se efectuează pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionarea
surselor de materii prime până la clientul final, cuprinzând:
• aprovizionarea – logistica amonte
• producţia – logistica internă (industrială)
• distribuţia – logistica aval (comercială)

A. Zona amonte:
 programarea cumpărării – achiziţiei;
 aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul, stocarea/depozitarea
B. Zona întreprindere:
• planificarea şi ordonanţarea producţiei;
• aprovizionarea posturilor de lucru;
• circulaţia producţiei neterminate.
C. zona aval:
• distribuţia fizică;
• transportul;
• service-ul după vânzare.
 Viziune managerială
Logistica este un instrument de pilotaj al fluxurilor fizice prin
fluxurile de informaţii
 1.2. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE LOGISTICII

 Philip Kotler – “logistica implică planificarea,

implementarea şi controlul fluxului fizic de materiale,
produse finite, informaţii între punctul de origine şi
punctul de consum, în scopul satisfacerii nevoilor
clientului şi obţinerii unui profit corespunzător.”

 Într-o concepţie modernă, logistica are în vedere nu

numai fluxul parcurs de o marfă de la producător la
client, ci şi fluxul produselor şi al materialelor de la
furnizori către producători.

 Logistica implică de fapt conducerea întregului lanţ

de aprovizionare- livrare
 Obiectivele sistemului logistic

 Obiectiv principal: asigurarea nivelului planificat de

servicii la cel mai redus cost.

Alte obiective:

 micşorarea distanţelor de spaţiu şi de timp dintre

oferta şi cererea de mărfuri.

 reducerea costurilor de stoc şi de distribuţie.

 1.3. EVOLUŢIA ŞI FACTORII LOGISTICII
 Înnoirea şi diversificarea producţiei de mărfuri, proliferarea accelerată a gamei de
bunuri industriale şi de consum.

 Creşterea într-un ritm puternic a cheltuielilor de transport, în principal ca urmare a

unor cauze de natură obiectivă (creşterea preţului carburanţilor), dar şi subiectivă
(folosirea în continuare a metodelor tradiţionale de distribuţie, tot mai costisitoare).

 Posibilităţile totuşi limitate de creştere a eficienţei producţiei.

 Mutaţiile înregistrate de-a lungul timpului în ceea ce priveşte gestionarea stocurilor,

modificarea în timp a ponderii stocurilor aflate în diferite faze (verigi) ale circulaţiei
mărfurilor. Astfel, s-a diminuat tot mai mult ponderea stocurilor deţinute de către
detailişti (de la 50% la 10-15%), cu implicaţiile ce decurg de aici în ceea ce priveşte
evoluţia logisticii.
 Necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaţionale.
 Revoluţia informaţională ce a caracterizat ultima parte a secolului trecut.
 Problemele referitoare la calitate, în general, la calitatea bunurilor şi serviciilor oferite
clienţilor, în special (TQM – Total Quality Management).
 Preocupările tot mai necesare pentru protecţia mediului.
 EXEMPLU: Principalii factori care au impulsionat
dezvoltarea logisticii în SUA
 Evoluţia pieţelor
 Perfecţionarea metodelor de producţie
 Perfecţionarea produselor
 Noile tehnologii
 Îmbunătăţirea managementului în gestionarea
întreprinderilor
 Pentru a descrie situaţia firmelor care au reuşit să atingă
un nivel superior de competenţă logistică, a fost utilizat
conceptul de logistică “leading-edge logistics” (din
engleză, “muchie de atac”).

diverse organizaţii folosesc logistica asemeni

unei “arme concurenţiale”, cu scopul de a dobândi şi
menţine loialitatea clienţilor. Aceste firme sunt mult mai
sensibile faţă de cerinţele clienţilor săi şi sunt interesate să
stabilească relaţii de colaborare mai strânse cu furnizorii, în
comparaţie restul firmelor, care nu se conduc după acest
principiu.
 1.4 DISTRIBUŢIA FIZICĂ ŞI LOGISTICA
 Distribuţie fizică  logistica de distribuţie, managementul lanţului de
aprovizionare/furnizare sau mai simplu, logistică.

 Definiţii:
1. Asociaţia Americană de Marketing încă din anul 1948  „mişcarea şi
manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel în care
sunt consumate sau utilizate”.
2. Peter Druker (1962): „un alt mod de a denumi întregul proces de afaceri”.

3. Donald Bowersox (în aceeaşi perioadă), defineşte managementul distribuţiei

fizice ca „responsabilitatea proiectării şi administrării sistemelor
corporatiste, pentru controlul fluxului de materii prime şi produse finite”.
4. James Heskett (1977)- „procesul logistic înglobează ansamblul activităţilor
implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor şi debuşeelor,
realizând un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost”.

5. Philip Kotler (1988) - „distribuţia fizică implică planificarea, realizarea şi

controlul fluxului fizic al materialelor şi produselor finite, de la punctele de
origine la punctele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităţilor
consumatorilor, în condiţiile obţinerii de profit”.
 Consiliul Naţional al Distribuţiei Fizice din SUA (1922), devenit între timp
Consiliul Naţional al Managementului Logisticii (Council of Logistics
Management)

LOGISTICA - „un proces care constă în planificarea, realizarea şi

controlul fluxului şi stocării eficiente şi eficace a materiilor prime, produselor în
curs de prelucrare, produselor finite şi informaţiilor conexe, de la punctul de
origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerinţele clientului”.

 CONCLUZIE
Deşi între distribuţia fizică şi logistică există multe puncte comune (poate chiar
majoritatea), cele două concepte nu se confundă.
 1.5. MIXUL ACTIVITĂŢII LOGISTICE
• Elementul de referinţă pentru funcţionarea oricărui sistem logistic îl reprezintă
realizarea unui anumit nivel de servire.

• Cumpărarea prezintă o importanţă covârşitoare în crearea de valoare în cadrul

lanţului logistic.

• Transportul joacă un rol esenţial în buna funcţionare a sistemului logistic, el

asigurând utilitatea de timp în cadrul activităţii desfăşurate.

• O altă componentă de bază a sistemului logistic o constituie gestiunea

stocurilor, aceasta oferind utilitatea de timp aşteptată de client.

• Ultima activitate de bază a lanţului logistic pe care o analizăm este prelucrarea

comenzilor, care prezintă un impact deosebit asupra performanţei logistice,
materializat în mărimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de
către client şi până la primirea efectivă a produsului dorit, precum şi în
declanşarea operaţiunilor de livrare a mărfurilor şi oferire a serviciilor.
 RELAŢIILE DINTRE LOGISTICĂ SI PRODUS
 Implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului, aceştia
punând la dispoziţia celor care se ocupă de dezvoltarea unor noi produse
informaţii pertinente, pe baza cărora se identifică variantele de produs care au
cele mai avantajoase costuri logistice.

 Asigurarea “inputurilor” necesare. Astfel, în funcţie de cererea clienţilor din

piaţa ţintă, logisticienii vor asigura disponibilitatea produselor / resurselor
necesare. Prin sistemul de aprovizionare, firma va obţine materiile prime,
materialele, componentele şi produsele finite necesare pentru a onora
comenzile primite.

 Menţinerea calităţii produselor, păstrarea de către logisticieni a

caracteristicilor produsului lansat în fabricaţie pe întregul flux fizic, până
ajunge la client.

 Intervalul de onorare a comenzilor. În ultima perioadă, noile condiţii

tehnologice, precum şi mutaţiile intervenite la nivelul cererii clienţilor au
determinat reducerea semnificativă a ciclului de viaţă al produsului.
 Concluzie
Fiind un domeniu nou şi atractiv, logistica reprezintă o
continuă provocare pentru organizaţii în procesul de
satisfacere a necesităţilor clienţilor, de creştere a
profitabilităţii şi competitivităţii acestora.

Prin optica şi conţinutul pe care le promovează,

logistica impune organizaţiilor actuale să fie cât mai
receptive la cerinţele şi exigenţele pieţei, să aibă o
viziune unitară asupra activităţilor pe care le desfăşoară
şi să fie cât mai flexibile şi inovatoare.

Se consideră că logistica reprezintă o arie esenţială a

activităţii firmei moderne.
Bibliografie
Balan C., Logistica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2006