ROLUL BIOLOGIC

ŞI SOCIAL AL
LAPTELUI UMAN:
 Factorul alimentar
 Factor imunologic al
laptelui matern
 Factor reglator al
funcţiilor specifice
umane la nou-născuţi
 Factor de
comportament
psihoemoţional
 CUNOAŞTEREA ŞI EFECTUAREA TEHNICII
CORECTE – SUCCESUL LACTAŢIEI OPTIMALE!!!
ANATOMIA SÂNULUI
REFLEXELE DE BAZĂ ALE
SUGARULUI
Alăptarea la sân
Cum sugarul obţine laptelui
 Rezultatele unei poziţionări
incorecte
Dureri şi vătămarea mameloanelor Dureri în mamelon
Fisuri

Laptele nu este extras eficient

Obstruare

Copilul e nesatisfăcut.
Vrea din ce în ce mai mult
lapte.

Oferta de lapte este aparent mică

Copilul e stângenit.
Refuză să se alăpteze.

Sânii produc mai puţin lapte

Copilul nu reuşeşte să
sporească în greutate.
CARE SUNT SEMNELE CE INDICĂ
CĂ SUGARUL NU PRIMEŞTE
DESTUL LAPTE?
SEMNE SIGURE
SEMNE POSIBILE  Creştere în greutate
 sugar care plânge frecvent nesatisfăcătoare
 sugar nesatisfăcut la sfârşitul
suptului  sub 500 grame/lună
 mese foarte frecvente  greutatea mai mică decât la
 mese foarte lungi naştere după 2 săptămâni de
 sugar care refuză sânul viaţă
 sugar cu scaune tari, uscate sau  sub 6 micţiuni pe zi, urină
verzui galbenă şi puternic mirositoare
 sugar cu scaune rare, în cantitate  Urină concentrată, în cantitate
mică mică
 la stoarcerea sânului nu vine nici o
picătură de lapte
 sânii nu şi-au mărit volumul (în
timpul sarcinii)
 lactaţia nu s-a instalat (după
naştere)
 CUM SĂ AJUTĂM MAMA AL CĂRUI COPIL NU
PRIMEŞTE DESTUL LAPTE?

Găsiţi cauza
Etapele necesare Ce putem afla:
 Ascultaţi şi aflaţi Factorii psihologici, ce simte mama
 Faceţi anamneza Desfăşurarea alăptării, medicaţia mamei
 Evaluaţi o alăptare Prinderea sânului, capacitatea copilului de a suge, legătura
emoţional-afectivă mamă-copil
 Examinaţi sugarul Semne de boală, malformaţii, curba de creştere
 Examinaţi mama şi copilul Starea de sănătate, nutriţie, patologia mamară

Insuflaţi mamei încredere şi asiguraţi-o de sprijinul dumneavoastră

 Sugeraţi soluţiile potrivite:
 alăptaţi copilul mai mult şi mai frecvent în timpul nopţii
 opriţi utilizarea biberonului şi a tetinei (folosiţi metoda “tubului” când e necesar)
 reduceţi sau opriţi alte alimente (dacă sugarul are mai puţin de 6 luni)
 reduceţi stresul şi anxietatea

Oferiţi-vă să discutaţi cu familia

Rezolvaţi cazurile mai rare de patologie a mamei şi sugarului, supravegheaţi cuplul mamă-copil zilnic,
apoi săptămânal, până când copilul creşte în greutate şi mama are încredere că poate oferi suficient
lapte copilului ei.
 CEI ZECE PAŞI PENTRU PROTEJAREA, PROMOVAREA ŞI
SUSŢINEREA ALIMENTAŢIEI LA SÂN. ROLUL MATERNITĂŢILOR
Declaraţia comună a OMS/UNICEF (1989)

 Fiecare instituţie, efectuând servicii de maternitate şi îngrijire a

nou-născuţilor, trebuie:
 Să aibă o politică scrisă referitor la alimentaţia naturală, care să fie
comunicată frecvent întregului personal de îngrijire a sănătăţii.
 Să pregătească întregul personal de îngrijire a sănătăţii privind capacităţile
necesare implementării acestei politici.
 Să informeze toate femeile gravide referitor la beneficiile şi conduita
alimentaţiei naturale.
 Să ajute mamele să iniţieze alimentaţia naturală în prima jumătate de oră
de la naştere.
 Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia chiar şi atunci
când ele sunt separate de copiii lor.
 Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau alte lichide decât laptele matern, cu
excepţia cazurilor în care este indicat medical.
 Să practice roomingul permiţând mamelor şi copiilor lor să stea împreună
24 de ore din 24.
 Să încurajeze alimentaţia naturală la cerere.
 Să nu ofere suzete, tetine copiilor care sug.
 Să susţină crearea grupului de sprijin pentru alimentaţia naturală şi să
orienteze mamele către acestea, la externarea lor din spital sau clinică.
CE ESTE ALĂPTAREA OPTIMĂ
 Iniţierea alăptării în prima
½ oră de la naştere.
 Alăptarea frecventă, la
cererea copilului, inclusiv
noaptea.
 Alăptarea exclusivă până la
6 luni de viaţă.
 Diversificarea alimentaţiei
cu alimente potrivite atunci
când copilul are aproximativ
6 luni de viaţă.
 Menţinerea alimentaţiei la
sân până la doi ani.
Întroducerea următoarelor reguli
1. Nu de limitat numărul şi frecvenţa
alăptărilor.
2. Mameloanele nu se spală până şi după
alăptare.
3. Nu se folosesc ungvente, de folosit
alăptare dacă copilul este
bolnav?

 Abordarea principală referitoare la acest

subiect este prezentată în tabelul de mai
jos. Mai târziu vor fi discutate cazurile
particulare de alăptare a copiilor cu GMN,
cu defecte neurologice, şubrezi sau cu
defecte la naştere.

 Dacă copilul:
se află în secţia de reanimare, suge bine
suge mai puţin ca mai înainte, nu poate
suge sau refuză sânul, nu poate fi
alimentat pe cale orală, se însănătoşeşte

 Ajutaţi-o pe mamă să:

stea cu copilul şi să continue alăptarea la
cerere să alăpteze mai des şi mai puţin,
să stoarcă laptele o dată la 3 ore pentru
a menţine oferta de lapte şi să-l ofere cu
cana sau prin tub,apoi să înceapă din nou
alăptarea, ‘’’alăptând cât mai des pentru
a menţine nivelul cantităţii de lapte
produs

ALIMENTAREA PREMATURULUI
La copiii prematuri în târzierea alimentaţiei sau aportul
alimentar scăzut duce la o scădere mai accentuată în
greutate, la hipoglicemie, creşterea bilirubinei indirecte,
diminuarea peristaltismului intestinal, catabolism
exagerat cu consum de proteine structurale, acidocetoză
şi limitarea creşterii.
Metode de alimentare pe cale orală
Săptămâni, Greutatea Metode de
vârsta de aproximativă alimentare pe
gestaţie cale oralăÎnainte

de 30 Tub naso-gastric

30 – 32 Alimentare cu cană

32 + +/- 1300 g Alăptarea e posibilă

36 + +/- 1800 g Alăptarea este bine

coordonată
Contraindicaţiile alimentaţiei la
sân:
 Contraindicaţiile alimentaţiei la sân:
 Din partea mamei: sunt numai
temporare
 Patologia infecţioasă sus descrisă perioada
acută.
 Decompensarea maladiilor somatice ale
mamei-
 Cancer la mamă şi mama primeşte
citostatice.
 Diabet zaharat cu întrebuinţarea
antidiabeticelor orale.
 Boli psihice la mamă în acutizare.
 Candidoza mamelonului şi areolei.

 din partea copilului:

 absolute:
 erori de metabolism ( fenilcetonuria,
galactozemia, )
 temporare:
 afecţiunele grava a nou-născutului ce
necesită ventilaţie artificială şi alimentaţie
parenterală

Referiri la poziţie
 Aşezat bine, copilul prinde fără nici un efort, cu ajutorul
buzelor, o parte din areolă.

 Gura copilului trebuie să fie larg deschisă, iar buzele –

întoarse în exterior.

 Limba copilului trebuie să se afle în zona maxilarului

inferior, astfel ca împreună cu el să facă o mişcare
văluroasă de stoarcere a laptelui, prin comprimarea
rezervelor de lapte contra palatului gurii.

 Limba trebuie să se vadă în spaţiul dintre buze şi sân.

 Copilul suge încet şi profund. Înghiţiturile lui pot fi

văzute sau auzite.

 Ţinut prea aproape de mamă, copilul poate atinge

sânul cu bărbia sau năsucul. Mama nu trebuie să-şi
facă griji în privinţa respiraţiei copilului. Nasul copilului
are o astfel de structură, care îi permite să respire
anume dintr-o astfel de poziţie. Doar în cazuri de
excepţie, copilul va respira cu greu, începând să fie
agitat din cauza imposibilităţii de aşi mişca liber capul:
(de exemplu – copilul este blocat într-o anumită poziţie
de către mâna mamei).

 Când copilul este bine poziţionat, laptele curge bine, iar

alăptarea nu provoacă dureri.
GINGĂŞIA” MATERIALIZATĂ A MAMEI
FAŢĂ DE COPIL
NB! Laptele şi dragostea sunt de
neînlocuit
 Dezavantajele alimentaţiei
artificiale:

 Prejudiciază legătura mamă - copil

 Diaree şi infecţii respiratorii
frecvente
 Diaree persisetntă
 Malnutriţie
 Lipsă de vitamina A
 Probabilitate mai mare de deces
 Alergie şi intoleranţa florii lactante
 Risc sporit de maladii cronice
 Greutate sporită
 Scor mic la testele de inteligenţă
 Risc sporit de criminalitate,
abandonarea copiilor şi maltratarea
copiilor în viitor
 Alăptarea la sân – copil sănătos
psihomotor şi intelectual ideal dezvoltat cu
comportament psihoemoţional echilibrat