Universitatea de Vest Timişoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Departamentul Ştiinţele Educaţiei
Specializarea Psihopedagogie Specială

STILUL PARENTAL ŞI ANXIETATEA LA COPIII CU

DEFICIENŢĂ MINTALĂ
 Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: PERSPECTIVE DE ABORDARE TEORETICE A FAMILIEI ŞI STILURILE DE PARENTING
1.1.Caracterizarea generală a familiei
1.2. Funcţiile familiei
1.3. Stiluri de parenting
1.4. Modalităţi de parenting
1.5. Impactul stilurilor parentale asupra dezvoltării copiilor
CAPITOLUL II: ANXIETATEA ŞI ŞI COPII CU DEFICIENŢĂ MINTALĂ
2.1. Tulburările de anxietate la copii
2.2. Tipuri de anxietate la copii
2.3. Delimitări conceptuale asupra deficienţelor mintale
2.4.Depistarea şi diagnosticul deficienţelor mintale
2.5. Tipologia deficienţelor mintale
2.6. Direcţii privind intervenţiile terapeutice în cazul deficienţelor mintale
CAPITOLUL III: CERCETARE ASUPRA STABILIRII UNEI LEGĂTURI ÎNTRE ANXIETATEA ŞI STILUL
PARENTAL AL COPIILOR CU DEFICIENŢĂ MINTALĂ DE LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 20 DIN
TIMIŞOARA
3.1. Introducere în tema cercetării
3.2. Metodologia cercetării
3.3. Metodologia chestionarelor
3.4. Interpetarea rezultatelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Fundamentarea teoretică
Calitatea de părinte are la bază îngrijirea, educaţia şi învăţarea.
Părinţii exercită influenţe asupra copiilor în mod spontan, indiferent
dacă intenţionează sau nu. Fiecare părinte în parte este
caracterizat printr-un stil anume.
Stilul de parenting constituie un pattern general de creştere a copiilor
adoptat de un părinte, definit prin combinaţia de sentimente de
căldură şi control pe care acesta o oferă copilului.
Copiii care care suferă de tulburări de anxietate “se focalizează în mod
excesiv asupra rezultatelor negative care ar putea să apară, resimt
o serie de modificări somatice şi depun un efort considerabil în
încercarea de a evita situaţiile considerate de ei ca fiind
ameninţătoare” .
Justificarea cercetării
Am ales acesta temă doarece în urma practicii pedagogice
desfăşurate anul acesta universitar, am observat la clasele la
care am participat la ore, anumiţi elevi care manifestau un
comportament de irascibilitate, teamă că vor fi umiliţi sau că vor
fi evaluaţi negativ, şi alte aspecte care m-au dus cu gândul la
anxietate. Prin urmare, m-am decis ca lucrarea de licenţă să
conţină un studiu prin care să determin dacă elevii sunt anxioşi
şi dacă există o legătură între anxietatea lor şi persoanele cele
mai apropiate, părinţii acestora.
Scopul acestei lucrări este de a sprijini părintele să
descopere propriul stil parental şi să-l trasmită cu succes
copilului, astfel încât cele două părţi să aibă o relaţie apropiată
care se poate realiza doar printr-o comunicare deschisă. Acest
tip de comunicare il va ajuta pe copil sa aibă mai multă
încredere in el, să îi crească stima de sine şi să îşi controleze
mai bine nivelul de stres.
 Obiectivele cercetării

O1:Stabilirea nivelului de anxietate la copiii cu

deficienţă mintală.

O2: Determinarea stilului parental al părinţilor,

copiilor cu deficienţă mintală

O3: Stabilirea posibilei legături între stilul

parental şi anxietate.
Ipotezele cercetării
Ipotezele pe care le-am stabilit la începutul
cercetării sunt următoarele:
 Ipoteza 1: Elevii cu deficienţă mintală
au un nivel de anxietate scăzut.
 Ipoteza 2: Părinţii elevilor cu deficienţă
mintală prezintă stilul parental
democratic.
 Ipoteza 3: Stilul parental autoritar
determină creşterea anxietăţii copiilor
cu deficienţă mintală.
Prezentarea instrumentelor cercetării
În cercetarea de faţă am aplicat două chestionarele, unul pentru a stabili
gradul de anxietate la elevii cu deficienţă mintală, iar cel de-al doilea
destinat părinţilor acestor copii (care conţine întrebări şi variante de
răspuns menite să scoată în evidenţă modalitatea părinţilor de a
gestiona comportamentul copilului) pentru a stabilii stilul parentat
caracteristic.
1.Chestionarul aplicat copiilor cu deficienţă mintală se numeşte Spence
Children's Anxiety Scale
Subscale: anxietate de separare, fobia socială, tulburarea obsesivo-
compulsivă, panica-agorafobia, anxietatea generalizată, teama de
vătămare fizică.
Structura: 44 de itemi pe o scală cu patru trepte.
2. Cel de-al doilea chestionar (cel destinat stabilirii stilurilor parentale)
conţine 11 întrebări închise, cu mai multe variante de răspunsuri
prestabilite. Părinţii trebuie să selecteze o singură variantă de răspuns,
cea care corespunde cel mai bine părerii personale.
Prezentarea lotului de participanţi
Eşantionul este format din 16 copii (elevi din clasele
V-VIII) şi 16 părinţi. S-au identificat cazurile
speciale de copii cu deficienţă mintală, şcoala în
cadrul căreia s-au aplicat chestionarele fiind una
de masă, nu specială.

Locaţia unde s-au aplicat chestionarele este Şcoala

Gimnazială, nr. 20 din Timişoara. Perioada în care
s-au aplicat chestionarele: mai-iunie 2014.
 Rezultatele cercetării
În ceea ce priveşte tipul de anxietate la copiii
participanţi la studiu reiese că un procent de
62,5% (10 copii) manifestă o anxietate scăzută,
iar 37, 5% (6 copii) se confruntă cu o anxietate
medie.
Tipul anxietăţii la copiii cu deficienţă mintală (%)
Rezultatele cercetării
Stilul parental caracteristic părinţilor copiilor cu deficienţă mintală,
rezultat în urma cercetării prezintă următoarele procente:
procentajul cel mai mare, 75%, îl reprezintă părinţii cu un stil
parental democratic; 18,75% parinţii cu un stil perfecţionist, iar
procentul cel mai mic este deţinut de părinţii cu stil autoritar
(6,25%)
Rezultatele cercetării
În urma analizei rezultatelor a reieşit că un singur părinte
din 16 este caracterizat prin stilul autoritar, 3 manifestă
un stil perfecţionist, în timp ce 12 părinţi se încadrează
în stilul democratic.
Stilul parental al părinţilor, copiilor cu deficienţă mintală

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid stil autoritar 1 6.3 6.3 6.3

stil perfecţionist 3 18.8 18.8 25.0

stil democratic 12 75.0 75.0 100.0

Total 16 100.0 100.0

Rezultatele cercetării
Corelaţia este semnificativă la un prag de
semnificaţie de .02, în cazul nostru pragul de
semnificaţie este de .352. Pe de alta parte,
coeficientul de corelatie r = -.249, valoare foarte
mică, care ne determină să spunem că ar exista o
corelaţie invers proporţional de tărie foarte slabă,
dar pentru că pragul de semnificaţie este foarte
mare putem concluziona că nu există corelaţie
între stilul parental şi anxietatea copiilor cu
deficienţă mintală.
Concluzii
În urma studiului realizat la Şcoala Gimnazială nr. 20 din Timişoara
a rezultat că primele două ipoteze (elevii cu deficienţă
mintală au un nivel de anxietate scăzut şi părinţii elevilor
cu deficienţă mintală prezintă stilul parental democratic)
stabilite s-au confirmat prin rezultatele obţinute. Prin urmare,
elevii cu deficienţă mintală au un nivel de anxietate scăzut şi
părinţii elevilor cu deficienţă mintală prezintă stilul parental
democratic.

În schimb, cea de-a treia ipoteză (stilul parental autoritar

determină creşterea anxietăţii copiilor cu deficienţă
mintală) se infirmă, stilul parental autoritar nu determină
creşterea anxietăţii copiilor cu deficienţă mintală.
 Bibliografie
 Atkinson,R.L., Atkinson, R.C., Bem, D. (2002), Introducere în psihologie, Bucureşti: Ed. Tehnică;
 Birch, A.(2000), Psihologia dezvoltării, Bucureşti: Ed. Tehnică;
 Bonchiş, Elena (coord.) (2011), Familia şi rolul ei în educarea copilului, Iaşi: Ed. Polirom;
 Gherguţ, Alois (2007), Sinteze de psihopedagogie specială: ghid pentru concursuri şi examene de
obţinere a gradelor didactice, Iaşi: Ed. Polirom;
 Goody, Jack (2003), Familia europeană: o încercare de antropologie istorică, Iaşi: Polirom;
 Harwood, R., Miller, A.S., Vasta, R. (2010), Psihologia copilului, Iaşi: Ed. Polirom;
 Iluţ, P. (1995), Cunoaşterea şi asistenţa, Cluj- Napoca: Ed. Argonaut;
 Killén, Kari (1998), Copilul maltratat, Timişoara: Ed. Eurobit;
 Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae (1991), Familia de la A…la Z. Mic dicţionar al vieţii de familie,
Bucureşti: Ed. Ştiinţifică;
 Popescu, Raluca (2009), Introducere în sociologia familiei: familia românească în societatea
contemporană, Iaşi: Ed. Polirom;
 Schaffer, R. (2005), Introducere în psihologia copilului, Cluj- Napoca: Ed. ASCR;
 Turliuc, M.N.(2004), Psihologia cuplului şi a familiei, Iaşi: Ed. Performantica;
 Vincent, R.(1972), Cunoaşterea copilului, Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică;
 Wilmshurst, Linda (2007), Psihopatologia copilului. Fundamente, Iaşi: Ed. Polirom
 *** (2011), Tratamentul anxietăţii la copii şi adolescenţi: o abordare fundamentată ştiinţific, Cluj-
Napoca: Ed. ASCR (sau autorii….Rapee, Ronald, M., Wignall, Ann, Hudson, Jennifer L.)
 ***( 2011), Cum vă ajutaţi copilul cu probleme de anxietate: un ghid pas cu pas pentru părinţi, Cluj-
Napoca: Ed. ASCR (sau autorii….Rapee, Ronald, M., Spence, Susan H., Wignall, Ann)
 http://www.scaswebsite.com/index.php?p=1_7, accesat în data de 2.06.2014