Sunteți pe pagina 1din 23

Universitatea de Vest Timişoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie


Departamentul Ştiinţele Educaţiei
Specializarea Psihopedagogie Specială

MODALITĂŢI DE ÎNSUŞIRE A
COMUNICĂRII ORALE LA COPIII
DEFICIENŢI DE AUZ
Fundamentarea teoretică
• Însuşirea articulaţiei şi comunicării verbale la copilul care are deficiență de auz se
realizează prin intermediul metodelor de tip intuitiv (imitarea, demonstrarea,
modelarea), a celor de tip activ (exerciţiul) şi de tip verbal (explicaţia, conversaţia,
metoda fonetică analitico-sintetică).Pentru această însuşire a comunicării verbale a
copilului deficient de auz distingem două forme:
• 1) Comunicarea totală poate fi definită ca o utilizare a întregului spectru de metode de
comunicare: semne naturale, limbaj mimico-gestual, labiolectură, dactileme, scris,
citit, audiţie. Comunicarea totală reprezintă un sistem ce integrează cu succes
ascultarea, lectura labială, vorbirea, limbajul trupului, sistemul standardizat al
semnelor şi citirea activă.
• 2) Metoda orală aplicată în mod clasic presupune însuşirea articulării corecte şi a
comunicării cât mai inteligibile. Aplicată prin prisma cerinţelor actuale, metoda orală
presupune realizarea recepţiei şi emisiei vorbirii în unitate cu ajutorul mijloacelor
tehnice şi didactice moderne în scopul exersării proceselor psihice şi a formării
comunicării verbale. Metoda orală pune accentul pe limbajul oral şi ascultare,
perceperea limbajului prin labiolectură, limbajul mimico-gestual(LMG) nu este
permis sau folosit.
Justificarea cercetării
• Scopul acestei cercetări este de a scoate în evidenţă modalităţile de comunicare
şi limbaj la deficientul de auz, atât din unghiul percepţiei cadrelor didactice,
psihopedagogilor sau a logopezilor din învăţământul special de surzi din ţară
vis-a-vis de acest aspect cât şi din unghiul unor studii de caz a trei subiecţi
deficienţi de auz aflaţi în diverse stadii auditive-neprotezat, protezat sau
implantat cohlear din învăţământul special de surzi şi un subiect implantat
cohlear din învăţământul de masă.

• Dat fiind că este vorba de o cercetare mai amplă, structurarea acestei cercetări
va fi pe două subcapitole, unul axat pe cercetarea percepţiei cadrelor didactice,
psihopedagogilor sau a logopezilor faţă de modalităţile de comunicare şi
limbaj la deficientul de auz, iar celălalt pe evoluţia limbajului precum şi
pronunţia celor patru subiecţi pe o perioadă de 5 luni (decembrie 2013-mai
2014).
Obiectivele primei cercetări
“Percepţia cadrelor didactice, psihopedagogilor
sau a logopezilor faţă de modalităţile de
comunicare şi limbaj la deficientul de auz”
• Obiectivul 1: Inventarierea opiniilor specialiştilor din domeniul educării
deficienţilor de auz vis-a-vis de cea mai eficientă metodă de educare a
comunicării a deficienţilor de auz.

• Obiectivul 2: Evidenţierea opiniilor specialiştilor din domeniul educării


deficienţilor de auz vis-a-vis de tipul de şcoală cel mai propice pentru
educarea comunicării la deficienţii de auz.
Ipotezele primei cercetări
• Ipoteza 1: Specialiştii din domeniul educării deficienţilor de auz
preferă majoritar comunicarea totală cu accent pe oralitate.

• Ipoteza 2: Specialiştii din domeniul educării deficienţilor de auz


consideră că labiolectura,protezarea şi demutizarea pe cale orală sunt
cele mai importante obiective ale activităţii lor.

• Ipoteza 3: Specialiştii din domeniul educării deficienţilor de auz


consideră că elevii deficienţi de auz cu un bun vocabular oral au mai
multe şanse de reuşită dacă frecventează şcolile din cadrul
învăţământului special.
Designul primei cercetări
• Designul cercetării a fost de tip constatativ

• variabile independente:

-metode de educare a comunicării la deficienţii de auz;

-tipul de şcoală al specialiştilor din domeniul educării deficienţilor de auz.

• variabila dependentă:
-eficienţa procesului de demutizare
Prezentarea instrumentelor
primei cercetări
• Pentru a putea atinge obiectivele propuse şi
a verifica ipotezele enunţate s-a utilizat ca
instrument de lucru chestionarul, conceput
de către mine şi care cuprinde 22 de itemi
cu 2, 3, 4 sau 5 variante de răspuns, precum
şi 6 itemi cu o singură variantă de răspuns.
Prezentarea lotului de participanţi
din cadrul primei cercetări
• Pentru verificarea ipotezelor, atingerea
scopului şi a obiectivelor, am folosit un
eşantion de 114 de respondenţi, cadre
didactice, psihopedagogi sau logopezi din
învăţământul special de surzi din întreaga
ţară.
Testarea ipotezei 1
• “Specialiştii din domeniul educării deficienţilor de
auz preferă majoritar comunicarea totală cu accent
pe oralitate.”
• a),,Ce fel de metodă de demutizare utilizaţi?”
Procent
Frecvenţă Procent Procent valid
cumulat
Valid comunicare totală cu
42 36.8 36.8 36.8
accent pe LMG
comunicare orală 9 7.9 7.9 44.7
comunicare totală cu
accent pe oralitate 53 46.5 46.5 91.2

comunicare totală şi
10 8.8 8.8 100.0
oral şi LMG
Total 114 100.0 100.0
b) Ce importanţă acordaţi încurajării deficientului de auz de a
comunica oral, indiferent de mediul familial?

Procent
Frecvenţă Procent Procent valid
cumulat
Valid importanţă mică 2 1.8 1.8 1.8
importanţă
moderată 7 6.1 6.1 7.9

importanţă mare 22 19.3 19.3 27.2


importanţă f.mare 83 72.8 72.8 100.0
Total 114 100.0 100.0
Testarea ipotezei 2
• ,, Specialiştii din domeniul educării deficienţilor de
auz consideră că labiolectura, protezarea şi
demutizarea pe cale orală sunt cele mai importante
obiective ale activităţii lor.”
a) ,,Credeţi că procesul de demutizare trebuie să înceapă cât mai repede
odată cu depistarea deficienţei auditive? ’’
Procent Procent
Frecvenţă Procent
valid cumulat
Valid da 114 100.0 100.0 100.0

b) ,,Credeţi că un bogat vocabular oral al deficientului de auz îi poate


facilita o integrare mai bună în societate? ’’
Procent Procent
Frecvenţă Procent
valid cumulat
Valid da 113 99.1 99.1 99.1
nu 1 .9 .9 100.0
Total 114 100.0 100.0
Testarea ipotezei 3
• ,, Specialiştii din domeniul educării deficienţilor de auz
consideră că elevii deficienţi de auz cu un bun
vocabular oral au mai multe şanse de reuşită dacă
frecventează şcolile din cadrul învăţământului special.’’
a) ,,În şcolile speciale de surzi trebuie încurajată şi comunicarea orală”
Frecvenţă Procent Procent valid Procent cumulat
Valid complet de acord 76 66.7 66.7 66.7
de acord 36 31.6 31.6 98.2
nu ştiu 2 1.8 1.8 100.0
Total 114 100.0 100.0
b) ,,După absolvirea unei şcoli speciale deficienţii de auz,datorită
dependenţei de LMG, se integrează mai greu în societate “
Frecvenţă Procent Procent valid Procent cumulat
Valid complet de acord 26 22.8 22.8 22.8
de acord 50 43.9 43.9 66.7
nu ştiu 11 9.6 9.6 76.3
nu sunt de acord 26 22.8 22.8 99.1
deloc de acord 1 .9 .9 100.0
Total 114 100.0 100.0
Concluziile primei cercetări
Obiectivele propuse de mine au fost realizate în întregime, având 114
respondenţi la chestionar.
• Ipoteza 1
Rezultatele obţinute au scos în evidenţă faptul că există o sensibilă
majoritate faţă de comunicarea totală cu accent pe LMG, după cum a
reieşit din tabelul cu privire la utilizarea metodei de demutizare. De
asemenea s-a scos în evidenţă faptul că factorii care sunt importanţi în
dezvoltarea comunicării orale a unui deficient de auz (conform
tabelului vis-a-vis de importanţa încurajării deficientului de auz de a
comunica oral indiferent de mediul familial ) au fost consideraţi de o
foarte mare importanţă de către specialiştii din domeniul educării
deficienţilor de auz într-un procentaj de peste 90%.
Putem deci concluziona că prima ipoteză este confirmată.
• Ipoteza 2
Rezultatele obţinute au scos în evidenţă faptul că într-adevăr acestea sunt
cele mai importante obiective, după cum a reieşit din tabelul care
reliefează începutul cât mai repede al demutizării,precum şi din cel care
reliefează o bună integrare în societate a deficientului de auz cu un bogat
vocabular oral ceea ce a determinat confirmarea celei de a doua ipoteze.

• Ipoteza 3
Rezultatele obţinute au scos în evidenţă, printre altele, faptul că
dependenţa de LMG reprezintă o frână în integrarea socială, precum şi
faptul că în şcolile speciale de surzi trebuie încurajată comunicarea orală.
Putem deci concluziona că cea de a treia ipoteză nu se confirmă.
Obiectivele celei de a doua cercetări

• ,, Pronunţia şi evoluţia limbajului la deficientul


de auz”
• Obiectivul 1: Evaluarea individuală a performanţelor verbale ale celor patru
subiecţi.
• Obiectivul 2: Elaborarea unui program de intervenţie pe fiecare subiect în parte
axat pe filosofia orală a comunicării.
• Obiectivul 3: Implementarea programului de intervenţie pe fiecare subiect în
parte axat pe filosofia orală a comunicării.
• Obiectivul 4: Evaluarea validităţii programului de intervenţie pe fiecare subiect
în parte.
Ipoteza cele de a doua cercetări
• În urma programului de intervenţie axat pe
filosofia orală a comunicării, performanţele
verbale individuale ale celor patru subiecţi
cresc semnificativ.
Designul celei de a doua cercetări
• Designul cercetării a fost de tipul pretest-intervenţie-posttest.

• Pretestul s-a realizat în luna decembrie 2013 şi a constat în


evaluarea iniţială a performanţelor verbale ale celor patru
subiecţi.

• Intervenţia experimentală a constat în urmărire, observaţie


şi munca efectivă cu cei patru subiecţi, fiind realizată până în
luna mai 2014, cu evaluări periodice a performanţelor
verbale ale acestora în lunile ianuarie şi martie 2014.

• Posttestul, realizat în luna mai 2014 a constat într-o evaluare


finală a performanţelor verbale ale celor patru subiecţi.
Prezentarea instrumentelor celei de a
doua cercetări
• Pentru a putea atinge obiectivele propuse şi a verifica
ipoteza enunţată s-a apelat la următoarele instrumente:
• 1. Fişa de evaluare fonematică, preluată din cartea ,,Elemente de
surdodidactică”(2002) de Drăgan&Văcărescu (pag.143-144).
• 2. Fişa volumului limbajului oral, preluată din cartea ,,Elemente de
surdodidactică” (2002) de Drăgan&Văcărescu (pag.147-148).
• 3. Fişa de comunicare în mediul ambiant, preluată din cartea
,,Elemente de surdodidactică”(2002) de Drăgan&Văcărescu (pag.136).
• 4. Declaraţia de accept a părintelui fiecărui subiect privitoare la studiul
studiul dezvoltării limbajului şi forma sa de comunicare.
Prezentarea lotului de participanţi
• Pentru verificarea ipotezelor, atingerea scopului şi a obiectivelor, am folosit
un eşantion format din patru subiecţi aflaţi în diferite stadii de pronunţie şi
verbalizare precum şi diferite percepţii auditive (neprotezat, protezat
precum şi implantat cohlear). Dintre aceştia, trei dintre ei sunt elevi la CSEI
,,Constantin Pufan” din Timişoara, un subiect neprotezat, unul protezat
bilateral precum şi unul implantat cohlear. Cel de-al patrulea subiect selectat
este implantat cohlear însă frecventează cursurile şcolare din cadrul
învăţământului de masă, la Şcoala generală nr. 30 din Timişoara.
• La subiectul neprotezat am utilizat o metodă activă de observaţie, cu
întâlniri săptămânale de terapie logopedică la domiciliul copilului. Metoda
de demutizare făcută cu copilul este prin metoda vibro-tactilă şi prin
comunicare orală cu accent pe LMG, deoarece comunică doar cu gesturi
naturale, mimico-gestual şi dactil.
Testarea ipotezei
• Testarea ipotezei ,, În urma programului de
intervenţie axat pe filosofia orală a comunicării,
performanţele verbale individuale ale celor
patru subiecţi cresc semnificativ.” s-a făcut prin
evaluările periodice din perioada decembrie
2013-mai 2014, precum şi prin observaţia celor
patru subiecţi.
Concluziile celei de a doua cercetări
• În cazul primului subiect, cel neprotezat, ipoteza se infirmă
deoarece părinţii copilului nu se implică în mod activ în
însuşirea a cât mai multor cuvinte, totodată aceştia neadoptând
corespunzător o strategie de stimulare a comunicării verbale a
copilului.
• În cazul celui de al doilea subiect, cel protezat, ipoteza se
confirmă deoarece acesta are are o foarte bună motivaţie
intrinsecă, comunicând verbal atunci când i se cere şi totodată,
cu toate că nu comunică verbal foarte mult cu familia, este
dornic de afirmare, putând urma fără probleme o şcoală de
masă pe măsură ce-şi va consolida o pronunţie cât mai corectă
şi inteligibilă, dacă bugetul familei sale îl va permite.
• În cazul celui de al treilea subiect, cel implantat de la CSEI
„Constantin Pufan”, ipoteza se infirmă deoarece am
constatat că părinţii nu se implică deloc într-o comunicare
verbală, totodată în timpul când nu frecventează cursurile
şcolare din motive de boală, nu sunt interesaţi ca fetiţa să-
şi însuşească cuvinte noi, putând spune că investiţia morală
în implantul cohlear este un eşec, probabil părinţii au
crezut că un implant cohlear nu doar redă o percepţie
auditive aproape de optim, ci şi face ca limbajul verbal să
se însuşească în mod automat.
• În cazul celui de al patrulea subiect, cel implantat de la
Şcoala generală nr 30 din Timişoara, ipoteza se confirmă,
deoarece există o implicare permanentă a familiei, care
comunică verbal în permanenţă, pe lângă terapia
logopedică susţinută de la activarea implantului cohlear.
Bibliografie selectivă
1. Aidan,P., Feron,F., (2009) A bon entendeur. Le guide de l’audition:savoir traite la surdite, ed. Jacob Duvernet, Paris
2. Aimard,P., Morgon,A., (1996) L’enfant sourd, Presse universitaires de France(PUF), Paris
3. Anca, M., (2007) Logopedie,ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
4. Atanasiu,Gh., (1960) Îndrumar pentru folosirea labiolecturii în şcolile de surdo-muţi, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor
Sociale, Bucureşti
5. Barbu, F.,(2006) Surditate şi comunicare, Asociaţia Acusticienilor Audioprotezişti, Bucureşti
6. Belen Dominguez,A.,ş.a.,(2012) Lecture et pathologies du langage oral, Presses Universitaires de Grenoble (PUG), Grenoble
7. Dragan, L.,Vacarescu, A., (2002) Elemente de surdodidactica, Ed Orizonturi Universitare,Timisoara
8. Ionescu, Mihai (1922), Curs special si programa analitica pentru invatarea limbei romane la surdo-muti, cretini, idioti si alte
categorii de anormali Focsani
9. Manolache, C., (1980) Surdomutitatea*Ortofonie-limbaj auzitori si surdomuti, Editura Medicala, Bucuresti
10. Meynard,A., (2013) Surdite, l’urgence d’un autre regard, editura Eres, Toulouse.
11. Mondain, M., (2009) Les surdites de l’enfant, editura Masson, Issy des Moulineaux
12. Popa, M (2001), Comunicare şi personalitate la deficientul de auz, Ed. Fundatiei Humanitas, Bucureşti
13. Popescu, R., (2003), Problematica deficientelor de auz ed. Psihomedia, Sibiu
14. Rusceac (Rusticeanu), D.(1935), Predarea limbii materne in scoala de surdo-muti, editura autorului, Cernauti
15. Stanica, I.,Ungar, E., Benescu, C., (1983) Probleme metodice de tehnica vorbirii si labiolectura, Ed, Didactica si Pedagogica,
Bucuresti
16. Ţârdea V (1974), Metodica predării pronunţiei în şcolile speciale de surzi, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti
17. Târdea, V., (1962) Limbajul mimico-gesticular si raportul sau cu limbajul oral, Ministerul Sanatatii si Prevederilor Sociale,
Bucuresti
18. Verza, E (coord.) (2011) Tratat de psihopedagogie speciala, ed. Universitatii din Bucuresti