Sunteți pe pagina 1din 12

Bioetica în

experimentarea pe
animale
Bioetica
• se defineşte prin conduita morală în cercetarea biomedicală,
comportamentul uman în domeniul ştiinţelor vieţii;

• este ramura ştiinţei direct asociată proceselor de cercetare pe mediu


biologic, respectiv pe organismele vii şi include noţiunile aplicate în
studiile medicale;

• s-a dezvoltat în ultima perioadă o subramură , numită Bioetica


animală care se ocupă cu implementarea principiilor de
responsabilizare în ceea ce priveşte creşterea şi folosirea animalelor
inclusiv pentru cercetare.
Norme internaţionale
Directiva 2010/63/EU elaborată de către Uniunea Europeană,
reglementează metodele de îngrijire şi de utilizare a animalelor de
experienţă, precum şi de reproducere şi sacrificare:

• execuţia unor studii experimentale ce nu promit descoperirea de


noi informaţii NU are avizul supunerii animalelor unor tratamente
dureroase inutile;
• ,,tratarea animalelor în acelaşi fel cum ar fi tratat o fiinţă umană ”;
• justificarea folosirii animalelor de experienţă trebuie făcută foarte
exact şi se adresează unor comisii de bioetică pentru a avea
validarea care este OBLIGATORIE;
Norme internaţionale
• orice tratament trebuie bine justificat, astfel încât cercetătorii
trebuie să demonstreze că animalele folosite pe perioada
experimentului nu sunt solicitate sau suprasolicitate inutil;

• numărul de animale trebuie să fie minim necesar, dar în acelaşi


timp să fie relevant statistic;

• se interzice folosirea animalelor pe cale de dispariţie şi a


animalelor mari precizate ca fiind interzise;
Eutanasierea
• să producă letalitate rapidă şi sigură;

• să nu determine durere şi suferinţă pentru animal;

• să fie adaptate speciei în cauză, generând o moarte rapidă şi


ireversibilă;

• pot fi anesteziate cu exces de substanţă, dioxidul de carbon ,


dislocarea cervical etc.
Asigurarea condiţiilor optime de
viaţă
Spaţiului cuştii care găzduieşte animalul sau animalele
trebuie să îndeplinească anumite cerinţe publicate în
“Guidelines on the Care of Animals for Scientific Purposes” sau
directivele europene :

• materialele folosite trebuie sa deţină o capacitate mare de


absorbţie, să nu fie contaminate microbiologic şi nici uşor
contaminabile, să nu fie toxice şi să fie confortabile;
• temperatura: între 18°C şi 26° C;
• umiditatea: 40-70%;
Regulile NIAH (National
Institute of Animal Health)
pentru şoareci

• temperatură: 24°C;

• umiditate: peste 55%;

• apă şi mâncare fără restricţie;

• ciclu de 12h lumină, 12h întuneric;

• separarea şoarecilor nou veniţi/bolnavi de cei sănătoşi;

• spaţii prevăzute cu sisteme de ventilaţie şi încălzire.


Personalul specializat
Medicul veterinar desemnat şi personalul asigură o viaţă
corespunzatoare animalelor.

Este important ca persoanele ce pătrund în aceste unităţi


de ceretare să îndeplinească anumite norme de igienă:

 spălarea pe mâini la intrare;

 să poarte mănuşi de unică folosinţă şi pantofi de protecţie,


halat şi bonetă;
Bibliografie
• Dehelean C.A., Danciu C., Simu G.M., Şoica C.M. (2013).
Elemente de metodologia cercetării ştiinţifice, Timişoara,
Editura “Victor Babeş”:33-37;
• Marinescu B., Coman C. (2010). Etica în experimentarea pe
animale, Revista Română de Bioetică, Volumul 8, Nr.3
• www.bioetica.ro/index.php/arhiva-
bioetica/article/download/178/284
VĂ MULŢUMESC!

S-ar putea să vă placă și