ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU CANCER

DE COL UTERIN
 INTRODUCERE

• Orice activitate ce se doreşte a fi profesională

urmăreşte să se sprijine pe baze ştiințifice. Cu toată
diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri, în
profesiunea noastră ele toate au o anumită înțelegere
privind persoana îngrijită, sănătatea şi îngrijirile
(nursingul).
• Nursingul este definit ca fiind parte integrantă a
sistemului de îngrijire a sănătății cuprinzând:
promovarea sănătății, prevenirea bolii şi îngrijirea
persoanelor fizic, mintal, psihic de toate vârstele şi în
toate unitățile sanitare. Toate acestea nu se pot
produce fără a exista o persoană pregătită în a efectua
toate aceste activități, aceasta fiind asistenta medicală.
• În țara noastră „cancerul de col uterin” este diagnosticul descoperit
de către medici la mii de paciente. În țările din occident ca mijloc de
prevenire a cancerului, s-a descoperit vaccinul împotriva HPV,
acesta fiind administrat în mai multe campanii. Din păcate în
România din cauza neexistenței mijloacelor de informare şi din
dorința de a se evita anumite riscuri campania de vaccinare a eşuat.
• Ca mijloace de încurajare a femeilor pentru depistarea cancerului
sunt: organizarea anumitor fundații cu rol de a aduna anumite sume
în conturile băncilor, distribuția de produse cosmetice în vederea
adunării de anumite sume pentru ca pacientele să poată beneficia
cu uşurință de teste pentru depistarea virusului, existența
mijloacelor de informare mass-media etc.
• Un rol important în informarea femeilor pentru a merge la consult
ginecologic îl are şi asistenta medicală prin organizarea de anumite
conferințe pe teme medico-sociale şi unde să le fie prezentate toate
posibilitățile prin care cancerul de col uterin, dar nu numai acesta
poate să apară.
APARATUL GENITAL FEMININ ȘI
CANCERUL DE COL UTERIN
 ANATOMIA APARATULUI GENITAL
FEMININ
• Reproducerea este o caracteristică fundamentală a
oricărei ființe şi se realizează prin participarea a două
organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării
gametului feminin (ovul) de către gametul masculin
(spermatozoid). Oul rezultat se grefează în cavitatea
uterină, unde continuă să crească şi să se dezvolte
până ce fătul devine viabil, este expulzat din uter prin
actul naşterii.
• Diferențierea sexuală este prezentată încă din
momentul fecundării oului, dar diferențierea
intersexuală somatopsihică are loc lent în timpul
copilăriei şi se realizează după pubertate ca urmare a
activităților gonadelor.
 Aparatul genital feminin
• Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă - vulva - și un
grup de organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele
Faloppe (salpinge) și ovarele.
• Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
• Evoluția și starea morfologică a organelor genitale sunt în strânsă
interdependență cu starea hormonală, diferită în fiecare din perioadele de
dezvoltare. Vulva reprezintă deschiderea în afara organelor genitale. Este
constituită din: muntele lui Venus, labiile mari, labiile mici, clitorisul,
himenul, glandele Bartholin, glandele Skene, bulbii vestibulari, glandele
anexe regionale, perineul. La nivelul vulvei se află și orificiul extern al
uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.
• Muntele lui Venus: Regiunea anatomică dinaintea simfizei pubiene,
acoperită de la pubertate cu păr. Este bogat în țesut grasos, fibroconjuctiv,
oferindu-i un relief ușor proeminent și o consistență moale de “perinită”.
 Aparatul genital feminin
• Labiile mari: sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre
musculare și țesut grasos și conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fața
externă de piele, iar pe partea internă de o mucoasă prevăzută cu
un epiteliu pavimentos. Prezintă foliculi polisebatici pe fața externă
și glande sudoripare a căror funcție debutează la pubertate.
• Anatomic se unesc și formează comisura anterioară, extremitățile
posterioare se unesc, la fel între ele și formează comisura
posterioară. Conțin un bogat plex venos care în cazuri de
traumatisme produce hemoragie profundă și hematoame extinse.
• Labiile mici: sunt formate din țesut conjunctiv și fibre musculare,
printre care se găsesc rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o
mucoasă prevăzută cu un epiteliu pavimentos. Prezintă glande
sebacee și eventual glande sudoripare.
 Aparatul genital feminin
• Clitorisul: este constituit din doi corpi cavernoși, separați
printr-un sept incomplet. Se termină cu o extremitate
proeminentă denumită gland, prevăzută cu un fren.
• Himenul: obliterează parțial orificiul vaginal și este format
din țesut conjunctiv bine vascularizat, fiind acoperit de un
epiteliu pavimentos.
• Forma orificiului himenal poate fi: semilunară, circulară,
septată, fibriată.
• Glandele Bartholin: sunt situate pe cele două laturi ale
extremității inferioare a vaginului în grosimea labiilor mari.
Sunt glande tubulare ramificate, alcătuite din lobi formați la
rândul lor din acini glandulari cu funcție muco-secretorie.
 Aparatul genital feminin
• Glandele Skene: sunt așezate parauretral și se deschid
pe părțile laterale ale orificiului uretral.
• Bulbii vestibulari: sunt organe erectile incomplet
dezvoltate.
• Limfaticele vulvei: sunt drenate de ganglionii limfatici
inghinali superficiali și profunzi.
• Perineul: este o formațiune musculo-aponevrotică,
care închide în jos excavația osoasă a bazinului.
• Organele genitale interne: vaginul, uterul, istm, col
(cervixul), trompe, porțiunea interstițională, porțiunea
istmică, porțiunea ampulară, ovarele.
 Organele genitale interne
• Vaginul este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior.
• Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal – trecerea fătului în
timpul nașterii.
• Datorită elasticității are posibilitatea de a se deschide în special în cursul nașterii, când pereții săi
pot veni în contact cu pereții bazinului, pentru ca după aceea să revină la dimensiunile obișnuite. La
femeile cu vârsta înaintată vaginul își pierde suplețea transformându-se într-un conduct foarte rigid.
Vaginul are o direcție oblică de sus în jos și dinapoi, înainte având o lungime aproximativ de 12 cm
și diametrul de 2 cm. În drumul său oblic, străbate o serie de planuri musculare care închid bazinul
în partea de jos a trunchiului. Mușchii din această regiune denumită perineu sunt susținătorii
vaginului și o bună parte a tuturor organelor bazinului. Pe fata internă a vaginului se află mucoasa
vaginală alcătuită din mai multe straturi de celule suprapuse. Suprafața mucoasei este neregulată,
cu cute tranversale, care pornesc de o parte și de alta a unor formațiuni mai îngroșate. Aceste cute
au un rol important în mărirea suprafeței de contact în timpul actului sexual și în menținerea
lichidului spermatic depus în vagin. Mucoasa vaginală se modifică în raport cu secrețiile de hormoni
sexuali din organism, în special cu secreția de estrogeni.
• Vaginul în partea de sus se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă. În
partea dinapoi vine în raport cu rectul, iar în partea dinainte în raport cu vezica și uretra.
Vaginul
 Uterul
• Uterul este organul în care nidează și se dezvoltă produsul
de concepție și care produce expulzia acestuia după
dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe
linia mediană și reprezintă raporturi anatomice: anterior cu
vezica urinară, posterior cu rectul, inferior se continuă cu
vaginul, superior cu organele intestinale și colonul, lateral
cu ligamentele largi. Uterul este un organ cavitar, care
măsoară la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8 cm
lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza și 3 cm
în porțiunea medie a colului și un diametru antero-
posterior de 2,5 – 3 cm. Este format din trei porțiuni:
corpul, istmul și colul. Corpul uterin, are aspectul unui con
turtit antero-posterior căruia i se descriu două fețe și două
margini.
 Colul uterin
este mai îngust și mai puțin voluminos decât corpul și are forma unui butoiaș
cu două fețe convexe și două margini groase și rotunjite. Vaginul se inseră pe
col după o linie oblică ce urcă posterior, inserția sa divizând colul în porțiune
supra și subvaginală. Porțiunea supravaginală vine anterior în contact cu
peretele postero-inferior al vezicii prin intermediul unui țesut celular puțin
dens, care decolează ușor pe linia mediană. Fața posterioară, acoperită de
peritoneu corespunde fundului de sac Douglas. Marginile laterale sunt în
raport cu baza ligamentelor largi și spațiul pelvio-rectal superior. Porțiunea
vaginală a colului este delimitată de suprafața de inserție a vaginului ce se
face pe o înălțime de 0,5 cm și este la nivelul unirii treimii superioare cu două
treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioară.
Porțiunea intravaginală proemină în vagin ca un con cu vârful rotunjit și
centrat de orificiul extern care la nulipare este circular sau în fanta
transversală îngustă, fanta care la multipare se lungește până la 1,5 cm. Buza
anterioară mai proeminentă și rotunjită, cea posterioară mai lungă creează
asemănarea cu botul de linx cu care este comparat. Colul este separat de
pereții vaginului prin cele patru funduri de sac.
 CANCERUL DE COL UTERIN
PREZENTARE GENERALĂ
• Este o afecțiune malignă a celulelor ce căptușesc
suprafața colului. Celulele normale ale colului uterin se
modifică treptat și devin precanceroase iar apoi
canceroase. Cancerul de col uterin (CCU) este o boală
cronică gravă, de mare importanță medico-socială, cu
evoluție foarte severă. Importanța problemei rezultă
din faptul că neoplasmul colului uterin reprezintă una
din principalele cauze de deces ale populației feminine,
ocupând locul al doilea ca frecvență, pe primul loc
situându-se cancerul sânului. Cancerul colului uterin
insumează 44% din totalul neoplaziilor genitale
feminine. Cancerul de col uterin afectează cel mai
frecvent femeile tinere (35-50 de ani).
 Cancerul de col uterin
• Neoplazia cervical intraepitelială (CIN) reprezintă modificările
anormale primordial ale colului uterin. CIN poate fi clasificată astfel:
• CIN cu grad scăzut, care indică o modificare minimă a celulelor
• CIN cu grad înalt, care indică modificări mai severe
• CIN poate progresa către:
• Leziune scuamoasă intraepitelială(SIL) cu grad scăzut(L-SIL) sau cu
grad înalt(H-SIL)
• Carcinoma in situ (CIS), afecțiune care nu se extinde în afara
membranelor epiteliale.
• Majoritatea cancerelor cervical invazive (80-90%) se dezvoltă la
nivelul celulelor plate scuamoase ale colului uterin, de aceea se
numesc carcinoame scuamoase. Aproximativ 10-15% din cazuri se
dezvoltă la nivelul celulelor glandulare, acestea numindu-se
adenocarcinoame.
 Cancerul de col uterin
• Cancerul de col uterin se poate manifesta prin
sângerare vaginală, dar simptomele pot fi absente până
la stadiile avansate. De aceea cancerul de col uterin
este obiectivul screening-ului intens prin testul
Papanicolau. Majoritatea studiilor au demonstrat că
virusul papiloma uman (HPV) este responsabil pentru
70% din cazurile de cancer de col uterin. Tratamentul
cancerului de col uterin constă în intervenție
chirurgicală in stadii precoce și chimioterapie și
radioterapie în stadiile avansate ale bolii. Recent a fost
dezvoltat un vaccin eficient anti HPV împotriva celor
două cele mai frecvente tulpini cancerigene de HPV.
 Frecvența și cauzele cancerului de col
uterin
• cancerul de col uterin este a 2-a cauză de cancer ca frecvență la femei.
Anual, în lume se diagnostichează aproximativ 500.000 noi cazuri de
cancer cervical. Astăzi se știe că aproximativ 70% din numărul total al
cancerelor de col uterin se datorează infecției HPV netratată timp
îndelungat. Se descriu între 60-200 subtipuri de HPV. Dintre acestea:
• 15 tipuri HPV sunt clasificate ca tipuri cu risc înalt: 16, 18, 31, 33, 35, 39,
45, 51, 52, 56, 59, 68, 73 și 82;
• 3 tipuri sunt clasificate ca tipuri cu risc probabil înalt: 26, 53 și 66;
• 12 tipuri sunt clasificate ca tipuri cu risc scăzut: 6, 11, 40, 42, 43, 44, 54,
61, 70, 72, 81 și CP8108.
• Tipurile HPV 16 și 18 sunt în general recunoscute a cauză aproximativ 70%
din cancerele de col uterin. Virusurile cu risc scăzut nu se transformă de
regulă în cancer iar tipurile cu risc înalt cu cea mai mare probabilitatea se
transformă în cancer cervical. De precizat că teoretic toate tipurile de HPV
se pot transforma în cancer cervical.
 Factorii de risc
• Infecția cu virusul papiloma uman (HPV)
• Infecția cu virusul herpes hominis tip 2 (HSV2)
• Anticoncepționalele orale (ACO)
• Parteneri sexuali multipli
• Igiena penisului deficitară a partenerului
• Fumatul
• Sarcini multiple
• Infecția HIV-SIDA
• Infecția cronică cu chlamidia
• Istoric în familie de cancer de col uterin
• Debutul precoce al vieții sexuale
• Istoric de boli cu transmitere sexuală
EVOLUȚIA CANCERULUI DE COL
UTERIN
ȘI STADIILE ACESTUIA
 TRATAMENTUL ȘI PROGNOSTICUL
CANCERULUI DE COL UTERIN
• Tratamentul se bazează pe chirurgie și
radioterapie. Tratamentul chirurgical cuprinde
metode conservatoare (cum este conizația în
carcinomul in situ) sau radicale – cea mai
utilizată este histerectomia totală cu
anexectomie bilaterală (se rezecă uterul
împreună cu ambele ovare) și
limfadenectomie pelvină (excizia ganglionilor
limfatici pelvini).
 STUDIU DE CAZ
• Numele şi prenumele: P. E.
• Vârsta: 46 ani..
• Număr copii: 2.
• Domiciliul: rural
• Motivele internării: Astenie, adinamie, dureri hipogastrice şi lombare,
tahicardie. Sângerare la contact sexual, leucoree.
• Istoric: Pacienta declară prezentarea la medicul specialist pentru dureri în
etajul inferior abdominal şi sângerare la contact sexual.Examenul clinic şi
citodiagnosticul evidenţiază cervicita cronică cu FCD tip IV şi V. Se
internează pentru elucidarea diagnosticului şi tratament de specialitate.
• Diagnosticul: Neoplasm de col uterin st. IIb.
• In urma analizei si interpretarii datelor culese s-a stabilit ca pacienta
necesita ajutor din partea asistentei medicale in satisfacerea urmatoarelor
nevoi:
• -nevoia de a se misca si a avea o buna postura
• -nevoia de a bea si a manca
• -nevoia de a comunica
• -nevoia de a dormi si a se odihni
Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii Interventiidelegate Evaluare
fundamentala ingrijire

Nevoia de a se Imposibilitate a Pacienta sa nu -explic pacientei cauzele - administrez Pacienta

misca si a avea o de a se mişca mai prezinte durerii- evaluez caracteristicile medicațiaindicată de afirmă că
buna postura legata de dureri durerii: localizare, intensitate, medic: (Algocalmin ) durerea este
pierderile de durată, frecvență, factori care acum mai mult
sânge si de cresc intensitatea- asigur un ca o jenă
durerile climat de îțtelegere empatică
abdominale și un climat de liniște, căldură,
umiditate- stimulez pacienta
să se exprime asupra
experienței dureroase pe care
o trăiește- utilizez mijloace
suplimentare pentru reducerea
durerii- determin pacienta să
practice o respirație
abdominala 5-10 minute după
administrarea medicației
(Algocalmin
f la indicațiamedicului).-
informez pacienta asupra
evoluției durerii, a diminuării și
toleranței și acțiunii
medicamentului