Antigenele și structura aparatului imun

Prof. Univ. Dr. Victor Stoica

Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”
Antigenele şi structura aparatului imun

IMUNITATEA = ansamblul fenomenelor prin

care organismul recunoşte şi neutralizează
structuri agresoare sau străine acestuia

RASPUNSUL IMUN = se declanşează ca urmare

a pătrunderii în organism a unui Ag
 PROPRIETAŢILE GENERALE ALE
ANTIGENELOR

Imunogenicitatea / Antigenicitatea: capacitatea

înnascută de a induce un R.I. specific:
- selecţie clonală de L – Ag specifice
- activarea clonei
- expansiunea clonei (proliferarea L)

Specificitatea: capacitatea de a reacţiona cu Ac

solubili și receptorii specifici
 Epitopii – determinanţii antigenici
Conformaţie:

a) Secvenţială – recunoscuți de LTc CD8+

b) Conformaţională – recunoscuți de LB și Ac
- Localizare: - topografici
- criptici

- Funcţii: - specificitate - Ag
- imunoreactivi: - efectori: RIU/RIC
- imunomodulatori: H → LTh
S → LTreg

- Paratopul – Ac se combină cu epitopul

(conformaţie complementară suprafeței epitopului)
- Valenţa Ag – nr. de epitopi

- Monotonia repetitivă imunogenă: Ag carbohidrat – nr. ↑ de

epitopi de acelaşi tip

 CLASIFICAREA ANTIGENELOR

I. Marimea moleculei

II. Complexitatea moleculei (chimică)

III. Relaţia gazdă-Ag

 I. Mărimea moleculei

a) Ag complete/imunogene: macromolecule

• ≥ 40 kDa

• Nr. şi varietatea epitopilor creşte proportional cu Ǿ

moleculei de Ag
b) Ag. incomplete/neimunogene: <5 kDa

- Haptenele:

- nu induc un R.I.

- reacţionează cu produsele R.I.

- haptenă + transportor = imunogene → se formează

LB → Ac anti-haptenă

LT → Ac anti-transportor
 II. Complexitatea chimică

a) Intens imunogene: - proteinele

- glicoproteinele

b) Polizaharidele şi lipidele: – devin imunogene numai după

legare cu un substrat proteic (LPZ)

• Adjuvanţii: molecule nespecifice organice/minerale care

adminstrate in amestec/concomitent cu un Ag amplifică R.I.

I) 1. Ag nucleare – citoplastmatice (Ag celulare)
• ADN nuclear catenar (ADN ds):
- antigenicitate slabă
- antigenicitate ↑ prin alipire la histone

2) Histonele:- proteine mici bazice – 1, 2a, 2b, 3, 4

- octomer + ADN → nucleosom

3) Antigenele nucleolare: - polipeptide

- RNP – U1….6

4) Proteinele nehistonice: - ARN polimeraza 1 (SD)

- ADN topoizomeraza 1 (Scl – 70)

- aminoacil transferaza

II) Ag citoplasmatice: - ribonucleoproteine mici

c) Superantigenele:
- nu sunt fagocitate sau prelucrate de Mcf
- fixare MHC-II şi TCR β
- activează pană la 10% din LT periferice
- hipersecreţie de limfokine implicate în PR, LES,
şocul endotoxinic (toxine bacteriene)
- nu → secreţie Ig specifice/ limfocite sensibilizate
 III. Relaţia gazdă - Ag
Individ Familie Specie Specii diferite

Ag Ag Ag Ag
Autologe Sinergice Allogene Xenogene
homologe heterologe

indivizi indivizi intens

identici diferiți imunogene
genetic genetic
autogrefa mamă-copil maimuță-om
(RI) (RI)
 Alte tipuri de antigene
Heterofile Specifice Endogene
organ/țesut Sechestrate Alterate
Epitopi celule
comuni degradate/
alterate
R. x cu nu intră în
Ac specifici contact cu
- tireoglobulina sistemul imun
(Ty.autoimună)
T.pallidum + - mielina Cristalin
Ag cardio- (encefalita p. Mitocondri
lipinic vaccinală) (AAM-2/CBP)
•Ag de histocompatibilitate: - HLA

(Ag limfocitare/leucocitare umane)

- MHC (Complex Major de Histocompatibilitate)

- Ag structurale, specific individuale, pe S2 celulelor

- conferă specificitate antigenică ţesuturilor

- rol major în acceptarea – respingerea grefelor de organ/ ţesut

– gemenii monozigoți au aceleași molecule HLA pe celule

- varietatea lor diferă între grupele populaționle

Structura: - lanţurile grele α – specifice ( A, B, C …) – 45 kDa

- lanţuri uşoare β – beta 2 microglobuline – 12 kDa

Genele (>200):

– grupate în 2 regiuni distincte pe brațul scurt al cr. 6

- 6 locusuri: - A, B, C . . .

- cifra (alela – varianta structurală), “w”

- 4 cifre – HLA- B*2705 >-04 = SA NU = -07,-09

HLA-E*0101 risc ↓ AR, răspuns anti-TNF ↑

HLA -E*0103 răspuns ↓ la tratament

 Categoriile de Ag HLA/MHC

a) HLA/MHC – I: A, B, C
= localizare pe S2 cel. nucleate ( L, McF ), Tr.

= nu hematii , slab exprimate pe cel. SNC

= amplificate de IFNα, IFNβ

= prezintă Ag procesate LTc CD8+

(Ag endogene, virale)

b) HLA/MHC – II: DP, DR, DQ

= localizate pe APC (Mcf, C.D.) LB, LT, Mcf, cel. endotaliale,

cel. epiteliale (Tr. digestiv, Tr. respirator )

= amplificate de IFNγ, TNF, IL-13

= deprimă expresia: PGE2

= prezintă Ag procesate LTh CD4+

(Ag exogene captate de APC)

 Gene/proteine HLA – III
(implicare – inflamație)

• Codifică C2, C4, B (complement)

• Citokine (TNF)

• Proteine de şoc termic (HSP-70)

• Hidrolaza P450
 Imunitatea
Fază cognitivă Fază efectorie
• Înnăscută: - R expuşi la Ag - Adaptare imediată
ubicvitari la faza efectorie →
- PMN, APC, NK recunoaștere PA-/DA-

• Adaptativă: - Ag noi diferite - Mai complex

de cele ale - Mai puţin eficient
corpului - Mai lent
- LB şi LT - Selecţia clonală
- LB cu memorie păstrează şi expan-
deză LB cu rol în
protecţia gazdei
 Imunitatea înnăscută - mecanisme
- Barierele mecanice: mucoasele (digestivă, respiratorie)
- Produșii de secreție: mucus, enzime, lizozim, lacrimi,
SAG, a glandelor sebacee etc.
- Proteine din sânge: C3, reactanții de fază acută,
citokinele
- Sistemul mononuclear fagocitic: PMN, Mo, Mcf, NK,
cel.dendritice
- Senzori de semnalizare (TLR) și internalizare (lectina):
 Recunosc componente din structura Ag (PAMPs și
MAMPs) sau molecule endogene derivate de la gazdă
(DAMPs)

Pathogen-associated molecular pattern molecules (PAMPs); Damage-associated molecular pattern molecules (DAMPs);
Microbian -associated molecular pattern molecules (MAMPs)
 Autoimunitatea
Pierderea toleranței față de self

Boli autoimune
Specifice de organ: Ty. autoimună, HAI,
an. pernicioasă
Sistemice: LES
Mixte: PR
 STRUCTURA APARATULUI IMUN

• Sistemul limfoid

= organe/ţesuturi – loc de maturizare/diferenţiere a

celulelor limfocitare originare

- primare; - secundare; - terţiare

 A. Organe limfatice primare - centrale

• Timusul – involuţie dupa naştere

- populare cu pro-T numai în viaţa intrauterină
(fereastra de populare – timotaxina)

• Măduva osoasă

- specializate numai în geneza de LT și LB

- nu au capacitate de R.I.

- sursele prenatale ale precursorilor celularii:

- ficatul
- splina
- măduva osoasă
 B. Organele limfatice secundare - periferice

• Componente - ggl limfatici

- splina

- TLAM – digestivă/respiratorie

• Locul de inducere a R.I.

• Diferenţiere anatomică în ggl/splină: R.I.C./ R.I.U.

 1. Ggl limfatic

a) zona B - dependentă (corticală):

– LB ------ foliculi limfoizi
– Pl ----- c. germinativi
b) zona timodependentă (paracortex):
– domină LT
c) zona medulară: vase sanguine/limfatice LT, LB, Pl, Mcf,
cel. dendritice
 2. Splina

• LT = în jurul a. trabeculare

• LB = foliculi limfoizi, peste manşonul de LT (pulpa splenică)

• APC = Mcf, cel. dentritice în periferia foliculilor limfoizii

 3. TLAM

• Amigdale (palatine/faringiene/linguale)

• Placi Peyer, apendicele cecal

• Ag pătrunse prin mucoase (primul paravan)

- Ficatul: paravanul secund [cel.Kuppfer, cel. dendritice,

cel. epiteliului sinusoidal, cel. stelate, MAIT (Mucosa-associated

invariant T)]
 C. Organe limfatice terţiare

• Agregate organizate de tip limfoid, asemănătoare

ganglionilor limfatici:
- LB (foliculi limfoizi)
- LT
- cel. dendritice foliculare
- cel. reticulare
• Apar în ţesuturi ectopice cu inflamaţie cronică
(PR, S.Sjögren)
 D. Circulaţia limfocitelor

• Sângele

– 70-80 % = LT

– 10% = LB

– cca. 10% = cel. nule

 Circulaţie

- 90% - intravascular
- 10% părăsesc patul vascular în ţ. periferice nelimfatice → ggl.
limfatici → canal toracic →VCS
- ciclu circulator: 24-48 h
- sunt ocolite timusul şi măduva osoasă
- LT circulă cel mai mult (viaţă lungă)
- ecotaxie/homing: migrarea L către anumite ţesuturi – locul
de iniţiere al răspunsului imun
 E. Celulele implicate în R.I.
I. Limfocitele T
• origine timică = 2/3 din L circulante
• pro-T provin din M.O.
• durata de viață: luni/ani
• maturizarea:
– apariţia pe S2 a TCR
– echipament enzimatic
– markeri de diferenţiere celulari
(CD4/CD8 – glicoproteine)
 Maturizarea LT în timus

• cel. suport pentru pro – T – LT (timocite)

• cel. reticulare – reţea de susținere LT şi timocite

• LT = proliferare + maturizare/diferenţiere
expresie CD4+CD8 + şi TCR

• selecţie : + = păstrare CD4+/CD8+

- = eliminare cele autoreactive

 TCR
- moleculă transmembranară, specifică pentru
un Ag
- TCR 1 (γ,δ) 5% CD4 -, citotoxicitate (muc.intest.)
- TCR 2 (α, β) 95%
 Complexul CD4/CD8 – TCR – CD3

- TCR + epitop

- MHC – II + CD4 / MHC – I +CD8

APC
Epitop
MHC
CD8 TCR
CD4 CD3

LT
 Markeri celulari de suprafraţă:

• CD 4 → MHC – II

• CD 8 → MHC – I

• CD → molecule costimulatoare
 Clasele şi funcţiile LT

1. LTc CD8+ = liza cel. ţintă prezentatoare de Ag

2. LTh CD4+ = colaborare LB, Mcf (R.I.U.) / LTc (R.I.C.)

LTh1 = citotoxicitate (LTc CD8+), activ.Mcf, aparare v. Ag. i.cel,

r.inflamatorie
IFNγ = deprimă LTh2 ; IL-2
+ Il-10 → LTreg1

LTh2 = secreţie IgE, A, G1, proliferare Eoz, ef.antiparazitar

IL-10 → deprimă LTh1; IL-4, 5, 13

LTh17 = IL-17, 21,22; r.inflam.ac (PMN): AR, psoriazis, B.Crohn

3. LTreg CD4+ = supresor/reglator, previn autoimunitatea (10%),

menţine toleranţa imună

4. LT inductoare CD4+ = stimule ază activarea Mcf

5. LT cu memorie CD4+ = TCM-centrală/TEM-efectoare, viaţă

lungă (10-40 a)

6. LT MAIT CD8+/CD4+ (Mucosa-associated invariant T) → TD,

ficat (50%), sânge (1-10%), amigdale, rinichi

7. LT CD4+CD8+ = autoreactive
 II. Limfocitele B

• origine în M.O. → LB de tranziţie (imature) → LB

mature: RCB +

• implicate în secreţia de Ig (Pl)

• durată scurtă de viaţă (5-7 z)

 - Markeri celulari de S2:
a) RCB : - m Ig = receptor specific pentru Ag
fixare RFc de S2 – LB
- mIg: M – primul RCB R.I. primar
D – apare ulterior
G– R.I. secundar
CD79a şi CD79b: transmit semnalul de activare a LB
- distribuţie insulară, mobil pe S2
- RCB + Ag → plasmocit
b) RFc pentru Ig

c) receptori pentru C3, C4, C1q

d) MHC-I şi MHC – II

e) receptori pentru hormoni

f) molecule de adeziune (LFA-1): CD20, CD40, CD45

 Clasificarea funcţională a LB

1. LB primare (B2CD5-): majoritatea la individul neimunizat,

domină RCB IgM, rar IgD

2.LB CD5+: - rar RCB IgD
- nu cel. cu memorie
- secretă multă IL-10 (ef. autocrin)
- C% mari de IgM = Ac naturali polireactivi
cu afinitate ↓
- apar în LLC
3. LB cu memorie: pastrează specificitatea v. Ag → generează
clone de LB secundare
4. LB reg: produc Ac cu efect supresor
 III. Celulele prezentoare de Ag (APC)

• captează şi prelucrează Ag

• eliberează substanţe activatoare ale LT şi

stimulante ale sintezei moleculelor de adeziune

 1. Macrofagele

• cel. principală a APC

• cel. fixată tisular/circulantă (MO)

• dimensiuni mari, bogată în lizozomi

• SRE: histiocit, osteoclast, sinoviocit, Kuppfer,

microgliale, alveolare, seroase

 Funcţiile Mcf
a) Apararea antimicrobiană:
– chemotaxia = C5a, PGE 2
– aderarea = receptori de S 2
– imuni (Fc): IgG, IgE, C3b, C3d
- nonimuni: proteine degradate,
glicoproteine
– endocitoza = fagocitoză/pinocitoză +
lizozomi = fagolizozomi
– digestia = fragmente eliminate/înglobate
b) Secreţia:
- enzime (elastaze, colangenaze, etc.)
- mediatori cel. (IFN α, IL1, TNF α, NO,
factori de coagulare)
c) Participant în procesul imun:
- captare/prelucrare Ag
- exprimă epitopi + MHC – II
- LTh = C% optima →R.I.
- LTreg = C% minimă/max
- LB = R.I.
- conservă epitopi = toleranţă imună/R.I.
prelungit
d) Cel. efectorie: ef. bactericid/tumoricid (RLO,
TNF, proteze)
 2. Alte APC
• cel. dentritice Langerhans: piele, ggl.

• cel. dentritice foliculare: ggl. →fixeaza CIC

• LB – MHC – II+:

– captează/prelucrează Ag + MHC – II

→ LTh

→ IL2 (limitat)
 Comunicare intercelulară

• Molecule de adeziune (liganzi): contact i.c. direct

- caderine, superfamilia IgG, integrine,
selectine, proteoglicani, mucinele

• Citokine: regleză creşterea, diferenţierea, funcţii L, Mcf

- acţionează: autocrin/ paracrin/ endocrin
-IL, TNF, IFN, F.stimulare colonii, F.creştere, Chemokine
 RASPUNSUL IMUN

• În funcţie de:
– calitatea Ag
– calea de pătrundere a Ag
– felul liniei de cel. angajate

• R. I. - mediat celular
- mediat umoral
 R.I. mediat umoral

• declanşare în condiţiile dispersării Ag în organism

• desfaşurare la distanţă de locul pătrunderii Ag în
organism
• implică formarea de Ac circulanţi specifici
• activ în infecţii viro-bacteriene
• R. aberant = R. de hipersensibilitate imediată
 I. Activarea LB cu Ag timodependente

• Stimulare:
1. unirea Ag cu RCB = stimul slab

2. contactul LTh2 activat şi/sau Mcf cu LB = stimul puternic

- Plasmocite
 Ag
LBe Pl

Mcf Ag + MHC II LT0 LTh2

LBm
IL–1
 Fazele R.I.

• A. R.I. primar - apare dupa prima expunere la

Ag a cel. imune reactive inocente
= cel. efectorii + cel. cu memorie
↓ → STOP
Pl → Ac
- Ac apar la 10-14 zile de la contact
- inițial IgM -- ↓ rapidă a C%
 R.I. primar: caracteristici
• Xenofobie: diferențiază componentele self de
cele străine (tolerant)
• Specializare: mecanisme distincte și
diferențiate în fcț. de Ag
(maximizarea efectului)
• Specificitate: față de un anumit Ag
• Memorie imună → RI secundar
• Autolimitare: homesotazie imună
 B. R.I. secundar
• apare la expuneri ulterioare la acelaş Ag
• prompt, rapid
• activează LB cu memorie care au RCB
• LB cu memorie = APC
• Ac: apar precoce IgG
– păstrează specificitatea v. Ag
– C% mari, pe durată mare de timp
– afinitate ↑ v. Ag (1000x)
 II. Activarea LB cu Ag timoindependente

• Ag:
– epitopi multiplii repetitivi
– LPZ bateriene, flagelină, polimeri micşti,
polipeptide cu a-ac levogiri
– captate prin endocitoză (cel. parenchim.)
– persistenţă îndelungată
– eliberare în cantitaţi mici = R.I. prelungit
Activarea LB:
a) Ag specifică (1)
b) directă (nespecifică - 2)
(fracţiune de moleculă Ag)

Caracteristici: - absenţa cel. cu memorie şi LTh

- absenţa R.I. secundar
- secreţie excesivă IgM (luni, ani)
- fagocitarea CI = eliberarea Ag cu
reluarea ciclului
 ANTICORPII
• Ig: glicoproteine = 20% din proteinele plasmei
• Monomerul de Ig:
– 2 lanţuri grele H: - clasa/subclasa
- comportament Ag
diferit
- 5 tipuri - IgG (γ)
- IgA (α)
- IgM(μ)
- IgD (δ)
- IgE (ε)
– 2 lanţuri usoare L: - K ( cr. 2 ) = 2/3
- λ ( cr. 22 )
se găsesc la toate Ig dar numai K sau λ
MONOMERUL TIP
 Lanţul polipeptidic

A) extremitate aminoterminală (domeniul

variabil) – se combină cu Ag

3 regiuni complementar-

determinante hipervariabile

B) extremitate carboxiterminală

(domeniul constant)
 Porţiune variabilă ( H + L)

Fab - recunoşte şi se uneşte cu Ag

Domeniul constant (lanț H)

- diferenţiază cls./subcls. Ig (9)

Fc - fixează/activează C3
- fixează pe R celulari specifici
- transportul transplacentar Ig
 Clasele de imunoglobuline
1. IgG = 70-90% (10–13 g/l)
• Structura:
– 2 K/λ+ 2 H
– 4 subclase γ:
- IgG1 (70%) = traversează
placenta, C3 (++)
- IgG2 = C3 (+)
- IgG3 = C3 (+++)
- IgG4 (4%) = activitate reaginică,
granulomatoza eozinofilică cu poliangeită, boala IgG4
Proprietăţi :
- eficienţă maximă apărarea
antimicrobiană (IgG1)
. aglutinare + liza germenilor +
activare C3
. opsonine
. neutralizarea exotoxinelor
bacteriene
- caracteristice R.I. secundar
- Ǿ mic = străbat endoteliul → difuzează
extravascular
= traversează placenta (imunitate
la n.n.)
 2. IgM: 3-10% / 0,8-1,2 g/l
• Macroglobulină = pentamer
• Structura: 2 K/λ + 2 H(μ), fără zona balamalei
• Proprietaţi:
– Ǿ mare = nu traversează placenta, greu endoteliu
vascular
– fixare intensă pe R de membrană (Mcf, L, PMN)
– sunt mIg caracteristice R.I. primar → valoare
diagnostică
– aglutinare bacteriană
– diferenţiază grupele ABO (hemaglutinine)
 3. IgA: 5 - 25% / 1 – 4g/ l
• Structura: 2 K/λ + 2 α (1 si 2) = IgA1 + IgA2 forme:
– IgA serică (monomer 90%)
– IgAs = dimer (placile Payer) - în secreţii
j (digestivă, salivă, colostru, lacrimală,
bronşică)
s

• Proprietăţi → protecţie antibacteriană pe mucoase:

- inhibă aderenţa germenilor
- limitează pătrunderea Ag exogene
 4. IgD: 0,03 g/l

• Structura:

– domină lanţurile λ (4x) v. K + 2 δ

– mIg cu rol de RCB

 5. IgE: 500 ng/ml
• Structura:
– 2 ε + 2 K/λ
• Proprietăţi:
– NU traversează placenta/Nu activează C3
– fixare pe RFc de pe S2 Baz, Mas = R
reaginic → rol în apararea antiparazitară
– fixarea pe alte cel. (Mcf, E, Tr) = ↑
captarea şi clearance-ul Ag→potenţează
R.I.
 Eliminarea Ag

Fagocitoză: CIC + legare de Mcf (RFc)

Liză: CIC + fixare/ativare C3

 Rolul antigenic al Ac

• structuri proteice cu valoare imunogenă

• induc formarea de Ac anti-Ig

• determinanţi antigenici = porţiune variabilă H/L

 Epitopii imunoglobulinelor
Izotipuri Allotipuri Idiotipuri
Specificitate Specificitate Specifici numai pt.
de specie individuală Ig elaborate de o
anumită clonă de L
Cls. de Ig sunt Ig diferă anti- Fiecare familie de
identice la toți genic între Ig exprimă un
indivizii speciei indivizii speciei idiotip diferit

Diferențiază Reacție post Diferențiază

speciile între transfuzională familiile de Ig
ele Tr (purpură) între ele
 Reglarea R.I. umoral

a) ↓C% de Ag prin epurarea de către Ac →↓ stimulul de

activare a LB şi secreţia Ig specifice

• Administrarea simultană de Ag puternic/Ag slabe

b) Rolul inhibitor al LTreg ( Ag specifice): inhiba LB

stimulate, LTh și APC

- stimularea LTreg apare la C% foarte mici/mari de Ag

c) Intervenţia Ac:

- blocanţi

- anti-idiotipici
 d) Factori supresori nespecifici

- PGE2 LTreg = IL2

- PAF LTh1 = IFNγ, RLO

- RLO LTh2 = IL10

Eliberaţi de APC
 R.I. mediat celular
• Funcţii – eliminarea cel. infectate cu
virusuri/bacterii cu dezvoltare i.c.
- apararea antitumorală
- respingerea allogrefelor
• Ag rămâne cantonat la poarta de intrare/fixat pe cel. gazdă
• derulare la locul de cantonare al Ag
• constituire lentă (R.I. întârziat)
• direcţionare preponderentă v. celule care exprimă Ag
• mediat de cel. citotoxice specifice (LTcCD8+) / nespecifice
(NK, K) şi APC
 A) Recunoaşterea cel. ţintă
a) cel. afectată = Ag + MHC–I
b) alipirea precursorului LTc CD8+ la complexul Ag + MHC-I =
semnal 1 = activarea LTcCD8+→ R.I. primar:
multiplicare/diferenţiere →
– cel. cu memorie
– cel. efectorii (efect citotoxic citolitic/antibacterian)
c) LTc CD8+ activat → liza tinta → d)
→ IL – 2:
- autocrin = proliferare LTc CD8+
- paracrin = APC, LT
d) resturile de cel. lizată (Ag)
Mcf→ Ag +MHC – II IL2

LTh1 LTc CD8+

IL2

IFNγ →Mcf:
- cel efectorie
- stimularea fagocitozei
- citotoxicitate
 Mecanismul imunităţii de tip citotoxic

• Citotoxicitate de tip extracelular:

– mediatori citolitici solubili

(perforine/granzine)

– liganzi Fas (molecule de S2)

1) legare de m. cel. tinta =

- LTcCD8+ activat → spaţiul extracelular:

- perforine: tubuli → moarte celulară

- granzine: proteaze → apoptoză

- liganzii Fas: legare R – Fas apoptoză

2) detaşarea LTc de cel. lizată

 Celulele citotoxice MHC - nespecifice
A) NK: - 2-5% din L periferice (L mari, cu granule)
- MHC I dependente (activate cel.
infectate, neoplazice)
B) K: citotoxicitate mediată celular dependentă de Ac
(efect citotoxic v. cel. cu Ig specifice pe S2 lor)
Ac Ag Tum.

Cel. K
Cel. Țintă

MHC

– 2 R = inhibitor – recunoaşte MHC-I (E)

activator- perforine/granzine
 Citotoxicitatea NK
CELULĂ ȚINTĂ (MHC I+) CELULĂ INFECTATĂ (MHC I-)

LIGANT
ACTIVATOR

MHC I
PERFORINE
RECEPTOR RECEPTOR
INHIBITOR ACTIVATOR

GRANZINE

NK NK
 Factorii nespecifici participanţi la finalizarea
R.I.
a. Factori celulari = cel auxiliare
1. Mastocitele:
- localizare tisulară preferenţială (piele,
pulmon, orofarinx)
- RFc pt. IgE si IgG
- granule cu mediatori chimici:
histamină, Lt – B4, SRS-A, triptază, etc.
- citokine (TNFα, IL1,-6)
 2) PMN
• rol fagocitant 4 faze:
– chemotactism
– aderenţă
– recunoaşterea
– ingestia – deversare extracel.
• puseu respirator = RLO
– anion superoxid
– radical hidroxil
– peroxidul
3. Bazofilele:
↓ - RFc - IgE
-granule: histamină, SRS-A, heparină
Apararea antiparazitară
↑
4. Eozinofilele:
- lizolecitină (cr-CH-Ly)
- ef. fagocitant/citolitic (C% mari)
- RLO, proteine cationice, Lt-B4
5. Trombocitele:
- R - colagen, trombină, ADP
- adsorb: fibrinogen, f. V. IX, XII
- granule: serotinină, catecolamine

B. Factori serici:
1. complementul
2. kininele plasmatice
3. s. coagulării – fibrinolizei

4. derivaţii ac. arahidonic

 REACŢIA IMUNĂ
• I. R. de hipersensibilitate imediată – anafilactică
– Ag variat, cale respiratorie, digestivă,
cutanată, inj.
– fixare pe Ac (mIg) prezenţi pe cel. →
raspuns clinic rapid
– teren atopic (HLA-A2/40% din populaţie)
→LTh2 --- IL-4, 5, 13 + IgE
– non-atopic: LTh1---IL – 2 → IgG
-Ac = IgE induse de Ag:
- contact I →fixare ca mIgE pe Baz
- contact II → Ag + mIgE → degranulare

Mas – Baz = primari

secundari
terţiari (cel. atrase)
- Clinic:
a) forma localizată (atopică) = rinita alergică, AB

b) forma sistematică → şoc anafilactic

 II. R. citotoxică
• Ag: - componentă structurală m. cel.
- haptenă ataşata pe m. cel.
• Ac: - IgM/IgG
• Ag + Ac = + C3 → liză
- fagocitare
- cel. K = citotoxicitate mediată cel. dependentă
de Ac
• Tipuri de Ac:
– deprimă fcţ. cel. (hormoni)
– stimulează fcţ. cel. (hiper-ty, miastenie)
– blocanţi
 III. R. prin complexe imune
• CI: - formate in situ
- circulante cu depunere ulterioară
• CI mari: fagocitare, îndepartare rapidă (AG)
• CI mici: solubile, activează C 3, neepurate
traversează endoteliul vascular, activare locală a C3
→ inflamaţie
• Clinic:
a) formare in situ (Arthus) :activ/pasiv
b) boala serului – 14–21 z de la administrare ser
repetat = lez. glomerulare
 IV. R. imună mediată celular

a) R de hipersensibilitate tardivă: dermatită de contact,

granulom inflamator

b) R citolitică: ex. HAVB