Sistemul nervos la mamifere

-studiu realizat de eleva Ghita Antonia, clasa a X-a H-

Generalitati
• Sistemul nervos coordoneaza activitatea muschilor, monitorizeaza
organele, primeste si prelucreaza informatiile primite prin organele de
simt si initiaza actiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este
responsabil pentru mentinerea homeostaziei (echilibrul intern al
corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii si
celulele gliale (cu rol de sustinere si de protectie). Cu cat urcam pe
scara de evolutie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai
complex, iar posibilitatile lui de a receptiona, interpreta si reactiona
corespunzator informatiilor din mediul inconjurator sunt tot mai
perfectionate.
• Mamiferele sunt cele mai evaluate animale. Ele au un sistem nervos
foarte complex si eficient.
Clasificare
• La vertebrate, SN consta din doua parti:
o Sistemul nervos central (SNC), format din creier si maduva spinarii. Contine centri nervosi,
care primesc informatii de la receptori, le prelucreaza si transmit comenzi la efectori (muschi
sau glande) ;
o Sistemul nervos periferic (SNP), cu rol in legatura dintre sistemul nervos central si organele
corpului. SP este format din neuronii si nervii din afara SNC. Acestia se gasesc in membre (de
exemplu, in mana si picioare) si organe (de exemplu stomac, inima etc.).
• Din punct de vedere functional SN se clasifica in:
o Sistemul nervos somatic care este asociat cu controlul voluntar al miscarilor prin actiunea
muschilor scheletici, cat si receptia stimulilor externi (in cazul stimulilor termici, stimulilor
mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informatiile
de la surse externe spre SNC, si fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la
muschi.
o Sistemul nervos vegetativ gestioneaza actiunile care nu se afla sub control constient. El
controleaza de exemplu functiile vitale ca respiratia si bataile inimii, dilatarea si constrictia
pupilelor, digestia etc. Se imparte in sistemul nervos simpatic si cel parasimpatic.
MADUVA SPINARII
• Maduva spinarii este localizata in interiorul canalului
vertebral. Se intinde de la orificiul occipital pana la a
doua vertebra lombara, de unde se continua la conul
terminal, ce se prelungeşte cu filum terminale (alcatuit
din celule gliale, fara importanţa funcţionala), pana la a
doua vertebra coccigiana.
• Maduva are forma cilindrica, uşor turtita antero-
posterior. Prezinta de-a lungul ei doua ingroşari, care
corespund locului de origine a nervilor membrelor
superioare şi a nervilor membrilor inferioare. Filum
terminale, impreuna cu nervii lombari, sacrali şi
coccigieni, formeaza coada de cal. Pe faţa anterioara a
maduvei se gaseşte fisura mediana anterioara, mai
larga şi mai adanca decat şanţul median posterior,
situat pe faţa opusa. La locurile de intrare şi ieşire a
nervilor spinali se afla şanţurile laterale anterioare şi
posterioare.
• in secţiune transversala, la interior, se observa doua 1. Corn anterior; anterioara; 12. Radacina
tipuri de substanţa: substanţa cenuşie, dispusa central, 2. Corn posterior; 8. Comisura alba posterioara;
in forma literei H şi substanţa alba, dispusa la periferie. 3. Comisura cenusie; mediana; 13. Ganglionul
Substanţa cenuşie este alcatuita din corpi celulari 4. Funicul anterior; 9. spinal.
neuronali, in timp ce substanţa alba este constituita din
fibre nervoase mielinice şi celule gliale. Fragmentul 5. Funicul lateral; 10. Canalul central;
transversal al literei H se numeşte comisura cenuşie şi 6.Funicul posterior; 11. Radacina
este strabatut de canalul ependimar, ce conţine lichid 7.Comisura alba anterioara;
cefalorahidian.
• Substanţa cenuşie
Substanţa cenuşie este alcatuita din trei perechi de coarne:
– posterioare, care conţin neuroni somatosenzitivi;
– laterale, care conţin neuroni viscerosenzitivi (in jumatatea posterioara) şi visceromotori (in jumatatea anterioara). Coarnele
laterale sunt observabile in regiunea toraco-lombara (T1-L2).
– anterioare, care conţin neuroni somatomotori.
In jurul canalului ependimar şi intre cornul posterior şi cel lateral (in vecinatatea substanţei cenuşii) se gasesc inele de
substanţa cenuşie dispuse in reţea, ce formeaza, substanţa reticulata medulara (participa la conducerea sensibilităţii
viscerale).
• Substanţa alba
Substanţa alba, datorita formei pe care o are substanţa cenuşie, este imparţita la randul ei in trei perechi de cordoane:
– posterioare
– laterale
– anterioare.
Cordoanele de substanţa alba conţin prelungiri neuronale, care sunt organizate in fascicule.
Reflexele care au centrii nervosi in maduva spinarii se numesc reflexe medulare, acestea fiind involuntare (neconditionate):
• somatice: cele mai simple dintre ele cuprind in arcul reflex doar doi neuroni (unul senzitiv, din ganglionul spinal si
unul motor)- reflexe monosinaptice. Cele mai frecvente reflexe polisinaptice sunt cele de flexie.
• vegetative: defecatia, mictiunea, vasoconstrictia.
Encefalul
• Encefalul reprezinta partea sistemului nervos central aflata in interiorul craniului.
El controleaza numeroase functii ale organismului precum bataile inimii, mersul,
generarea de ganduri si emotii. Creierul la animalele vertebrate este protejat de
cutia craniana, fiind captusit cu o membrana (meninge). Este format din trunchi
cerebral, cerebel, diencefal, emisferele cerebrale.
• Creierul functioneaza ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce
coordoneaza comportarea organismului in functie de informatiile primite.
• La animalele cu un sistem nervos superior, precum la om, exista acest sistem
nervos autonom, care functioneaza independent de sistemul nervos central (din
creier).
• Diferentierea structurala si functionala a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe
scara evolutiei speciilor se manifesta prin aparitia inteligentei si a capacitatii de a
invata, prin proprietatile plastice neuronale.
Trunchiul cerebral
• Are forma de trunchi de piramida. Se afla in
continuarea maduvei spinarii, conectandu-
se prin orificiul occipital.
• Substanta cenusie este situate central.
• Nucleii senzitivi primesc informatii de la
celulele senzoriale din limba, urechea
interna, piele si muschii capului;
• Nucleii somatomotori comanda miscarile
muschilor din regiunea fetei, limbii si a
faringelui.
• Nucleii vegetativi sunt centrele unor reflexe
ca cel salivar, gastrosecretor, lacrimal,
respirator.
• Centrii de la nivelul trunchiului cerebral
controleaza reflexe involuntare, ca cei din
maduva spinarii, fiind subordonati etajelor
superioare ale creierului. Astfel de reflexe
sunt innascute, nu pot fi uitate sau
modificate.
Cerebelul
• Cunoscut şi sub numele de creierul mic,
cerebelul este situat la baza lobilor
occipitali, dorsal faţa de trunchiul
cerebral.
• Este alcatuit din doua emisfere
cerebeloase legate printr-o formaţiune
numita vermis, a carui suprafata este
brazdata de santuri adanci.
• Substanta cenusie constituie scoarta
cerebeloasa.
• Are functii in mentinerea echilibrului,
coordonandu-se cu urechea interna.
Astfel, acesta controleaza pozitia corpului,
primind informatii de la receptorii din
muschi si articulatii. Totusi, nu comanda
miscarile, doar asigura precizia miscarilor
comandate de creierul mare.
Diencefalul
Diencefalul e format din urmatoarele regiuni:
• Talamus
• Epitalamus
• Metatalamus
• Hipotalamus
Diencefalul este situat in continuarea trunchiului cerebral,
deasupra maxilarului, sub emisferele cerebrale.
in partea inferioara a diencefalului, numita hipotalamus, se
afla nuclei vegetativi cu diferite functii: regleaza
temperatura, continutul in apa al organismului, pofta de
mancare, activitatea organelor sexuale, determina
menifestari legate de emotii etc.
Alti nuclei diencefalici formeaza doua mase laterale,
talamusul; ei primesc impulsuri prin caile senzitive si le
dirijeaza spre alte strucutri ale creierului.
in legatura stransa cu diencefalul sunt doua glande
endocrine hipofiza pe partea ventrala si epifiza pe partea
dorsala.
Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale (sau creierul mare) reprezinta cea mai mare
formatiune nervoasa a encefalului, fiind totodata, si cel mai nou organ
nervos, din punct de vedere evolutiv. La nivelul emisferelor cerebrale, se
realizeaza perceptia, imaginatia, gandirea si rationamentul, luarea
deciziilor. Reflexele controlate la acest nivel sunt voluntare.
Structura interna
Structura emisferelor cerebrale este reprezentata de substanta alba si
substanta cenusie.
Substanta alba la exterior,este alcatuita din trei tipuri de fibre
- de proiectie,ascendente(senzitive) si descendente(motorii),prin care
cortexul este conectat cu celelalte structuri ale SNC;
- comisurale,care fac legatura intre cele doua emisfere,conectandu-le la
baza lor comisura alba anterioara,corpul calos si trigonul cerebral;
- de asociatie,care fac legatura intre zone ale aceleasi emisfere.
Substanta cenusie formeaza la interior ganglionii bazali(corpii striati),iar
la exterior,scoarta cerebrala.
Scoarţa cerebrala
Din punct de vedere filogenetic si structural,aceasta prezinta doua
zone: neocortexul si alocortexul.Neocortexul regiunea recent aparuta
filogenetic,are cea mai mare dezvoltare la om fiind formata din 6 straturi
de neuroni(2 straturi glanulare,2 straturi piramidale,un strat molecular si
unul fusiform). Diferitele ariiale acesteia indeplinesc functii diferite:
• ariile senzitive (vizuala, auditiva, olfactiva, gustative, somestezica interpreteaza
semnalele provenite de la organele de simt;
• ariile motoare comanda miscarile voluntare;
• ariile de asociatie au functii complexe. De aceea, sunt mai putin dezvoltate la
maiferele mai putin evoluate.

Filogenetic, emisferele cerebrale constituie cea mai noua portiune a creierului si

detin un rol important in coordonarea nervoasa. Marea dezvoltare a emisferelor
cerebrale umane se datoreaza, pe de o parte, particularitatilor anatomo-fiziologice
ale creierului stramosilor omului (maimute antropomorfe), iar pe de alta parte
aparitiei statiunii bipede, influentei muncii si limbajului. Fata de emisferele
cerebrale ale antropoidelor, cele ale omului sunt relativ mai mari, cu circumvolutii
mai numeroase, cu campuri de asociatie si de integrare mai intinse, corespunzator
cu noile functiuni ale scoartei cerebrale.
Curiozitati despre creierul uman
• Se spune, frecvent, ca omul utilizeaza doar 10% din capacitatea creierului si ca ideal ar fi ca fiecare individ sa
apeleze la diverse metode prin care sa exploateze, intr-o mai mare masura, acest urias potential si, implicit,
sa isi dezvolte inteligenta. Desi exista inca multe necunoscute in privinta functionarii sistemului nervos si,
chiar daca, la nivel individual, probabil, se pot face multe pentru a creste gradul de inteligenta si capacitatea
cognitiva, oamenii de stiinta nu confirma valabilitatea celor zece procente. Principalele lor argumente se
refera la faptul ca, daca 90% din creierul uman este neutilizat, atunci leziunile cerebrale ale zonelor
respective nu ar trebui sa afecteze functionarea sistemului nervos, ceea ce nu se intampla. De asemenea,
diversele analize de imagistica medicala (RMN, tomografii), prin care s-a putut urmari activitatea cerebrala,
au aratat ca fiecare parte a creierului este in activitate, intr-un anumit moment (cel putin partial), chiar si in
timpul somnului, singurele zone inactive fiind cele lezate, din diverse pricini. Pe de alta parte, ar fi nefiresc ca
organismul sa ofere 20% din energia corporala (nutrimente, oxigen), pentru ceva ce nu ar functiona decat la
10% din capacitatea sa.
• Este, de asemenea, un adevar ca celulele nervoase au tendinta se degenereze, dar cercetatorii de la
Institutul Pasteur, din Paris, au demonstrat ca, pe parcursul vietii, creierul continua sa se imbogateasca, si la
varsta adulta, cu ceea ce ei au numit neo-neuroni. Nu s-a putut preciza inca foarte clar, care este “misiunea”
acestora, dar se presupune ca sunt legati de activitatea cognitiva – de invatare si de memorie. Mai mult, s-a
constatat ca aparitia neo-neuronilor este stimulata de lumina naturala si ca cele mai placute momente
(receptate asa de catre organism) sunt dimineata, la trezirea din somn, si starile de bucurie. Pe de alta parte,
proasta dispozitie, tensiunile favorizeaza aparitia bolilor neurologice.
• De forma si de marimea unei conopide, creierul este format din peste 100 de miliarde de celule, adica
aproximativ tot atatea cate stele sunt in galaxia noastra.
• Oamenii de stiinta nu contenesc sa analizeze, sa compare, sa faca supozitii in legatura cu structura,
greutatea, forma creierului, in cazul geniilor. Unele dintre cele mai interesante observatii sunt legate de
creierul lui Albert Einstein, autorul celebrei teorii a relativitatii. Cele mai recente studii, aparute in revista
“Science et vie” (Stiinta si viata), au aratat ca, in cazul lui Einstein, creierul avea un numar ridicat de astrocite
(celule ale sistemului nervos central, in forma de stea, care asigura suport si protectie neuronilor, regleaza
fluxul sangvin, pot sa elibereze o serie de neurotransmitatori, care stimuleaza comunicarea neuronala, sunt
sensibile la prezenta calciului si au proprietatile unor celule-susa – celule-stem). In opinia primului medic
care a fost autorizat sa studieze creierul lui Einstein, in 1980, Marian Diamond, anumite zone ale cortexului,
responsabile de sarcini complexe, aveau un numar mai mare, decat in mod normal, de celule gliale, care
inconjoara neuronii si care au un rol semnificatif in dezvoltarea inteligentei. De asemenea, fisura laterala a lui
Sylvius, la Einstein, prezinta o inclinatie speciala, delimitant o regiune mai mare a rationamentelor abstracte,
in detrimentul zonei care controleaza limbajul (ceea ce explica si de ce Einstein a invatat sa vorbeasca mai
tarziu decat alti copii).
• Observarea atenta a comportamentului uman, asociata unor statistici diverse, i-a condus pe specialisti la
concluzia ca exercitiile fizice, mersul pe jos (in pas sustinut, timp de o jumatate de ora pe zi etc.), impreuna
cu preocuparile care presupun atentie, creativitate, spirit asociativ s.c., sunt excelente modalitati de
stimulare a aparitiei neo-neuronilor, semn al unui spirit activ, spontan, dinamic, tanar.
Formarea SN
La toate vertebratele, intr-o faza timpurie a
dezvoltarii embrionare, se formeaza tubul
neural, situat dorsal fata de tubul digestive.
Din el deriva SNC. Formarea creierului incepe
cu dilatarea tubului neural, unde rezulta o
vezicula, care se fragmenteaza in alte
vezicule: telencefal, diencefal, mezencefal,
metencefal si mielencefal care se continua cu
viitoarea maduva a spinarii.
Bibliografie
• Wikipedia (imaginile);
• manualul de clasa a X-a;
• atlas de anatomie;
• manualul de clasa a XI-a;
• http://www.scholarpedia.org.