Sunteți pe pagina 1din 71

EXPLORAREA

METABOLISMULUI
PROTIDIC
ȘEF DE LUCRĂRI DR ALICE BRÎNZEA
FIZIOPATOLOGIE II
CUPRINS

GENERALITĂȚI ( DEFINIȚIE, CLASIFICARE, STRUCTURĂ, ROL,


SINTEZĂ)
I. MECANISMELE MODIFICĂRILOR METABOLISMULUI
PROTEIC
II. METODE DE INVESTIGARE A PROTEINELOR
1. Determinarea proteinelor serice totale
2. Electroforeza proteinelor serice
3. Electroforeza cu imunofixare
4. Nefelometria
5. Electroforeza proteinelor urinare
III. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR
IV. MODELE PROTEICE
V. PROTEINE ANORMALE
GENERALITĂȚI
DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE
Proteinele - substanțe organice macromoleculare
formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi.
> 50% din greutatea uscată a organismului

Compoziția chimică:

Holoproteine:
Scleroproteine (fibrilare): colagen, keratină, elastină.
Sferoproteine (globulare): globuline, albumine.

Heteroproteine:
glicoproteine
lipoproteine
nucleoproteine http://www.britannica.com/EBchecked/topic/529155/scleroprotein
http://amit1b.wordpress.com/the-molecules-of-life/about/
GENERALITĂȚI
• Rol de transport al oxigenului-
STRUCTURĂ ROLHemoglobina
(UNGHII, PĂR) • Rol de transport al substanțelor
colagenul, medicamentoase- Albumina
elastina, • Transferina, Mioglobina,
keratina, lipoproteine
fibrina

Cuplarea actinei Canale


cu miozina ionice- control
determină inclusiv al
contracțiile Coagulare activității
musculare cerebrale
INFLAMAȚIE
Hormoni Biocatalizatori
Presiunea
intra și
oncotică
extracelulari
Funcția reglatoare
Anticorpi- ajută la care contribuie la
apărarea în fața reglementarea
infecțiilor creșterii si diferențierii
celulelor
ECHILIBRU

Mobilizare din depozite Aport Absorbție

Sinteză Pierdere

Consum/
Catabolism Sechestrare

APORT PROTEIC

Deficitar
• Voluntar
• Diete extreme hipoproteice, la vegetarieni
• Restricții alimentare recomandate de medic
• Involuntar - Copii in perioada creșterii

Exagerat
• Dietele hiperproteice
• Suplimente alimentare
MALABSORBȚIE PROTEICĂ

• Afecțiuni gastrointestinale
• Rezecții de tract gastrointestinal
• Ciroza hepatică (edem de perete intestinal cu
malabsorbție pe toate principiile alimentare)
ALTERAREA SINTEZEI PROTEICE

• Deficitul de sinteză poate fi cantitativ sau calitativ


• Scăderea sintezei (cauze): insuficiența hepatică
acută sau cronică, inflamație - scad unele proteine
(proteine negative de fază acută), malnutriție ( scade
disponibilul de aa), malabsorbție ( scade disponibilul
de aa)
• Creșterea sintezei (cauze): proteinele inflamatorii de
fază acută,
• Sinteza de proteine anormale: CEA, CA 19-9, CA 15-3,
CA 125, proteinele Bence-Jones ( paraproteine
sintetizate de către celulele plasmatice neoplazice)
CONSECINȚE ALE ALTERĂRII SINTEZEI
PROTEICE- EXEMPLE
• Tulburări de coagulare ( alungirea timpilor de
coagulare vs. fenomene trombotice)
• Modificări structurale
• Edeme generalizate
• Expresia sindromului inflamator
RĂSPUNSUL DE FAZĂ ACUTĂ

Inflamație (fizică, chimică,


biologică) Produce

Leziuni celulare  fragmente


celulare
Atrag

Macrofage, neutrofile
Produc

Citokine proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-)


Acționează

Ficat  Proteine
RĂSPUNSUL DE FAZĂ ACUTĂ
Proteinele pozitive de fază acută

• 1-antitripsina
• 1-glicoproteina acidă
• Componente ale complementului
• Feritina
• 2-macroglobulina
• Haptoglobina
• Hepcidina
• Fibrinogenul
• Proteina C reactivă
• Imunoglobulinele

http://www.studyblue.com/notes/note/n/test-2-acute-inflammation-systemic-effects/deck/2284350
http://www.copewithcytokines.de/cope.cgi?key=Acute%20phase%20proteins
RĂSPUNSUL DE FAZĂ ACUTĂ

Proteinele negative de fază acută

• Albumina
• Prealbumina
• Transferina
• Antitrombina
ECHILIBRU
SINTEZĂ - PIERDERE

Mobilizare din depozite Aport Absorbție

Sinteză Pierdere

Consum/
Catabolism Sechestrare

PIERDERE DE PROTEINE

• Arsuri severe
• Pierdere pe tract gastrointestinal ( Boala Crohn,
RCUH)- mecanismul este intricat în boala Crohn-
pierdere de proteine prin descuamare tract
gastrointestinal dar și deficit de absorbție
• Pierdere pe cale renală (sindrom nefrotic vs sindrom
nefritic)
SINDROM NEFROTIC VS. SINDROM
NEFRITIC
ECHILIBRU
SINTEZĂ – CREȘTEREA CATABOLISMULUI

Mobilizare din depozite Aport Absorbție

Sinteză Pierdere

Consum/
Catabolism Sechestrare

CREȘTEREA CATABOLISMULUI PROTEIC

• Diabetul zaharat ( asociere cu creșterea AGE-


proteine glicozilate, a Hb A1C, a LDL colesterol
glicozilat etc)
• Boli consumptive ( neoplazie)
• Hipertiroidie ( accelerarea metabolismelor și
necesar crescut de energie)
INVESTIGAȚII

• Proteinemie totală
• Albuminemie
• Timpii de coagulare ( aPTT, TQ/INR)
• Dozare inhibitori ai coagulării ( AT III, PS, PC)
• Electroforeza proteinelor serice
• Electroforeza imunoglobulinelor
• Dozare individuală a proteinelor inflamatorii
• VSH
1. DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE TOTALE

Metoda spectrofotometrică (colorimetrică)


Principiu: trecerea luminii de lungime de undă
cunoscută printr-o probă și măsurarea modificării
lungimii de undă după pasajul prin cuva de testare.

Proteinemia (protidemia) – concentratia plasmatică a


proteinelor serice (PT=proteine totale).
Valori normale PT – 6,5 – 8,5 g/dl.
http://chemwiki.ucdavis.edu/Physical_Chemistry/Kinetics/Reaction_Rates/Experimental_Determination_of_Kinetcs/Spectrophoto
metry
1. DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE TOTALE

Valoarea plasmatică a PT depinde de:


- aportul proteic,
- absorbția la nivel intestinal,
- sinteza hepatică,
- catabolism,
- pierderi (pe cale renală, digestivă, cutanată – arsuri intinse).

Indicații pentru dozarea PT:


- sindroame de malnutriție;
- sindroame de malabsorbție;
- Afecțiuni însoțite de insuficiență hepatică;
- Afecțiuni însoțite de hipercatabolism proteic;
- Afecțiuni care evoluează cu pierderi de proteine.
1. DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE TOTALE

Hiperproteinemia (PT > 8,5 g/dl)

reală
- aport alimentar crescut (suplimente proteice, diete
hiperproteice)
- boli hematologice (boli hematologice cu sinteză
anormal crescută de proteine)

 aparentă
– sindroame de hemoconcentrație (în deshidratări).
1.DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE TOTALE

Hipoproteinemia (PT < 6,5 g/dl)

reală
- aport scăzut (malnutriție, vegetarieni)
- scăderea absorbției intestinale (boli inflamatorii
intestinale)
- scăderea sintezei (insuficiență hepatică)
- pierderi proteice (sd nefrotic, enteropatii, arsuri pe
suprafețe întinse);
- sechestrare proteică (ocluzia intestinală, ascită);
- hipercatabolism proteic (hipertiroidism sever, tuberculoză,
neoplazii).
 aparentă
- sindoame de hemodiluție (în hiperhidratare).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE

 Metoda calitativă de separare a proteinelor serice, pe baza mobilităţii


în câmp electric (se efectuează și pentru proteinele din urină,
salivă, LCR).

 Viteza de migrare a proteinelor - invers proportională cu greutatea moleculară,


- direct proporțională cu sarcina electrică.

 Ordinea fracțiunilor, de la anod la catod: albumine, alfa1, alfa2, beta,


gama globuline.
 Migrarea se face la un pH de 8,6.

Mediile de migrare:
- gel: agar, agaroză (dureaza până la 24h);
- folii de acetat de celuloză şi poliacril-amidă (durează 2-3h);
- hârtii de filtru
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE (2)

Placa obţinută se compară cu o placă standard și se


evaluează:
- grosimea benzilor;
- intensitatea culorii benzilor (la hârtiile de filtru);
- sediul migrării.
Indicatii:
- inflamaţii acute, cronice;
- afecțiuni hematologice;
- afecțiuni hepatice;
- boli autoimune;
- afecțiuni renale/intestinale cu pierdere de proteine.
http://flickrhivemind.net/Tags/electrophoresis/Interesting
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(3)
Un comportament normal la electroforeză = euproteinemie

Valori normale PT= 6.5 - 8,5 g/dl


Raport albumine/globuline =1,3 - 1,5

Albumine : 50 – 60 % (~ 3,5 – 5,5 g /dL)


Alfa 1 globuline : 3 - 4 %
Alfa 2 globuline : 6 - 9 % Globuline ~2.5 - 3.5 g/dL
Beta globuline : 10 - 12 %
Gama globuline : 18 – 20 %
http://www.biometria.ro/Kit-pentru-determinarea-electroforetica-pe-gel-de-agaroza-a-proteinelor-
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(4)
ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE (4)

Zona albumine şi alfa1 globuline :

Prealbumina
Albumina
Alfa1-antitripsina
Alfa1-glicoproteina acidă
Alfa-fetoproteina
Protrombina
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(5)
ZONA ALBUMINE
Prealbumina
thyroid binding prealbumin (TBPA), tiretina, transtiretina;
Valori normale serice:15-36 mg/dl.
Sintetizată hepatic.
 Rol :transportul hormonilor tiroidieni.
 T ½ (1,9 zile) vs albumina (21 zile) – indicator mai bun al afectării acute a
funcţiei de sinteză proteică hepatică.
 Scade:
- deficit de sinteză
- compensator creșterii sintezei proteinelor de fază acută (inflamații)
- proteină negativă de fază acută
- afecțiuni hepatice cu insuficiență hepatică
- pierdere de proteine (afecțiuni renale/intestinale)
http://medicine.creighton.edu/medschool/WebAtlas/secure/hemonc/immmunoglob/07pre.htm
ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE (6)

ZONA ALBUMINE
Albumina
 Valori normale serice: 3,5-5 g/dl.
 sintetzată hepatic, reprezintă 60% din proteinele serice;
 Rol :- menținerea presiunii coloid-osmotice
- transport hormoni, enzime, metale, etc.
 T ½ al albuminei (21 zile) - afectarea hepatică cu afectarea sintezei albuminei se va evidenţia după câteva săptămâni de
la instalare.
 valori crescute (hemoconcentrație).
 valori scazute (hipoalbuminemia = principala cauză de hipoproteinemie):
- deficit de aport (malnutriție)
- deficit de absorbție (enteropatii),
- deficit de sinteză
- compensator creșterii sintezei proteinelor de fază acută (inflamații) -
proteină negativă de fază acută .
- insuficiența hepatică
- pierdere de proteine (sindrom nefrotic) +/- nefritic
- scădere relativă (aparentă) în hemodiluții (prin hiperhidratare).

http://www.liquidarea.com/2009/05/livelli-di-albumina-e- rischi-trombosi/
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(7)

ZONA ALFA 1 GLOBULINE

Alfa1-antitripsina (AAT)
- Sinteza hepatică
- 90% din zona alfa 1 globuline !

Rol: antiprotează (inhibă proteazele: protrombina, plasmina, kalicreina, elastaza, colagenaza etc.).

Valori crescute
- inflamații acute/inflamații cronice acutizate - proteina pozitivă de fază acută.
Valori scăzute:
- deficit congenital (emfizem);
- deficit dobandit:
- deficit de aport (malnutriție),
- deficit de sinteză (afecțiuni cu insuficiență hepatică),
- pierdere proteine (sindrom nefrotic, enteropatii etc.)
- consum crescut, în contextul excesului de proteaze (CID).

CID (Coagulare Intravasculara Diseminata) = exacerbarea cascadei coagularii la nivel vascular


sistemic; apare in infecțiile severe, complicațiile obstetricale, hemoliza intravasculară, traumatisme
severe, hipoxii severe etc.
http://www.drbayma.com/conheca-a-deficiencia-de-alfa-1-antitripsina/
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(8)
Alfa 1-glicoproteina acidã
 glicoproteinã (proporție peptidicã =58%)
 sinteza hepatică
 Rol: - transport (colesterol, vitamina B12),
- imunomodulator(maturarea limfocitelor B),
- apărarea nespecifică (fagocitoză).
Valori crescute:
- inflamații acute/inflamații cronice acutizate (proteina pozitivă de fază
acută)
Valori scazute:
- deficit de aport (malnutriție)
- deficit de sinteză (insuficiența hepatică)
- pierdere proteine (sindrom nefrotic)
http://www.studyblue.com/notes/note/n/test-2-acute-inflammation-systemic-effects/deck/2284350
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE (9)

Zona alfa2 globuline:

Haptoglobina
Ceruloplasmina
Alfa2 macroglobulina
Colinesteraza
Alfa2 antitrombina
Plasminogen
Transcortina
Eritropoietina
Componentele C1, C4, C6,C9 ale complementului
Lipoproteine
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(10)
ZONA ALFA 2 GLOBULINE
Haptoglobina(Hp)
Glicoproteină sintetizată hepatic
 Rol: legarea Hb libere
 Valori crescute:
- inflamații acute/inflamații cronice acutizate
(proteină pozitivă de fază acută)
 Valori scăzute:
- deficit genetic (ahaptoglobulinemia congenitală)
- deficit dobândit
- sinteza scazută (insuficiența hepatică)
- consum crescut (hemoliza intravasculară)
 ↓ Hp serice + funcție hepatică N => consumul crescut de Hp în hemoliza
intravasculară
 Concentrația plasmatică nu se modifică in icterele obstructive
(diagnostic diferențial între icterele hemolitice și cele obstructive)
http://www.umass.edu/karbon13/images/Haptoglobin%20for%20webpage.jpg
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE (11)

Ceruloplasmina

Sinteza hepatică.
Rol:
-transportă 70% din cuprul (Cu) seric total.
- feroxidază (oxidează Fe2+ => Fe3+) –reacție ce
precede încorporarea Fe în apotransferine.

Valori crescute:
- Inflamații acute/inflamații cronice acutizate - proteină pozitivă
de fază acută.
- alterarea excretiei cuprului, ca urmare a colestazei (Cu se
elimină 80% pe cale biliară) – sindroame colestatice.
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(12)

Valori scăzute ale ceruloplasminei:

- deficit genetic (afecțiuni ereditare - boala Wilson),


- deficit dobândit
- deficit de aport (malnutriție)
- deficit de absorbție (enteropatii),
- deficit de sinteză (insuficiența hepatică)
- pierdere de proteine (sindrom nefrotic).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(13)
Ceruloplasmina

Boala Wilson
(degenerescența hepatolenticulară)

- afecțiune ereditară - gena anormală = ATP7B (cromozom 13), codifică


proteina transportoare a cuprului
- diminuarea excreției biliare a cuprului, în condițiile unei absorbții intestinale
şi transportului spre hepatocit neafectate.
- consecința = acumularea cuprului în organe ( ficat , creier, ochi, cord,
pancreas, os), cu apariția:
- cirozei hepatice
- tulburărilor neurologice
- inelului Kayser- Fleischer
- afectării cardiace, pancreatice și osoase

Fiziopatologie Atlas color, Stefan Silbernagl, Florian Lang, Editura Callisto, Inel Kayser- Fleischer
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(14)
Alfa 2 macroglobulina

 Cea mai mare proteină plasmatică nonimunoglobulinică (725 kDa)

 Sinteza hepatică

 Rol : antiprotează, imunomodulator

Valori crescute:
- Inflamații acute/inflamatii cronice acutizate (proteina pozitivă de fază acută) .
- sindromul nefrotic (greutate moleculară mare și nu se pierde la nivel renal).

Valori scazute:
- Insuficiența hepatică
Http://universitam.com/academicos/?p=17049
FIBROMAX
Metodă de investigare noninvaziva
a funcției hepatice

Evaluează gradul afectării


hepatice
Alternativă la biopsia hepatică

Algoritm:
- markeri biochimici serici: alfa-2macroglobulina, haptoglobina, apolipoproteina A1,
bilirubina totală, GGT, FAL, ALT, AST, glicemie bazală, colesterol, trigliceride
- vârsta, sexul, greutatea și înălțimea

Cupride 5 teste:
FibroTest - gradul fibrozei (F0-F4).
ActiTest - gradul de activitate necro-inflamatorie (A0-A3).
SteatoTest - steatoza hepatică (S0 -S3).
NashTest – prezența steatohepatitei non-alcoolice (N0-N2)
AshTest - gradul afectării hepatice, la pacienții cu un consum excesiv de etanol (H0-
H3).
http://www.lab21.eu/healthcare/fibromax.php
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(15)
Zona beta globuline:

• Beta2 microglobulina
• Transferina
• Lizozim
• Beta-lipoproteinele
• Complement- C3
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(16)
Beta2 microglobulina
• Sintetizată de limfocite.
• Rol:
- Fixată de membranele celulare;
- Formează lanțul scurt al HLA tip I- prezent iîn membrana
tuturor celulelor nucleate.

• Valori crescute:
- în toate afecțiunile cu proliferare limfocitară: (ex: boli
hematologice, boli autoimune);

• Valori scăzute:
- în toate afecțiunile cu distrugere celulară: (ex: infecția
HIV/SIDA, neoplazii).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(17)
Transferina
Glicoproteina (siderofilina, beta1 globulina)
Valori normale=200-400 mg/dl;

Sinteza hepatică
Rol: proteina ce transportă Fe la țesuturi
Valori crescute:
- rata de sinteză e invers proporțională cu depozitele de fier
(ex: anemie feriprivă)

Valori scazute:
- sinteză supresată în cursul proceselor de fază acută (inflamații
acute/cronice),
- deficit de sinteză (afecțiuni hepatice cu insuficiență hepatică)
- creșterea saturației cu fier a feritinei determină scăderea sintezei
transferinei (hemocromatoza)
http://www.cdc.gov/ncbddd/hemochromatosis/training/pathophysiology/iron_cycle_popup.htm
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(18)
Zona gama globuline:

• Fibrinogen
• Proteina C reactivă
• Imunoglobuline
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(19)
ZONA GAMA GLOBULINE
Fibrinogenul

Valori normale: 150-450 mg/dl;


sintetizat de ficat.

Rol : în hemostază (factorul I al coagulării)

Valori crescute:
- inflamatii acute/cronice acutizate, neoplazii (proteina pozitivă de fază acută),
- raspuns compensator la pierderea de proteine - pierderea prin urină a albuminei
(sindromul nefrotic ).

http://www.bmsc.washington.edu/people/teller/fig1.gif
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(20)
Valori scazute:

 deficit dobândit:
- deficit de aport (malnutriție),
- deficit de sinteză (insuficiență hepatică),
- exces de fibrinoliză (CID)
deficit congenital – deficit de sinteză
(afibrinogenemia congenitală)

CID (Coagulare Diseminata Intravasculară )=exacerbarea cascadei coagulării la


nivel sistemic; apare in infecțiile severe, complicațiile obstetricale, hemoliza
intravasculară, colagenoze, traumatisme severe. Etc)
http://www.bmsc.washington.edu/people/teller/fig1.gif
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(21)
Proteina C reactiva (CRP)

Valori normale 0-5 mg/dl.


-sinteza hepatică

Rol
- clearance-ul detritusurilor celulare
- opsonizare
- activarea complementului pe calea clasică (se leagă
de fracțiunea C1q)

http://www.portalesmedicos.com/publicaciones/articles/4581/1/
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(22)
Proteina C reactivă

Valori crescute:

- inflamații acute sau cronice acutizate, neoplazii


(proteină pozitivă de fază acută )
- orice afecțiune care implică un proces inflamator :
- infecții bacteriene
- boli autoimune, boli inflamatorii intestinale,
- traumatisme,
- arsuri,
- intervenții chirurgicale.
Valori scăzute:
- tratamentul cu antiinflamatorii (nonsteroidiene,
corticosteroizi).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
(23)
Imunoglobulinele
Sinteza în limfocite.
Structura:
-2 lanțuri usoare (L),
-2 lanțuri grele (H).
- legate prin punți disulfidice.

Clase : Ig G, Ig A, IgM, IgD, IgE

Rol: în răspunsul inflamator


Legarea specifică a Ag;
Activarea complementului;
Modularea răspunsului imun;
3. ELECTROFOREZA PROTEINELOR CU
IMUNOFIXARE
Indicații:

 Apariția la electroforeza proteinelor serice a unui vârf în zona


gama
 Existența unei suspiciuni clinice de gamapatie monoclonală

Metoda permite diferențierea între homogenitatea sau


heterogenitatea componentelor vâfului electroforetic.
Principiu:
- marcarea diferită a fracțiunilor de Ig
și a lanțurilor ușoare ale Ig obținute
prin migrare în câmpul electroforetic
3. ELECTROFOREZA PROTEINELOR CU
IMUNOFIXARE
Componentă monoclonală Componentă policlonală

- SP = marcarea tuturor • Se constată benzi mai


claselor de Ig largi în zonele de
- G, A, M = reprezintă migrare a tuturor
lanțurile grele ale claselor de Ig
proteinelor Ig G, Ig A,
IgM
- κ, λ = lanțurile ușoare
ale Ig
3. ELECTROFOREZA PROTEINELOR CU
IMUNOFIXARE
Peak monoclonal (proliferarea unei singure clone LB):
- afecțiuni hematologice cu producere de proteine
anormale (ex. macroglobulinemia Waldenstrom, mielom
multiplu).

Peak policlonal (proliferarea mai multor clone de LB):


- boli autoimune,
- inflamații cronice,
- afecțiuni hepatice:
- ciroza hepatică,
- hepatite cronice virale.
IMUNOGLOBULINELE
Imunoglobulina A
Valori normale: 60-400 mg/dl.
Rol:
- imunitatea mucoaselor (se secretă 3-5 g/zi în intestin).
- in secrețiile digestive, genito-urinare, lacrimale, salivă, lapte
matern.
Valori crescute:
- sinteză crescută de proteine anormale Ig A-like (mielom
IgA);
- afecțiuni intestinale cu lezarea mucoasei tubului digestiv;
- lezarea mucoasei cu pătrunderea agenților patogeni prin
mucoasă și creșterea secundară a Ig A (alcoolism).

Valori scăzute:
- deficit congenital de Ig A
- scăderea numărului de limfocite și sinteză cu defect de Ig A
IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina M
Valori normale:60-300 mg/dl.
Exprimată pe suprafața LB sau liberă în ser.
Rol:
- primii anticorpi- apar în cursul unei infecții.
- marker inflamație acută.
Formează polimeri– de aceea nu traversează bariera
placentară.

Valori crescute:
- infecții acute/cronice acutizate,
- status proinflamator cu eliberare de citokine cu rol de cofactor
în sinteza de imunoglobuline, inclusiv Ig M (boli autoimmune
- afecțiuni hematologice cu sinteză crescută de Ig M-like
(macroglobulinemia Waldenstrom).
http://oregonstate.edu/instruct/bb451/spring13/lectures/immunesystoutline.html
IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina M

Valori scăzute:

- deficit congenital de Ig M
- imaturitatea sistemului imun cu deficit de sinteză de
imunoglobuline, inclusiv Ig M (nou născut).

Observatie: Proliferarea unor clone limfocitare către o


clasa de imunoglobuline are consecință scăderea
compensatorie a celorlalte clase de imunoglobuline.
IMUNOGLOBULINELE
Imunoglobulina D

Valori normale:0-14 mg/dl


Rol:
- activarea LB, bazofilelor și mastocitelor.
Exprimată pe suprafața LB imature (naive) alături de IgM sau
liberă în ser ca monomer.

Valori crescute:
- infecții acute/cronice acutizate,
- status proinflamator cu eliberare de citokine cu rol de
cofactor în sinteza de imunoglobuline (boli autoimune).
Valori scăzute:
- deficit congenital
- imaturitatea sistemului imun cu deficit de sinteză de
imunoglobuline, inclusiv Ig D (nou născut).
http://oregonstate.edu/instruct/bb451/spring13/lectures/immunesystoutline.html
IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina E

Valori normale:7-15 mg/dl.


Rol:
- declanșarea reacției alergice, tip I.
Ag e recunoscut de Ig E => activare secundară a mastocitelor,
bazofilelor
degranularea acestora cu eliberare de mediatori proinflamatori.
severitatea reacției până la instalarea stării de șoc (șoc
anafilactic – reacție de hipersensibilitate tip I).
Valori crescute:
- boli atopice (astm bronsic alergic, eczema atopică),
- parazitoze (giardioza, echinoccocoza, teniaza,
trichineloza, malarie).
Valori scăzute:
- deficit congenital de Ig E (agamaglobulinemie).
http://oregonstate.edu/instruct/bb451/spring13/lectures/immunesystoutline.html
IMUNOGLOBULINELE
Imunoglobulina G
 Valori normale:700-1500 mg/dl.
 aprox 75% din Ig serice.
 Rol:
- raspunsul imun secundar/tardiv.
- marker de inflamație cronică.
- confera protectție Ag specifică.
 Singurul izotip de Ig care traversează placenta, conferind protecție imuna in
utero.
 Valori crescute:
- infecții
- status proinflamator cu eliberare de citokine cu rol de cofactor în
sinteza de imunoglobuline, inclusiv Ig G (boli autoimune).
- afecțiuni hematologice cu sinteză crescută de proteine anormale Ig G like.
 Valori scăzute:
- deficit congenital (agamaglobulinemie),
- pierdere urinară de proteine (sindrom nefrotic).
http://oregonstate.edu/instruct/bb451/spring13/lectures/immunesystoutline.html
4. NEFELOMETRIA
 Metoda cea mai folosită în prezent
 Principiu:
 Reacţia Ag-Ac, (Ag =proteinele plasmatice, iar Ac = Ac antiproteină umană).
 Dacă nu există complexe Ag-Ac, fasciculul de lumină trece nedeviat şi e captat de
detectorul de transmisie.
 Dacă se formează complexe, unele raze sunt deviate şi sunt captate de detectorul
de difuzie.
Există două submetode:
 Turbidimetria – apreciază concentraţia de Ag în funcţie de cantitatea de lumină
captată de detectorul de transmisie
 Nefelometria propriu-zisă – apreciază câtă lumină e deviată şi captată de
detectorul de difuzie.
 Ulterior se face corelaţia între cantitatea de lumină captată şi concentraţia Ag
(respectiv a proteinelor).
 Metoda este rapidă, sensibilă, automatizată, dar este scumpă.
5. ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE
combină electroforeza cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri
monospecifice față de lanțurile grele și ușoare ale Ig;
Identifică prezența lanțurilor ușoare monoclonale în urină
(proteinurie Bence Jones).
10 ml din urina/24h.
Indicații:
- peak gama la electroforeza proteinelor serice;
- identificare proteine urinare Bence Jones (mielom multiplu,
macroglobulinemia Waldenstrom).

http://www.myelomapennstate.net/Contents/12c-Lab.htm
III. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)
III. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)II

Valori normale: 2-30 mm/h


 Reprezintă proprietatea hematiilor de a
sedimenta in vitro.

 Proba de sânge trebuie tratată în


prealabil cu anticoagulant (pentru evitarea coagulării).
Principiu:
 În mod normal, hematiile sedimentează lent, datorită încărcăturii negative de
suprafață, care determină respingerea lor, când distanța dintre hematii
scade sub un nivel minim.

 În afecțiunile care determină creșterea proteinelor de fază acută sau a


imunoglobulinelor - proteinele plasmatice se asează pe suprafața hematiilor
și reduc potențialul de suprafață determinând agregarea hematiilor și
creșterea sedimentării acestora.

 Reacţie de disproteinemie, întrucât modificările sale sunt condiţionate


de modificările cantitative ale fibrinogenului şi α-globulinelor.
tp://www.lt-burnik.si/eng/Index.php?id=./01_Products/03_ESR/03_Sediko/Index.html
III. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)II.
VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)

Valori crescute:

- infecții/inflamații acute/cronice,
- neoplazii,
- boli autoimune,
- afecțiuni hematologice cu creșterea imunoglobulinelor serice.

Valori scăzute:

- policitemia (număr crescut de hematii),

http://www.lt-burnik.si/eng/Index.php?id=./01_Products/03_ESR/03_Sediko/Index.html
IV. MODELE PROTEICE

Inflamația acută – modificări electroforetice

 Reprezintă răspunsul imediat, de apărare al țesuturilor vii la agresiune.

 Alfa1 şi alfa2 globulinele crescute


 Celelate benzi sunt în limite normale
sau scăzute relativ, compensator la
creșterea alfa 1 și alfa2 globulinelor.
 În inflamaţiile acute din arsuri întinse –
poate apărea hipoalbuminemie.

Alte teste:
 PT - normale
 Fibrinogenul crescut
 Proteina C reactivă crescută
 VSH crescut
http://pro2services.com/lectures/Winter/Proteins/protein.htm
IV. MODELE PROTEICE

Inflamația cronică – modificări electroforetice


 Inflamatie de lungă durată (săptămâni, luni), ce presupune: inflamație
activă, distrucție tisulară și reparare conjunctivă.

 Gama globulinele crescute.


 Celelate benzi sunt în limite normale
sau scăzute relativ compensator la creșterea
gama globulinelor.
 Alfa1 şi alfa2 globulinele pot avea
valori crescute=> acutizare a afecțiunii cronice.

Alte teste:
 PT N sau ușor crescute.
 Fibrinogenul crescut
 Proteina C reactivă crește (necaracteristic)
 VSH crescut
http://pro2services.com/lectures/Winter/Proteins/protein.htm
IV. MODELE PROTEICE

Sindrom nefrotic – modificări electroforetice


 - pierdere proteine > 3,5 g/24 ore
- sindrom nefrotic pur – se pierd albumine
- sindrom nefrotic impur – se pierd albumine și globuline

 Albuminele scăzute (< 2 g % - apar edeme)


 alfa 2 globulinele şi beta globulinele crescute
– creştere în bandă (nu trec prin filtrul glomerular).
 gama globuline normale (pur), scazute (impur) și
crescute (în sindromul nefrotic din boli autoimune).

Alte teste:
 PT scăzute
 colesterol crescut (scăderea albuminelor determină creșterea sintezei de
globuline de către hepatocite, inclusiv lipoproteine => lipidele plasmatice
și colesterolul, crescute în sdr. nefrotic pur).
 Scade AT III- risc de tromboze

http://pro2services.com/lectures/Winter/Proteins/protein.htm
IV. MODELE PROTEICE

Hepatita acută – modificări electroforetice


• Afecțiune inflamatorie difuză a ficatului
• poate evolua cu insuficiență hepatică acută

• PT normale.
• beta globulinele – crescute – creșterea IgM (pot migra şi în zona alfa 2 şi în
beta, eventual asociate cu creșterea IgA în hepatitele alcoolice).
• gama globuline crescute (policlonal).

• Albuminele - pot fi scăzute, în funcție de severitatea afectării hepatice


(au un turn-over de 21 zile, scăderea sintezei hepatice poate fi mascată de nivelul de
albumine existent în momentul declanşării bolii).

• Transferina (betaglobulină) crește în hepatita acută (în special virală) –


liza hepatocitară cu eliberare de fier.
IV. MODELE PROTEICE

Hepatita cronică – modificări electroforetice

 caracterizată prin infiltrare predominant portală (PMN, limfocite și


plasmocite) și prin dezvoltarea anormală a țesutului conjunctiv.

 PT normale
 beta globuline crescute
 gama globuline crescute

 Albuminele – pot fi scăzute în hepatita cronică cu insuficiență


hepatică(deficit de sinteză).
 beta globuline sunt crescute în cazul unei hepatite cronice acutizate și ca
urmare a creșterii transferinei (leagă fierul eliberat din hepatocite).
 Celelalte benzi sunt normale sau se modifică compensator.
IV. MODELE PROTEICE
Ciroza hepatică – modificări electroforetice

Stadiul final al hepatopatiilor cronice.


Evoluează cu fibroză, necroză hepatocitară
Și noduli de regenerare.
Evoluează cu insuficiență hepatică => deficit
de sinteză a proteinelor.

PT scăzute
albumine scăzute
beta globuline – crescute
gama globuline – crescute (policlonal– IgG, IgA, IgM)

Ficatul nu mai poate cataboliza Ig îmbătrânite ; în plus, prin prezența șunturilor


porto-cave, Ig nu mai efectuează pasajul hepatic => Ig cresc
(hipergamaglobulinemie).
http://quizlet.com/18068736/protein-electrophoresis-flash-cards/
V. PROTEINE ANORMALE
Alfa-1-fetoproteina (AFP)
Valori normale < 6.0 ng/mL
 globulină sintetizată în ficat, tractul GI, sacul vitelin;
 Rol:
- prezentă fiziologic: la făt, în primul an după naştere și la femeile gravide.
- marker de celule nediferențiate și arată rata de multiplicare dintr-un organ.
 Indicații pentru dozare:
• suspiciune de carcinom hepatocelular;
•depistarea precoce a carcinomului hepatic în ciroza hepatică;
•screening-ul prenatal pentru depistarea afecțiunilor de tip anencefalie,
spina bifida.

 Valori crescute:
- la adult- în afecțiuni hepatice benigne/procese de regenerare
hepatica/neoplasme;
- traverseaza placenta de la făt la mamă și crește foarte mult când există
malformații fetale de tub digestiv și sistem nervos (spida bifida, anencefalie).
 Valori scăzute:
- când nu există celule cu rată crescută de diviziune (sarcina molară).
http://www.nutricionnatural.info/tipos/alfa-feto-proteina.html
V. PROTEINE ANORMALE

Antigenul carcinoembrionar (CEA)


Valori normale <3.4 ng/mL (nefumători); <4.3 ng/mL (fumători).
Glicoproteină produsă în perioada embrionară și fetală de pancreas,
ficat, intestin.

 La adult se găsește în cantități foarte mici în țesutul intestinal, pancreatic și


hepatic.

 Indicații pentru dozare:


- neoplasm colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian,
- monitorizarea răspunsului la tratament,
- indicator al recurenței tumorale și al prognosticului

NB! CEA reflectă masa tumorală – nu e recomandat în screening


(sensibilitate și specificitate scăzute în stadiile incipiente ale afecțiunilor
maligne)!

 Valori crescute:
- neoplasm colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian
- afecțiuni inflamatorii intestinale nonmaligne - colita ulcerativă, boala
Crohn, polipoze intestinale, enterită, diverticulită,
- alte afecțiuni: pancreatită/hepatită cronică, ciroza hepatică,
insuficiență renală, emfizem pulmonar, afecțiuni ale glandelor mamare.
V. PROTEINE ANORMALE

 CA 15-3
- detectarea recurenței neoplasmului mamar și monitorizarea răspunsului la
tratament.

 CA 19-9
- diagnosticul și monitorizarea ADK pancreatic, gastric și tumorilor hepatobiliare

- diagnosticul și monitorizarea neoplasmului colorectal (al doilea marker după


CEA) și ovarian (al doilea marker după CA 125).

 CA 125
- diagnosticul, tratamentul și aprecierea prognosticului în neoplasmul
ovarian.
- la pacientele cu AHC de neoplasm ovarian/mamar - determinarea
CA 125 la 6 luni.
- suspiciune de adenocarcinom pancreatic (al 2-lea marker după CA 19-9).
TEST VALOARE VARIATIE
PT 12,5 g % Crescut
Albumine 35 % Normal
Alfa 1 6% Normal
Alfa 2 7% Scazut
Beta 10 % Scazut
Gama 42 % Crescut
Paraproteine in urina Lt k Crescut

TEST VALOARE VARIATIE


PT 4,5 g % Scazut
Albumine 18 % Scazut
Alfa 1 3% Normale
Alfa 2 40 % Crescut
Beta 19 % Crescut
Gama 20 % Normal
Colesterol 350 mg % Crescut
Proteinurie 5,2 g % Prezent
VSH 43mm/1h Crescut
BIBLIOGRBIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Fiziopatologie Atlas color, Stefan Silbernagl, Florian Lang, Editura Callisto, 2010.
2. Mosby’s Manual of Diagnostic and Laboratory Tests, Kathleen Deska Pagana, Timothy j.
Pagana, Elsevier, third edition.
3. Analize de laborator si alte explorari diagnostice, Editura MedicArt, 2007.
4. Oxford Handbook of Clinical and Laboratory Investigation, Drew Provan, Oxford University
Press, third edition, 2010.
5. Differential Diagnosis by Laboratory Medicine , a quick reference for physicians, Marks V.,
Cantor Th., Mesko D., Pullman R., Nosalova Gabriela , Springer, 2002.
6. Fiziopatologie - Note de curs si lucrari practice, Daniela Adriana Ion.
7. Compendiu de fiziopatologie speciala, Badescu M., Ciocoiu M. , Editura Pim, 2001.
8. Curs de Fiziopatologie Generala , Marcela Dinu, Veronica Colev , Magda Badescu, editia a
III-a, litografia I.M.F. Iasi, 1988.
9. Pathologic basis of disease ,Cotran R.S., Kumar V., Collins T., eighth edition, Saunders
Elservier, 2010.
10. Essential Pathology, Rubin E., Farber J.L., third edition. Emanuel Rubin, Lippincott Williams &
Wilkins, 2001.
11. http://www.copewithcytokines.de/cope.cgi?key=Acute%20phase%20proteins