ANATOMIA

SISTEMULUI
OSOS
Dr. Posea Cristian
Medic primar

Bucuresti, 2008
 Noţiuni generale
• Scheletul reprezintă
totalitatea oaselor din
organismul uman.
• Osteologia este ramura
anatomiei care se ocupă
cu studiul oaselor.
 Clasificarea oaselor
În funcţie de formă,oasele scheletului uman pot fi împarţite in:
• Oase scurte - au toate cele 3 dimensiuni aproape egale;
- exemple: oasele carpiene, tarsiene, vertebrele.
• Oase lungi - sunt alcătuite din 3 părţi:
■ epifize – situate la extremităţi, mai voluminoase
■ diafiza – zona mijlocie a osului, formă
cilindrică, lungă.
■ metafizele – intre diafiză şi epifiză. La acest
nivel, oasele tinere prezintă
cartilaje de creştere.
- exemple: humerus, radius, femur, tibie.
• Oase late - formă de lamă;
- exemple: oasele calotei craniene, omoplatul.
• Oase mixte - neregulate; exemplu: osul maxilar.
 Elemente anatomice osoase
Se descriu: suprafeţele articulare, proeminenţele osoase şi
scobiturile osoase.
1. Suprafeţele articulare – servesc pentru articularea cu alte oase;
- exemple: * faţete articulare; * condil;
* cap; * trohlee;
* cavitate; * incizură.

2. Proeminenţele osoase – servesc pentru inserţii musculare şi ligamentare;

- exemple: * apofiza;
* spina;
* tubercul sau trohanter;
* creastă.

3. Scobiturile osoase – exemple: * fose osoase;

* şanţuri osoase.
 Structura oaselor

Oasele sunt structuri anatomice

care îmbină rezistenţa cu
elasticitatea.
Din punct de vedere funcţional,
prezintă 4 ordine de structură,
numerotate I – IV.
 Structura oaselor (2)
♣ Structurile de ordinul I
Se pot vedea cu ochiul liber. Reflecta rolul de susţinere pe care il joacă osul
studiat.
Exemple:
Periostul - manşon fibros de culoare albicioasă ce înconjoară diafiza şi
metafizele. Se continuă la nivelul epifizelor cu capsula articulară.
Cartilajul articular – acoperă extremităţile erticulare ale osului.
Ţesutul osos compact – se află sub periost şi este rezultatul suprapunerii
lamelelor osoase.
Ţesutul osos spongios – are formă de burete. Este alcătuit din întretăierea
trabeculelor osoase, ce delimitează cavităţi cu măduvă osoasă.
Canalul medular şi măduva osoasă – canalul medular este situat la nivelul
diafizei şi metafizei, conţine măduva osoasă roşie (osteogenă şi
hematogenă) şi măduva osoasă cenuşie (măduvă roşie îmbătrânită).
Cartilajul de conjugare – este la nivelul metafizelor, la copii şi adolescenţi.
Are rol in creşterea oaselor in lungime.
 Structura oaselor (3)
♣ Structurile de ordinul II -dim. cca 100 microni
Sunt vizibile doar microscopic. Acestea sunt:
Lamelele osoase – participă la formarea ţesuturilor
osos copact şi spongios. Sunt formate din sisteme
haversiene (osteoni – unitatea morfo-funcţională
a osului copact).
Reţeaua vasculară osoasă – artere,vene şi vase limfatice.
Reţeaua nervoasă – fibre nervoase.
♣ Structurile de ordinul III – dim. cca 10 microni.
Straturile extern, intermediar şi intern din alcătuirea periostului.
Tunicile externă, medie şi internă din structura arterelor.
Celulele osoase: osteocit, osteoblast şi osteoclast.
♣ Structurile de ordinul IV – sunt reprezentate de dispoziţia
moleculară a substanţei organice şi anorganice (apă, reziduu, grăsime)
 Scheletul capului (craniul)
Este format din 22 oase şi este împărţit in: neurocraniu şi
viscerocraniu.
Neurocraniul = craniul cerebral
Este alcătuit din 8 oase: frontal, etmoid, sfenoid, occipital,
2 oase parietale şi 2 oase temporale.
I se delimitează două părţi: bolta craniului şi baza craniului.

Viscerocraniul = craniul facial

Este alcătuit din 14 oase: 2 maxilare, 2 zigomatice, 2 lacrimale,
2 nazale, 2 cornete nazale inferioare, 2 palatine
vomerul şi mandibula.
 Coloana vertebrală
Reprezintă segmentul axial al scheletului.
Este alcătuită din piese osoase numite
vertebre şi din piese fibro-cartilaginoase
numite discuri intervertebrale.
Are in totalitate 33-34 vertebre, grupate
in 5 regiuni:
• cervicală (7 vertebre)
• toracală ( 12 vertebre)
• lombară ( 5 vertebre)
• sacrală (5 vertebre sudate)
• coccigiană (4-5 vertebre)
 Caracterele comune ale
vertebrelor
Vertebra tip este alcătuită dintr-un
corp aproape cilindric şi un arc
vertebral situat posterior. Arcul
prezintă mai multe feluri de apofize:
• 2 apofize transverse, spre lateral;
• apofiza spinoasă, posterior
• 4 apofize articulare
Între corp şi arc este cuprinsă gaura vertebrală care, prin
suprapunerea vertebrelor, compune canalul vertebral.
 Cutia toracică
Are formă de trunchi de con cu baza mare orientată in jos.
Scheletul cutiei toracice este alcătuit din coloana vertebrală
toracală (posterior), stern (anterior), coaste şi cartilaje costale
(intre stern şi coloană).
Sternul este un os lat şi alungit, alcătuit
din 3 părţi: manubriu, corp şi apendice xifoid.

Coastele sunt oase foarte alungite,

in număr de 12 perechi, formate dintr-un corp
şi două extremităţi:
1. una posterioară, alcătuită din capul şi
colul coastei;
2. una anterioară, se prelungeşte cu
cartilajul costal.
 Scheletul membrul superior
Este format din humerus (scheletul braţului), radius şi ulnă (scheletul
antebraţului) şi carp, metacarp şi falange (scheletul mâinii).
Humerusul este un os lung care formează singur
scheletul braţului. Extremitatea proximală prezintă o formaţiune
cât o treime de sferă, capul humerusului. Extemitatea distală
este prismatic triunghiulară şi se numeşte “paleta humerală”.
Ulna este un os lung, situat in partea medială a antebraţului.
Extremitatea proximală prezintă superior incizura trohleară
prin care se articulează cu humerusul. Corpul prezintă
3 feţe: anterioară, posterioară şi medială. Extremitatea distală
poartă numele de capul ulnei.
Radiusul este situat in partea laterală a antebraţului.
Extremitatea sa proximală prezintă capul radiusului
cu 2 suprafeţe articulare, pentru humerus şi pentru ulnă.
Extremitatea distală este mai voluminoasă şi prezintă faţa
articulară carpiană si incizura ulnară a radiusului pentru
articularea cu capul ulnar.
 Scheletul bazinului (1)
Este format din coxale, sacru şi coccis prin articularea in
partea anterioară a oaselor coxale intre ele la nivelul simfizei
pubiene, iar in partea lor posterioară cu sacrul.
La interior, bazinul este împărţit de o linie convenţională,
numită linia terminală, in bazin mare şi bazin mic. Linia
terminală porneşte de la promontoriul sacrat şi ajunge pe linia
arcuată şi creasta pectineală până la marginea superioară a
simfizei pubiene.
Bazinul mare continuă, inferior, cavitatea abdominală şi are
pereţii formaţi din fosele iliace.
Bazinul mic este mai strâmt şi de aceea se mai numeşte şi
canal pelvin.
Scheletul bazinului (2)
 Scheletul bazinului (3)
OSUL COXAL
Este un os lat, de forma unui
patrulater neregulat. Este format
din 3 oase sudate:
1. Ilionul – situat superior, prezintă
corp şi aripa osului iliac.
2. Ischionul – situat inferior şi posterior;
prezintă corpul şi ramura ischionului.
3. Pubisul – situat inferior şi anterior,
prezintă corpul şi ramurile pubisului.

Liniile de sudură au aspectul literei “Y”.

 Scheletul membrului inferior
Este alcătuit din femur (scheletul coapsei), tibie şi fibulă
(scheletul gambei), respectiv tarsiene, metatarsiene şi falange
(oasele piciorului).
 Scheletul coapsei
Este constituit din femur.
FEMURUL este un os lung, alcătuit din corp şi
două extremităţi (epifize) – proximală şi distală.
Epifiza proximală prezintă
• capul femural (2/3 dintr-o sferă) -
se articulează cu fosa acetabulară din consituţia
osului coxal.
• colul femural
• masivul trohanterian, constituit din trohanterul
mare (lateral) şi trohanterul mic (medial), între care
se află linia intertrohanterică.
Corpul femurului are forma prismatică, cu 3 feţe.
Epifiza distală prezintă 2 proeminenţe, numite
condilii femurali – lateral şi medial. Anterior se
află faţa patelară,prin care se articulează cu rotula.
 Scheletul gambei (1)
Este alcătuit din tibie (medial) şi fibulă (lateral), între care se află
membrana interosoasă.
TIBIA este principalul os de sprijin al gambei.
Este alcătuită dintr-un corp şi două epifize.
Epifiza proximală este voluminoasă,
formată din doi condili între care se află
eminenţa intercondiliană.
Corpul este prismatic, alcătuit din 3 feţe.
Epifiza distală prezintă 3 feţe:
• incizura fibulară, lateral,
pentru articulaţia cu fibula
• faţa articulară inferioară,
pentru articulaţia cu talusul
• faţa medială, ce se prelungeşte
cu “maleola tibială”.
 Scheletul gambei (2)
FIBULA (peroneul) prezintă, de asemenea, un corp (diafiză) cu
două extremităţi (epifize).
Epifiza proximală = capul fibulei, corespunde condilului lateral
al tibiei.
Corpul este subţire, prezintă 3 feţe.
Epifiza distală prezintă lateral şi inferior maleola laterală.
Împreună cu epifiza distală a tibiei formează scoaba
tibio-peronieră ce se articulează cu talusul.