Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu

gastrită acută și cronică

 Motto:
„A apăra și a promova, a venera și a iubi viața este
o misiune pe care Dumnezeu o încredințează fiecărui
om, chemându-l în calitate de imagine vie a sa, să fie
părtaș la stăpânirea pe care El, Dumnezeu o are
asupra lumii”.
(Fer. Papa Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae)
 Argument

Am ales ca proiect de absolvire „Îngrijirea pacientului cu Gastrită acută și cronică ”

deoarece această afecţiune mi-a stârnit interesul, fiind un diagnostic des întâlnit în
rândul populației, având o simptomatologie deseori tratată superficial de către pacienți.
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidență modul în care se manifestă boala,
tratamentul și complicațiile care pot apărea în cazul unei aplicări incorecte a
tratamentului, precum și modalitățile de prevenire a îmbolnăvirii.
Deşi la prima vedere această afecţiune pare una minoră aceasta atrage după sine un
poteţial risc de complicaţii destul de ridicat, iar tratarea şi prevenirea reapariţiei sau
cronicizării acesteia este la rândul său demnă de luat în seamă.
Îngrijirea pacienților cu gastrită reprezintă o problemă care se poate rezolva mai
puțin prin tratament medicamentos și mai mult printr-un regim de viață igienico-
dietetic care este la îndemâna oricui.
Cazurile pe care le-am întâlnit pe durata practicii în Spitalul Colentina m-au
determinat să aprofundez această temă și totodată să evidenţiez rolul deosebit de
important al asistentei medicale atât în educarea pacienţilor, în efectuarea planurilor de
îngrijire, cât și aptitudinile pe care trebuie să le deţină aceasta în îngrijirea și tratarea
pacienţilor.
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI
DIGESTIV
Aparatul digestiv este alcătuit din:
- tubul digestiv;
- glandele anexe;

Tubul digestiv este format din:

- cavitatea bucală
- faringele
- esofagul
- stomacul
- intestinul subțire (duoden, jejun, ileon)
- intestinul gros.

Glandele anexe sunt reprezentate de:

- glandele salivare
- ficatul
- pancreasul.
 Stomacul este un organ situat în partea superioară a cavității abdominale,
are forma literei “J” sau forma unui cârlig, prezintă două feţe, două margini şi
două extremităţi.

 Digestia reprezintă totalitatea proceselor de transformare pe care alimentele

le suferă de-a lungul trecerii lor prin tractul digestiv.

 Transformările substanțelor alimentare în stomac

Prin mișcările peristaltice și tonice ale stomacului, alimentele sunt bine
amestecate și îmbibate cu suc gastric și transformate într-o masă eterogenă care
poartă numele de chim gastric. În chimul gastric se găsesc proteine, lipide,
glucide, în cantități diferite, în raport cu compoziția alimentelor ingerate.
 CAPITOLUL II
GASTRITA – DATE DE SPECIALITATE
 Istoric
 Prima menționare majoră în domeniul bolilor gastrice a fost realizată de către Avicenna (980 –
1037) în jurul anului 1000. În tratatul său „Al Quanum” („Canonul Științelor Medicale”) el face o
diferențiere argumentată (printre altele) între ulcer, gastrită și stenoză pilorică.

 Clasificarea gastritelor cea mai sintetică şi actuală a avut loc in 1990 la Sydney cu ocazia Celui
de-al IX-lea Congres Mondial de Gastroenterologie. Este vorba de „Sistemul Sydney”, care se
vrea o clasificare atotcuprinzătoare a gastritelor.

 Definiție
Gastritele reprezintă afecțiuni gastrice acute sau cronice, caracterizate prin leziuni de tip
inflamator, provocate de diverși factori etiologici şi patogenici, putând fi din punct de vedere clinic
asimptomatice sau însoțite de simptome clinice nespecifice.

Gastrită acută desemnează termenul medical ce semnifică inflamația mucoasei gastrice (a

stomacului) cu o evoluţie de scurtă durată şi cu posibilitate de vindecare rapidă, după eliminarea
posibililor factori determinanţi şi efectuarea tratamentului.

Gastrita cronică reprezintă inflamația cu evoluție de lungă durată caracterizată prin extinderea
procesului inflamator în suprafață și profunzime, cu distrugerea epiteliului glandular (gastrita
atrofică) sau a unor componente ale peretelui gastric (atrofia gastrică).
 Clasificare. Sistemul actual de clasificare a gastritelor integrează trăsăturile
etiologice, endoscopice și histopatologice.

 Din punct de vedere clinico-evolutive:

- gastrita acută: - erozivă
- nonerozivă (cauzată de Helicobacter Pylori)
- gastrita cronică:

 Clasificare după extindere:

- Antrală – tip B – infecție cu Helicobacter Pylori
- Fundică – tip A – autoimună (anemie Biermer)
- Multifocală – atrofică tip A, B
- Totală (pangastrită)

 În funcţie de agentul cauzal:

 Infecțioasă:
- Bacterii: Helicobacter Pylori, Helicobacter Heilmannii, Streptococ alfa-hemolitic, Stafilococ,
Proteus, E. Colli, Treponema Palidum
- Virusuri: Citomegalo-virus, Herpes-virus
- Fungi: Candida
- Paraziţi: Strongiloides, Toxoplasma
 Autoimună: Gastrită atrofică cu anemie Biermer
 Medicamentoasă: AINS
 Specifică: Boala Crohn, gastrita eozinofilică, gastrita limfocitară.
 Cauze:

Gastrita acută are numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de
consumul de alcool, tutun, abuzul de cafea, consumul alimentelor excesiv de picante,
prea reci sau prea fierbinți, anumite boli infecțioase, stresul etc.
Apariția gastritei acute semnifică de obicei existența unui dezechilibru între mijloacele
de protecție și factorii agresivi, dar și imposibilitatea sistemelor locale de a menține
integritatea mucoasei gastrice.

Cauze medicamentoase:
- medicamente nesteroidiene: aspirina, ibuprofen, naproxen etc;
- cocaina, fierul;
- agenții chimioterapeutici: mitomicina, floxuridina;

Cauze infecțioase virale, fungice și parazitare:

- candidoza, histoplasmoza, ficomicoza;

Gastrita cronică poate fi determinată de cauze multiple:

- alimentație neigienică prin calitatea, cantitatea și prin ritmul neregulat de
administrare, masticație proastă, dentiție defectă, abuz de medicamente, băuturi
reci sau prea fierbinți.
- gastritele de origine microbiană se întâlnesc la bolnavii suferind de bronșiectazii,
bronșite putride, abcese pulmonare şi TBC, apărute în urmă înghițirii sputei
purulente infectate.
 Simptomatologie:

Pacienții cu gastrită acută pot fi adesea asimptomatici. Dacă însă inflamația

mucoasei este mai importantă, apar:
- fenomene dispeptice: greață, vărsături, pirozis, durere epigastrică, indigestie, sughiț
frecvent;
- scăderea apetitului, senzație de sațietate precoce;
- balonare.

La început, gastrita cronică se manifestă prin dureri epigastrice de intensitate

variabilă, fără orar fix, cu evoluție capricioasă. Durerea apare de obicei după mese
mai condimentate, după acrituri, după alcool, după alimente greu digerabile. Se
însoțește de pirozis şi de balonări postprandiale; mai rar apar vărsături după mese,
bolnavul fiind parțial ușurat.

Mai târziu, pe măsură ce boala evoluează, pacienții devin astenici, palizi,

durerile şi pirozisul apar mai rar şi sunt atenuate; pofta de mâncare scade, apar
grețuri, senzația de plenitudine gastrică și de sațietate rapidă. Uneori, poate apărea
și diareea cu scaune de tip putrefacție.
 Diagnostic medical:

Investigarea paraclinică a pacientului suspectat de gastrită acută poate include:

- hemoleucograma: poate surprinde o anemie mai ales în gastritele acute erozive;
- explorarea funcției hepatice, renale şi pancreatice;
- detectarea hemoragiilor oculte (testul Adler);
- test rapid la urează (confirmă prezența HP);
- test respirator carbon – uree (confirmă prezența HP);
- tranzitul baritat (explorarea radiologică gastro-intestinală );
- explorările imagistice: EDS cu prelevare de biopsii arată câteva semne importante
prezente în gastrita acută, modificările sunt vizibile la endoscopie, dar și la computer
tomograf (CT).

Gastrita cronică prezintă simptome asemănătoare cu suferința altor organe.

Anamneza ne informează asupra factorului etiologic, asupra cauzei gastritei.
Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu o serie de alte afecțiuni precum ulcerul
gastro-duodenal.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe tabloul clinic şi pe examenele sucului gastric,
examenul radiologic, gastroscopic şi în special pe biopsia de mucoasă gastrică.
 Evoluție:

Gastritele acute evoluează spre vindecare sau spre cronicizare. Majoritatea se

autolimitează şi se vindecă spontan. Îndepărtarea factorului etiologic asigură
vindecarea gastritelor. Persistența agresiunilor sau repetarea lor la intervale scurte
determină inflamații cronice, cu evoluție spre atrofie progresivă.

Gastrita cronică, fiind o inflamație de lungă durată, poate fi vindecată sub tratament
sau evoluează indiferent de tratament spre metaplazie intestinală, displazie şi în final
cancer gastric sau limfom nonHodgkinian.

 Complicații:
Evoluția gastritei se face fie spre vindecare, fie spre cronicizare. Ulterior, dacă apar
eroziuni ale mucoasei gastrice, poate evolua în gastrită hemoragică.
Frecvent: - Hemoragii gastrice
- Enterită sau enterocolită
- Perigastrită

Alte complicații: - Ulcer gastric

- Polipi gastrici
- Cancer gastric
 Tratament:
Variază în funcție de etiologia bolii. Acesta va urmări:
- Reeducarea ritmului și modului de viață al bolnavului;
- Igiena alimentară: mese servite la ore regulate, într-un mediu calm, liniștit, se va
evita alcoolul, cafeaua, tutunul, eliminarea condimentelor picante, a prăjelilor etc;
- întreruperea administrării antiinflamatoarelor nesteroidiene,
corticosteroizilor sau altor substanțe cu efect nociv asupra mucoasei;
- în cazul în care etiologia este infecțioasă se recomandă tratamentul cu antibiotice.
Există o serie de scheme terapeutice foarte eficiente în combaterea Helicobacter
Pylori care este germenele cel mai frecvent incriminat.

Tratament medicamentos:
- administrarea de antiacide - în special cele pe baza de aluminiu şi magneziu
(care neutralizează acidul gastric),
- blocante de H2 (inhibă receptorii de histamină, această fiind o substanță care are
un rol important în stimularea secreției acide bazale),
- inhibitori de pompă de protoni (ei pot bloca complet, pentru o lungă perioada
de timp secreția acidă a stomacului şi sunt considerați cei mai eficienți compuși din
această clasă).

Netratarea duce la cronicizare!

 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN TRATAREA
PACIENŢILOR CU GASTRITĂ
Asistenta medicală are un rol complex în cadrul procesului de îngrijire deoarece este
persoana care petrece cel mai mult timp în preajma pacientului. Aceasta are următoarele
obligaţii:
- evaluează și asigură satisfacerea nevoilor fundamentale ale pacientului;
- asigură confortul psihic al pacientului şi efectuează pregătirea psihică înaintea oricărei
intervenţii ce urmează a fi aplicată;
- obţine consimţământul scris al pacientului;
- obţine informaţii de la pacient, aparţinători, fişe medicale sau alte documente medicale
(anamneza);
- ajută medicul să efectueze examenul clinic general;
- pregăteşte pacientul şi recoltează produsele biologice indicate de către medic;
- pregăteşte fizic şi psihic pacientul pentru efectuarea diferitelor examinari (Endoscopie
digestivă superioară, Radioscopie gastrică etc.);
- pregăteşte materialele necesare pentru efectuarea examinărilor;
- ajută medicul în timpul efectuării examinărilor;
- îngrijeşte ulterior pacientul şi îl supraveghează;
- supraveghează și corectează obiceiurile alimentare ale pacientului;
- administrează tratamentul prescris de către medic;
- educă pacientul privind profilaxia bolii;
 CAPITOLUL IV
Prezentare caz clinic
 Nume și prenume: B. M.
 Vârstă: 34 ani
 Sexul: Feminin
 Stare civilă: căsătorită
 Religie: ortodoxă
 Naționalitate: română
 Ocupația: contabil
 Greutate: 61 kg
 Înălțime: 1,68 m
 Data internării: 10.06.2019
 Diagnostic de trimitere: gastrita
 Diagnostic la internare: gastrită acută
 Motivele internării: dureri epigastrice, senzație de arsură la nivelul stomacului, balonare,
greață, vărsături, inapetență, insomnii,
 Antecedente heredo-colaterale: mama - H.T.A.
 Antecedente personale, fiziologice si patologice: bolile copilăriei, apendicectomie;
 Menarha: 14 ani, menstruații regulate, 2 sarcini, fără întrerupere de sarcină;
 Condiții de viață și de muncă: locuiește cu soțul într-un apartament cu 2 camere, în București
 Comportament (fumat, alcool): nu fumează și nu consumă alcool, consumă cantități (relativ)
mari de cafea și băuturi carbogazoase;
Istoricul bolii: pacienta în vârstă de 34 de ani acuză debutul insidios al bolii, aceasta
prezentând senzație de arsură la nivelul abdomenului superior, dureri epigastrice
postprandiale, balonare, greață, vărsături, inapetență, respirație deficitară, scădere în greutate.

Obișnuințe de viață și de muncă: bolnava B.M. nu respectă orarul de masă, alimentația este
deficitară în ceea ce privește calitatea și cantitatea. Nu consumă băuturi alcoolice şi nu fumează.
În schimb îi plac băuturile acidulate şi cafeaua. Se adaptează ușor la situațiile dificile; este
preocupată de boala sa și cere informații cadrelor medicale despre boală și tratament.

Examen clinic general

Stare generală: alterată
Stare de nutriție: precară
Tegumente şi mucoase: palide
Facies: palid
Sistem ganglionar: superficial nepalpabil
Sistem osteo-articular: liber, mobil, morfo-funcțional
Aparat respirator: prezintă respirație superficială, 22 respirații / min;
Aparat cardiovascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul
V intercostal, artere periferice pulsatile, TA=150/75 mm Hg, puls: 79 bătăi / min;
Aparat digestiv: suplu, cu durere la palparea epigastrului, cu iradieri in hipocondrul drept și
durere la palparea abdominală pelvină, greață însoțită de vărsături, balonare, constipație
Operații, intervenții chirurgicale: apendicectomie;

Aprecierea nursing
Am îngrijit pacienta B. M. în perioada 10 – 13 iunie 2019. În urma culegerii datelor, a
analizei și interpretării problemelor actuale, în funcție de nevoile afectate, am formulat
următoarele diagnostice nursing:
 CONCLUZII
Gastrita constă în afecțiunea mucoasei gastrice reprezentată de procese
inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice.
Date clinico-statistice indică faptul că gastrita este cea mai frecventă suferință a
stomacului și, datorită caracterului polimorf, este foarte greu să se facă o
caracterizare exactă a acestei boli.
În gastrită simptomatologia este complexă, dar nespecifică, principalele
manifestări fiind: epigastralgii, vărsături, greață, eructații, pirozis, balonări,
plenitudine postprandială, sațietate precoce, regurgitații, eructații etc.
Analizând informațiile teoretice despre gastrită precum și problemele pe care le
ridică pentru pacienții pe care i-am îngrijit am ajuns la următoarele concluzii:
- principala cauză a gastritei este reprezentată de alimentația necorespunzătoare,
motiv pentru care asistentul medical trebuie să educe populația în vederea
respectării anumitor principii alimentare precum și evitarea alimentelor care au
acţiune iritantă asupra mucoasei gastrice;
- evoluția gastritelor se face fie spre vindecare, fie spre cronicizare. Evoluția bolii
poate fi înrăutățită de apariția posibilelor complicații ale infecției cu Helicobacter
Pylori, cum ar fi ulcerul peptic sau neoplaziile gastrice;
- în funcție de agenții etiologici (cauzele și factorii care influențează boala),
gastritele se pot vindeca prin tratament medicamentos sau pot evolua, indiferent de
tratamentul aplicat;
 Un important rol preventiv îl poate avea evitarea factorilor de risc, a
adminsitrării de antiinflamatoare nesterodiene în absența unui protector gastric,
a consumului exagerat de alcool și a altor substanțe recunoscute ca factori de risc
pentru apariția gastritei.
Disciplina alimentară nu este o dietă ci un mod de viață sănătos pe care
trebuie să îl însușească oricine, de aceea pacientul cu gastrită trebuie sa aibă un
regim alimentar în funcție de ceea ce îi permite organismul, dar trebuie să țină
cont de anumite restricții pe care asistenta i le va comunica.
În urmă evaluării stării de sănătate și a evoluției bolii celor trei pacienți, am
constatat că:
- pacienții care respectă regimul alimentar și tratamentul prescris au o perioada
de vindecare a crizei dureroase mult mai rapidă, 5-8 zile;
- pacienții care respectă regimul alimentar dar nu și tratamentul medicamentos
au o perioadă de vindecare mai lungă, de 15-20 zile;
Îngrijirea bolnavilor suferinzi de gastrită reprezintă o problemă care se
poate rezolva mai puțin prin tratament medicamentos şi mai mult printr-un
regim de viață igienico-dietetic, care este la îndemâna oricui.
 BIBLIOGRAFIE
1. Adela Chiru, Dănău Răzvan Alexandru, Managementul îngrijirii pacientului - Ghid clinic pentru asistentul medical, Editura Cison,
București, 2014
2. Brunner and Suddarth`s Textbook of Medical, Surgical Nursing, seventh edition, For Library Congres
3. Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu, Cristian Niță, Radu Cârmaciu, Carmen Sălăvăstru, Cătălina Ciornei, Anatomia și fiziologia
omului. Compendiu, Editura Corint, București, 2014
4. Corneliu Borundel, Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura All, București, 1994
5. Florian Chiru, Gabriela Chiru, Letiția Morariu, Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos. Manual pentru școlile sanitare postliceale,
Editura Cison, 2012
6. Ileana Antohe, Mic tratat de nursing clinic, Editura „Gr. T. Popa, Iași, 2014, pag 121 – 143
7. Ioan Sporea, Adrian Goldiș – Curs de gastroenterologie și hepatologie, Editura Victor Babeș, Timișoara, 2012
8. Karl Heinz Kristel, Îngrijirea bolnavului, Editura All, București, 1998
9. Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis, Diagnostic și tratament în practica medical, Ediție internațională
10. Leonida Gherasim, Medicină internă, vol. 3 – Bolile digestive, hepatice și pancreatice, Editura Medicală, București, 1999
11. Liliana Coldea, Luminiţa Beldean, Gherghinica Gal, Monica Seuchea, Alina Pintea, Nevoi fundamentale – Intervenții
nursing, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2003
12. Lucreția Titircă, Dicționar explicativ actualizat de termeni pentru învățământul postliceal sanitar, asistenții medicali și populația interesată
în problematica de sănătate, Editura Viața Medicală Românească, București, 2018
13. Lucreția Titircă, Explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului. Breviar, Editura Viața Medicală Românească, București,
2008
14. Lucreția Titircă, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Vol. I, Editura Viața Medicală
Românească, București, 2008
15. Lucreția Titircă, Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali, Editura Viața Medicală Românească, București, 2003
16. Lucreția Titircă, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali. Ghid de nursing, Vol. II, Editura Viața Medicală
Românească, București, 2008
17. Lucreția Titircă, Urgențele medico-chirurgicale. Sinteze, Editura Medicală, București 1998
18. Mariana Poenaru, Nursing clinic, Universitatea de Vest Vasile Goldiș, Arad, - cursuri
19. Mark H. Beers, Robert Berkow, Manualul Merk de diagnostic și tratament, Ediția a XVII-a, publicat de Merk Research Laboratories, 1999
20. Mioara Mincu, Medicină internă specialități înrudite și îngrijiri paleative, Editura Carol Davila, București, 2004
21. Mirela Crînganu, Gastroenterologie și nursing în gastroenterologie – suport de curs
22. Nicolae Angelescu, Tratat de patologie chirurgicală, vol. I, Editura medical, București, 2003
23. Silvian Daschievici, Mihail Mihăilescu, Chirurgie, Editura Medicală, București, 1999
24. Victor Botnaru, Compendiu de Gastroenterologie, Chișinău 2006
25. Violetta Văcariu, Ghid de nursing, Editura Victor Babeş, Timișoara, 2012
,,În tot ceea ce faci cu pasiune zideşti o parte din tine.ˮ
Mariana Fulger

VĂ MULŢUMESC !