METODICA NR.7 TEMA: PUNTILE DENTARE DIN DOUA BUCATI. FAZELE CLINICO-TEHNICE.
EFECTUAT DE GRUPA: S1604
1.Cerintele catre microprotezele aplicate ca elemente de agregare in puntea dentara din 2 bucati. Cerințele biologice: Sacrificiu minim de substanță amelo-dentinară: se interzice total acoperirea în cazul apropierii de camera pulpară,stratul amelo-dentinar este subțire( se realizează devitalizarea dintelui) Când dintele este integru se indică utilizarea coroanelor parțiale și a inlay-urilor Profilaxia dentară: ea nu trebuie să transmită diferențe de temperatură preluate din cavitatea orală către organul pulpar, pentru coroanele mixte,metalo-ceramice sau ceramice este necesar depulparea dinților pentru a putea respecta morfologia anterioară preparației Profilaxia parodontală: ea trebuie să respecte conturul parodontal și să realizeze o închidere marginală perfectă Recuperarea morfologică: ea trebuie să aibă o morfologie corect realizată în raport cu structura organică pe care se aplică conturul gingival, nu trebuie să aibă nici surplusuri,nici minusuri,trebuie refăcute punctele de contact,iar morfologia ocluzală trebuie să se încadreze în parametrii optimi ai ocluziei statice și dinamice Recuperarea funcțională: ea trebuie să refacă funcțiile masticatorii, fizionomice, fonetice și de deglutiție Cerințele biomecanice: Ea trebuie să aibă o bună rezistență la solicitările mecanice complexe la care sunt supuse Ea trebuie să transmită forțele de masticație de la nivelul corpului de punte la dinții de suport în axul acestora 2. Examinarea contactelor coroanelor metalice stantate cu dintii vecini si antagonisti. Aceasta se determină vizual,cu ajutorul hârtiei de articulație sau cu o folie de ceară,atrăgând atenția la contactul cuspizilor, le fel și cu dinții vecini.Ulterior coroana în laborator se va finisa prin șlefuire și lustruire. 3. Examinarea contactelor coroanelor metalice stantate cu dintii stilpi la nivelul coletului si parodontului marginal. Pentru a evita lezarea lui coroana trebuie lent mișcată spre colet,ținând cont de raportul ce se creează.Acele sectoare care ajung primele la nivelul parodonțiului marginal, se supun șlefuirii ,până nu vom atinge scopul necesar. În privința rapotului marginii coroanei metalice ștanțate cu parodontul marginal există trei opinii: Marginea coroanei trebuie să pătrundă în șanțul dento-gingival cu 0,2-0,3 mm (conform acestei opinii dacă marginea coroanei nu este înfundată în șanțul dento-gingival, în zona terminală ea creează un punct de retenție pentru produsele alimentare) Marginea coroanei trebuie numai să ajungă la marginea gingivală (această opinie confirmă că marginea coroanei cu o grosime de 0,2-0,3 mm nu poate fi introdusă în șanțul gingival, iar fiind introdusă cu forța poate cauza lezarea țesuturilor din această zonă ,ca rezutat apare inflamația, retracția gingiei și apariția pungilor dento-parodontale) Marginea coroanei să nu ajungă la cea gingivală cu 1,5-2,0 mm (astfel prevenindu-se acțiunile nocive ale marginii coroanei asupra parodontiului marginal ) Cel mai corect ar fi ca acest raport sa fie apreciat individual reieșind din particularitățile tabloului clinic , iar marginea coroanei să cuprindă strâns dintele unde ea nu se va termina , și pentru efectuarea controlului respectiv se folosește sonda în unghi. 4. Tactica medicului in cazul necorespunderii cerintelor catre croanele stantate.
În primul rând se studiază cauza care a putut să ducă la
confecționarea unei coroane ce nu corespunde cerințelor.Dacă dintele este preparat corect, dar coroana ștanțată este îngustă ,ea ușor poate fi lărgită la nivelul coletului cu ajutorul nicovalei și a ciocanului, cu cleștele-crampon sau în cioc. În cazul când dintele nu a fost preparat corect,el este supus unei preparări adăugătoare. Dacă coroana nu cuprinde strâns coletul dintelui, ea poate fi conturată cu clește –crampon sau în formă de cioc. 5. Tehnica efectuarii probei coroanei stantate ca elemente de agregare a puntii dentare.
Primind coroana confecționată în laborator,medicul se convinge
că ea este de pe dintele dat ,apreciază dacă corespunde formei anatomice, o prelucrează cu etanol,eter și efectuează proba. În prealabil dacă dintele a fost protejat cu mijloace mecanice, se eliberează de materialul de protecție. În cazul când bontul a fost pregătit corect și coroana corespunzător cerințelor necesare, proba coroanei se va efectua fără dificultăți. Dacă forma bontului clinic nu corespunde modelului sau au fost comise innexactități la obținerea amprentei sau realizarea modelului apar dificultăți în procesul de probă a coroanei. Uneori și contactele proximale modelate în surplus pot să împiedice inserția completă a coroanei.În acest caz se fac retusări necesare până când marginea coroanei ajunge peste tot în limita coletului. 6. Cerintele catre modelele pentru modelarea corpului de punte in puntile dentare din 2 bucati. Efectuarea amprentei împreună cu elementele de agregare Obținerea amprentei totale a ambelor arcade sau în ocluzie Amprenta obținută trebuie să fie integră și corectă reprezentând fidel poziția elementelor de agregare Deretentivizarea suprafețelor interne coronare ale elementelor de agregare pentru o ușoară detașare a coroanelor de pe model 7. Tehnica efectuarii probei coroanei de substitutie aplicate ca element de agregare a puntii dentare. Julio Iglesias :) 8. Proba preventive si definitiva a puntilor dentare din 2 bucati
Proba preventivă reprezintă aprecierea clinică a punților dentare prin inspecția
vizuală la etapa clinică a probei componentei metalice. Proba definitivă se efectuează înainte de cementare și cuprinde următorii indici: 1. Inserția punții pe dinții-slâlpi (prevede aplicarea ei în poziție corectă în axul vertical al dinților stâlpi, în unele cazuri când există deficient de paralelism introducerea punții se face oblic) 2. Examinarea contactelor elementelor de agregare cu dinții-stâlpi la nivelul coletului și contactele cu dinții vecini ( se execută la fel ca și la proba elementelor de agregare) 3. Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolară (cuprinde controlul spațiului necesar pentru protecția papilei interdentare și se verifică cu ajutorul sondei în unghi,verificând nișele pentru autocurățire, cât și încadrarea punților în morfologia arcadei respective, corijarea acestor contacte se face prin șlefuirea corpului de punte) 4. Examinarea rapoartelor cu dinții antagoniști la nivelul suprafețelor ocluzale( prevede utilizarea hârtiei de articulație la nivelul cuspizilor și crearea echilivrului ocluzal prin șlefuirea contactelor premature depistate) Multumesc pentru atentie!