STILURI DE CONDUCERE

CUPRINS
1. Definitie
2. Dimensiuni
3. Clasificare
4. Stiluri de conducere şi comunicare managerială
5. Legătura intre stilul de conducere şi eficienţă
DEFINITIE
Stilul de management exprima modalitatile
in care managerii isi exercita atributiile ce le
revin in planificarea, organizarea, antrenarea si
coordonarea activitatii fiind definit in principal
de atitudinea fata de subordonati. Stilul
de management reflecta modul incare un
manager gandeste si actioneaza.
DIMENSIUNI
1. Modul in care se ia decizia
2. Competenţa
3. Felul in care liderul priveşte
obiectivele grupului
4. Strategiile de motivare
5. Atitudinea faţă de angajat
CLASIFICARE
 Stilurile manageriale au fost grupate în funcţie de o
serie de criterii, care se referă laurmătoarele:
1)atitudinea faţă de responsabilitate;
2)autoritatea exercitată de conducător;
3)iniţierea de structură si de consideraţie;
4)preocuparea pentru producţie si preocuparea
pentru oameni;
5)preocuparea pentru producţie, preocuparea pentru
oameni si pentru eficienţă;
6)tipul de motive, caracteristicile comunicaţiei,
natura cooperării si modul de adoptare a
deciziilor.
 În funcţie de criteriile adoptate au rezultat
mai multe categorii de stiluri manageriale:
a)stiluri unidimensionale;
b)stiluri bidimensionale;
c)stil indiferent
STILURI DE CONDUCERE ŞI
COMUNICARE MANAGERIALĂ
1. Stilul autoritar-opresiv este cel in care cuvantul cheie
este supunerea;
2. Stilul autoritar-obiectiv este cel in care cuvantul-cheie
este competenţa.
3. Stilul democrat-consultativ are ca termen
cheie relaţiile umane.
4. Stilul democrat-participativ are ca termen
cheie ataşamentul faţă de organizaţie.
5. Stilul permisiv (laissez-faire), ce are ca termen
cheie structura prestabilită.
LEGĂTURA INTRE STILUL DE
CONDUCERE ŞI EFICIENŢĂ
Cea mai simplă clasificare a stilurilor de conducere
are trei componente: stilul de conducere autoritar, stilul
de conducere democratic şi stilul de conducere permisiv.
Un experiment sociologic a realizat o evaluare a celor trei
tipuri de stiluri.
 pe termen scurt, liderii care au avut un stil de conducere democratic
sau autoritar au obţinut o productivitate bună de la angajaţi, pe cand
liderii cu stil permisiv au obţinut o productivitate slabă.
 satisfacţia angajaţilor este mai ridicată in cazul stilului democratic,
angajaţii fiind mai prietenoşi şi mai orientaţi spre grup;
 in cazul stilului de conducere autoritar, se inregistrează conflicte in
colectivul de lucru şi un stres mai pronunţat ( agresivitate ascunsă);
 eficienţa stilului autoritar se menţine numai dacă e completată cu un
control sever; atunci cand liderul autoritar părăseşte locul de muncă,
lucrul incetează, ceea ce nu s-a intamplat cu grupurile experimentale
conduse democratic sau laissez-faire.
Stilul de conducere autoritar
dă rezultate numai pe
termen scurt şi datorită unui
control sever. Stilul de
conducere democratic dă
rezultate mai bune pe
termen lung. Stilul permisiv
funcţionează doar de la caz
la caz, atunci cand
predomină rutina şi nu este
nevoie de hotărari
importante. Stilul de
conducere trebuie să fie
adaptat la „varsta” şi
caracteristicile grupului de
lucru.
Putem considera două
stiluri, orientat spre
sarcină (liderul are
capacitatea de a defini din
punct de vedere cognitiv
situaţia, de a stabili şi
formula obiective
credibile, de a sintetiza
problemele ivite in cursul
procesului de lucru);
şi orientat spre
relaţii (liderul constituie
un liant pentru grupurile
informale de angajaţi,
este un factor cheie in
prevenirea eventualelor
conflicte).
Membrii unui grup imatur
vor avea rezultate mai bune
cu un lider orientat spre
sarcină. Pe măsură ce
grupul se maturizează
liderul poate să adopte un
stil caracterizat simultan de
ambele orientări. In
grupurile cu o maturitate
medie e mai eficient stilul
orientat spre relaţii, in timp
ce pentru grupurile
„imbătranite” cel mai
potrivit este stilul laissez-
faire (sau stilul cu scor
scăzut la ambele orientări.)
Deci, pe toată durata vieţii
unui grup de muncă, este
indicat ca liderul să adopte
patru stiluri de conducere
succesive, caracterizate de
termenii comunicare,
persuasiune, participare
şi delegare.