4.3.2.

Microclimatul din adăposturi

• In sistemul ecologic de Factorul de Rase,populaţii Hibridul Observatii

creştere şi exploatare a microclimat si hibrizi ROSSO-
autohtoni, SL2000
păsărilor, realizarea unui rezistenţi la şi alţii
microclimat de confort pe mediu asemănători
toată durata ciclului de Temperatura (°C) 13-18 18-22 Min. 10°C
producţie este un Max. 25°C
deziderat extrem de Umiditarea 50-75 55-65 Min. 40%
important, atât pentru relativă (%) Max. 78%
producţie, consumul Curenţii de aer 0,1-0,3 0,1-0,3 Max. 0,5
specific de furaje, cât si (m/s)
pentru menţinerea stării de Luminozitatea: 1,5-3,5 9-16 2-4 9-16 Max. 16 ore cu
sănătate şi evitarea Intensitate (W/m2) 8 ore de odihna
Durata (ore)
pierderilor prin mortalitate.
C02 (%) Sub 0,3 Sub 0,3
• Datele generale pentru
puicuţe de la 16 Amoniac (ppm) Sub 20 Sub 20

săptămâni şi găini Hidrogen sulfurat Sub 10 Sub 5

(ppm)
ouătoare până la vârsta
de 77 săptămâni, sunt Nivel fonic (dB) Sub 60 Sub 60

prezentate in tabelul 15. Ventilaţia 1,2-4,2 1,8-6,2 Toamna si

(m/cap/ora) primavara
2-3,8
 Dacă se cresc puicuţe de la vârsta de o zi la 16-18 săptămâni, microclimatul de confort
este următorul:
*Temperatura (°C):
- săptămâna 1-a: 33 - 30;
- săptămâna a 2-a: 29-28;
- săptămâna a 3-a: 27 - 26;
- săptămâna a 4-a: 24-22;
- săptămâna a 5-a: 20 - 18;
- săptămânile 6-18: 18 - 20
*Umiditatea relativă (%): 55-65;
*Curenţii de aer (m/s): 0,1 - 0,3;
*Luminozitatea:
- intensitatea: 4 W/m2 (30 Lx) in primele 4 zile; l,5 W/m2 (10 Lx) de la 1 - 18 săptămâni;
- durata: 23 ore - 0-3 săptămâni; 12 ore - 4-6 săptămâni; 8 ore - 7-18 săptămâni;
*C02: sub 0,2%;
*Amoniacul: sub 10 ppm;
*Hidrogenul sulfurat: absent;
*Ventilafia: min. 0,5 m3/cap/ora (iarna la sub -20°C) 0,8 - 2,0 m /cap/ora (perioada de trecere)
4-6 m3/cap/ora (vara la peste 30°C).

– Microclimatul de confort pentru puii de carne, este asemănător cu cel menţionat pentru
tineretul de înlocuire, cu excepţia luminozităţii, care trebuie să fie de slabă intensitate (5-10
lucşi, adica 1,5 W/m2), dar de durată mai lungă, fără să depăşeasca 16 ore/zi.
 4.3.3. Echipamente şi amenajări interioare
• Aşternutul permanent
• Pentru formarea aşternutului se pot folosi o serie de materiale gospodăreşti, cum sunt: paiele de
cereale, de preferinţă tocate la dimensiunea de cca. 10 cm, cojile de seminţe de floarea-soarelui,
puzderiile de in şi de cânepă, talajul şi rumeguşul de lemn, turba etc. El trebuie să fie uscat, curat şi
sănătos (să nu fie mucegăit, încins, putrezit, sau să conţină praf), având drept scop de a feri păsările
de contactul direct cu pardoseala adăpostului şi cu dejecţiile, de absorbirea umidităţii din dejecţiile
produse şi de creere, în substrat, a unor condiţii nefavorabile dezvoltării agenţilor patogeni.
• Aşternutul permanent poate influenţa favorabil microclimatul din adăpost numai in cazul când
umiditatea lui se menţine la valori optime, cuprinse intre 20-40%, situaţie in care se asigură o
desfăşurare normală a activităţii microorganismelor fermentative. Limitele respective de umiditate a
aşternutului, mai ales atunci când sunt asociate cu o temperatură mai ridicată, favorizează reţinerea
amoniacului in straturile mai profunde, prezenţa acestuia constituind un factor de combatere a
agenţilor patogeni, influenţând nefavorabil asupra dezvoltării ouălor de nematozi şi a oochiştilor de
coccidii.
• Atunci cand umiditatea aşternutului scade sub 20%, procesele fermentative se
reduc, in adăpost se formeaza praf care, aflat in suspensie la nivelul păsărilor,
constituie o problemă. Din contra, dacă umiditatea aşternutului creşte peste
40%, fermentaţia se reduce mult şi aşternutul nu mai reţine apa, iar amoniacul
şi bioxidul de carbon trec in aerul ambiental. Amoniacul in exces asocial cu
umiditate mare, acţionează negativ asupra puilor şi găinilor, determinand
afecţiuni respiratorii, reducerea sporului in creştere la pui şi a producţiei de ouă
la găini (MAN C, 1972).
• > Pat cu stinghii pentru odihna si depunerea dejecţiilor
• In vederea satisfacerii cerinţelor unor specii de păsări (găini, curci, bibilici)
pentru odihnă şi dormit la o oarecare înălţime, dar şi pentru a le feri in timpul
nopţii de umezeala aşternutului si contactul cu dejecţiile, se poate utiliza
sistemul astfel încât pe cca. 30-50% din suprafaţa adăpostului să se amplaseze
un pat de dormit tip buncăr. Acesta se poate confecţiona dintr-un cadru de lemn
pe care se prind stinghii cu profil rotund sau dreptunghiular, aşezate echidistant
la 25-35 cm, sub care se dispune o plasă de sârmă. Cadrul respectiv se fixează
pe suporţi metalici cu inălţime de 40-50 cm, a căror laturi vor fi protejate cu
plasă de sârmă pentru oprirea pătrunderii păsărilor sub cadru, loc izolat care
constituie o fosă de colectare a dejecţiilor. Utilizarea paturilor de dormit va
determina condiţii mai bune de microclimat in adăpost, reducând cantitatea de
dejecţii din aşternut, precum şi umezirea acestuia, avand in vedere că
adăpătorile se vor amplasa deasupra stinghiilor.
 Ventilaţia halelor se poate realiza natural sau mecanic.
• Ventilaţia naturală se poate practica in adaposturile de dimensiuni mici, cu lăţimea de
maxim 6-7 m. Introducerea aerului se face prin fante ce se deschid in plan orizontal şi
dirijează aerul in sus, pentru a nu fi afectate păsările. Dirijând aerul in sus, acesta se
izbeşte de tavan şi după o uşoară incălzire, se imprăştie in restul halei şi deasupra
pardoselii la nivelul păsărilor. Pentru evacuarea aerului viciat se utilizează coşuri de
evacuare amplasate de obicei in tavan, care funcţionează prin tiraj natural, determinat de
tendinţa aerului mai cald de a se ridica in sus. Acest tip de ventilaţie nu reuşeşte să
asigure un microclimat optim in adăposturi cu densitate mai mare de 10 pui/m2.
• Ventilaţia mecanică poate fi de mai multe feluri, in funcţie de modul in care se face
admisia şi evacuarea aerului:
• ventilate cu subpresiune - unde aerul viciat din adapost este evacuat forţat cu ajutorul
ventilatoarelor, iar aerul proaspăt pătrunde liber prin gurile de admisie, datorită depresiunii
create in hală; acest tip de ventilaţie este recomandat in sezonul de vară;
• ventilaţie cu suprapresiune - unde aerul proaspat este împins forţat in adăpost cu ajutorul
ventilatorului, creindu-se astfel o suprapresiune care asigură evacuarea liberă a aerului
viciat prin deschizăturile prevăzute in acest scop. Acest tip de ventilaţie este recomandat
in special in timpul iernii, deoarece permite o preincălzire a aerului in camerele de
climatizare;
• ventilaţie statică (cu presiune constantă) - unde atât admisia aerului proaspăt, cat şi
eliminarea aerului viciat se face activ cu ajutorul ventilatoarelor. Acest tip de ventilaţie se
foloseşte rar, in general la adăposturile cu deschideri mari.
 In raport cu amplasarea ventilatoarelor şi a dirijării aerului in adăpost, se cunosc
următoarele sisteme de ventilaţie:
• ventilaţie transversală: admisia aerului proaspăt se face prin gurile de admisie situate pe
unul din pereţii longitudinali, iar aerul viciat este eliminat prin orificiile din peretele opus.
Repartiţia aerului se face cu ajutorul unor dispozitive care dirijează aerul proaspat spre
tavan (fig.22), sau in faţa gurilor de admisie pe partea lor interioară. Mai pot fi montate plăci
de ricoşare pentru repartizarea aerului in toate direcţiile in adăpost (ascendent, descendent
şi lateral). Această ventilaţie dă rezultate bune la adăposturile cu deschideri până la 15 m.
Distanţa dintre ventilatoare nu va fi mai mare de 4-5 m şi se recomandă ca admisia să fie
amplasată in direcţia vântului dominant;
• ventilaţie longitudinală: admisia aerului se face prin unul din capetele adăpostului, iar aerul
viciat este evacuat prin peretele opus. Când lungimea adăpostului depăşeşte 20 m, intrarea
aerului proaspăt se face in cele două capete, iar aerul viciat se evacuează in centrul
adăpostului sau invers, admisia se face prin centru, iar evacuarea prin capete;

Fig.22. Ventilaţia transversală Fig.23. Ventilaţia verticală

• ventilaţie verticală: aerul viciat este evacuat cu ventilatoare aşezate de-a lungul coamei adăpostului.
Intrarea aerului in adăpost se face liber prin guri de admisie situate de-a lungul pereţilor longitudinali
(fig.23), iar in timpul iernii prin pod (fig.24). Acest sistem este foarte bun pentru construcţii cu
deschideri mai mici de 16 m, prezentând o serie de avantaje.
• Ventilatoarele ajută la fluxul natural al aerului, ceea ce inseamnă că in cazul intreruperii curentului
electric, ventilaţia naturală poate asigura necesarul de aer pentru o perioadă de timp; se obţine o
distribuţie satisfacătoare a aerului in adăpost;
• ventilaţie inversă: admisia aerului proaspăt se face liber prin acoperiş, iar evacuarea aerului viciat se
face cu ajutorul ventilatoarelor
Climatizarea de vară urmăreşte să scadă temperatura din interiorul halelor până la limita
superioară a temperaturii de confort, să crească umiditatea relativă din hală la 70% şi oricum nu mai
jos de 50% şi să permită uscarea excesivă a aşternutului şi producerea de praf.
In timpul verii se poate utiliza ventilaţia tip tunel, cu instalaţii de umidifiere a atmosferei
interioare din hale, procesul de climatizare fiind controlat prin computere. In cazul unor hale mai
puţin dotate tehnic, o imbunătăţire a microclimatului in timpul verii se poate realiza prin mărirea ratei
de ventilaţie; utilizarea unor duze de pulverizare a apei in apropierea orificiilor de admisie pentru
umidifierea aerului şi reducerea temperaturii prin evaporarea apei din hala etc.

Fig.24. Ventilaţia verticală cu Fig.25. Ventilaţia inversă admisie prin pod

 Iluminatul
Hibrizilor de ouă consum trebuie sa le fie asigurată următoarea intensitate a luminii:
• 0-3 săptămâni: 20 lucşi;
• 4-18 săptămâni: 5 lucşi;
• In perioada ouatului: 20 lucşi.
Pentru a asigura o iluminare corespunzătoare, se impun următoarele:
• becurile pentru iluminat se montează la o distanţă de 3 m unul de altul, in fiecare direcţie şi la o
înălţime de 2-2,5 m;
• se recomandă becuri de putere mică (25-40 W), dar in număr suficient. Becurile de 40 W se folosesc
in număr de o bucată/10 m2;
• nu se vor utiliza tuburi de neon defecte (care pâlpâie) pentru că lumina intermitentă emisă de ele irită
păsările;
• în adăpost lumina să fie uniform distribuită, fără să rămână locuri intunecoase, pentru că acestea
stimulează păsările la clocit;
• becurile să fie curăţate periodic, pentru a genera o lumină uniformă;
• să se respecte totodeauna programul de iluminat indicat pentru hibridul populat, care poate să aibă
cerinţe diferite faţă de cele prezentate anterior.
 Pregătirea halelor pentru populare cu puicuţe
Pregătirea halei pentru populare începe cu operaţiunile consecutive livrării seriei
anterioare de găini:
• Inlăturarea vaselor colectoare de sub picurători;
• Raclarea dejecţiilor;
• Curăţirea mecanică a halei de resturile de dejecţii, praf, panze de paianjen (in special
pardoseala, pereţii si tavanul);
• Deratizarea adăposturilor, a spaţiilor dintre ele si a clădirilor anexe;
• Spălarea halei, a tubulaturii de ventilaţie cu jet de apă, cu detergenţi, sub presiune;
• Dezinfecţia I-a;
• Văruirea halei;
• Dezinsecţia halei;
• Revizia şi repararea instalaţiilor de furajare şi adăpare, iluminare şi climatizare;
• Spălarea minuţioasa a bazinelor de nivel constant, repararea tijelor cu flotor; demontarea
filtrelor şi ţinerea lor 24 de ore in oţet, desfundarea orificiilor de la "instalaţia de aerisire"
(partea terminală a instalaţiei de adăpare);
• Dezinfecţia a II-a a halei;
• Menţinerea halei in repaus biologic.
• Deoarece ciclul de producţie la găinile ouătoare este mai lung decat la tineret (cca. 59
săptămâni faţă de 18 săptămâni la tineret), prin tehnologia in uz au fost afectate 4
săptămâni pentru perioada dintre două serii de păsări, faţă de 3 săptămâni la halele de
tineret, săptămâna in plus fiind necesară in special pentru lucrarile de reparare-
completare a echipamentelor tehnologice.
 Operaţiile de pregătire a populării propriu-zise incep cu două zile
inainte de populare şi constau in:
• Aerisirea halei (pentru evacuarea formolului) prin deschiderea uşilor,
ferestrelor, gurilor de ventilaţie şi pornirea ventilatoarelor;
• Verificarea instalaţiei de furajare şi de adăpare;
• Pe timp de iarnă, dacă temperatura interioară din hală este prea coborâtă
(datorită celor 4 săptămâni in care hala a fost depopulată), se va utiliza o
instalaţie mobilă de incălzire inainte de populare, până la atingerea
temperaturii din hala de tineret din care se transferă (minimum +16°C),
precum şi câteva ore după terminarea populării, până ce temperatura
tehnologică interioară va fi asigurată de caldura biologică a păsărilor;
• Popularea cu puicuţe se va face din fundul halei spre intrare, in aşa fel ca
păsările, odată cazate, sa nu mai fie deranjate;
Imediat dupa transfer, păsările trebuie sa beneficieze de apă, hrană
şi lumină, condiţii identice cu cele care le-au fost asigurate in hala de
tineret.
După terminarea populării se impune o inspecţie minuţioasă
generală a halei prin care se va urmări dacă toate păsările sunt vioaie,
consumă furaje şi apă, nu prezintă fracturi ale aripilor etc.
 Ingrijirea puicuţelor in primele săptămâni după transfer
Perioada 16-21 săptămâni este perioada de conversie,
acomodare şi de pregătire pentru ouat, in care se execută următoarele
lucrări mai importante:
• Se face o furajare bună cu o reţetă furajeră care să ţină seama de
stadiul dezvoltării corporale şi maturităţii sexuale a lotului;
• In prima săptămână se păstrează durata şi intensitatea luminii asigurate in
ultima săptămână in hala de puicuţe;
• Se incepe creşterea duratei luminii, dar nu mai mult de 16 ore;
• Se verifică adăpătorile, pentru identificarea si remedierea defecţiunilor care
sunt frecvente la halele nou populate;
• Administrarea suplimentului de calciu, prin presarare peste furajul de bază
cu cca o ora inainte de stingerea luminii. Se administrează cca. 2 g de
calciu/cap/zi, cantitatea mai mare putând influenţa negativ producţia de ouă;
• Se va urmări evoluţia greutăţii corporale a puicuţelor, uniformitatea lotului,
vârsta primului ou si evoluţia curbei incipiente de ouat, consumul de furaje
si de apă, precum si evoluţia greutăţii ouălor.
• In dirijarea alimentaţiei asociată cu un program de lumină adecvat, trebuie
avut in vedere că hibrizii performanţi exploataţi in prezent la noi in ţară in
perioada de la 18-21 săptămâni, trebuie să ajunga la 50% intensitate de
ouat, iar greutatea corporală trebuie să crească cu 150-200 g/cap.
• In creşterea păsărilor pe aşternut
permanent, acestea trebuie să fie
obişnuite cu folosirea corectă a
cuibarelor.
• Până la declanşarea ouatului, cuibarele
trebuie să rămâna inchise, intrucât se
obisnuiesc să-şi formeze culcuşul in
ele, murdărindu-le şi ocupându-le
excesiv de mult si in perioada de ouat.
• Odată cu inceperea ouatului, cuibarele
se deschid ziua si se inchid noaptea.
Pentru a obişnui găinile să ouă in
cuibare şi nu pe jos, acestea trebuie să
conţină aşternut curat, uscat si
confortabil, care trebuie schimbat
permanent. Primele oua produse
trebuie lăsate cateva zile in cuibare,
câte unul in fiecare cuib, pentru a
stimula găinile să ouă in cuibare.
 Ingrijirea găinilor in perioada de ouat
• Pentru a realiza o curbă de ouat economică, ea trebuie sa fie
cunoscută alături de greutatea corporală, de cantitatea si calitatea
furajului consumat si de programul de lumină.
• In tabelul 16 (Tabelul 16. Programele de hrănire, adăpare, lumină şi
intensitatea de ouat) sunt prezentate valorile curbei de ouat a
programului de lumină, greutatea corporala, consumul zilnic de
furaje si apă la găinile hibride ROSSO-SL de la vârsta de 19
săptămâni până la vârsta de 77 săptămâni (Fişa tehnica ROSSO).
Varsta Consum zilnic Nr.ore G.corp. % Ouă produse Pierderi prin mortalitate %
(sapt.) lumina (g) ouat
Furaj (g) Apa (ml) pe sapt. cumul. Pe sapt. cumul.
19 96 190 9,00 1570 2 0,14 0,14 0,15 0,15
20 100 200 10,00 1590 10 0,70 0,84 0,15 0,30
21 105 210 10,30 1610 20 1,40 2,24 0,10 0,40
22 110 220 11,00 1630 50 3,50 5,74 0,10 0,50
23 114 235 11,30 1650 80 5,60 11,34 0,10 0,60
24 118 250 12,00 1670 85 5,95 17,29 0,10 0,70
25 118 250 12,30 1690 88 6,16 23,45 0,10 0,80
26 118 250 13,00 1710 91 6,37 29,82 0,10 0,90
27 118 250 13,30 1730 93 6,51 36,33 0,10 1,00
28 118 250 14,00 1750 93 6,51 42,84 0,10 1,10
29 118 250 14,30 1770 93 6,51 49,35 0,10 1,20
30 118 250 15,00 1790 92 6,44 55,79 0,10 1,30
31 118 250 15,30 1810 91 6,37 62,16 0,09 1,39
32 118 250 16,00 1820 90 6,30 68,46 0,09 1,48
33 118 250 16,00 1840 90 6,30 74,76 0,09 1,57
34 118 250 16,00 1850 90 6,30 81,06 0,09 1,66
35 118 250 16.00 1870 89 6,23 87,29 0,09 1,75
36 118 250 16,00 1890 89 6,23 93,52 0,09 1,84
37 118 250 16,00 1900 88 6,16 99,68 0,09 1,93
38 118 250 16,00 1910 88 6,16 105,84 0,09 2,02
39 118 250 16,00 1930 87 6,09 111,93 0,09 2,11
40 118 250 16,00 1940 87 6,09 118,02 0,09 2,20
41 118 250 16,00 1960 86 6,02 124,04 0,08 2,28
42 118 250 16,00 1970 86 6,02 130,06 0,08 2,36
43 118 250 16,00 1980 85 5,95 136,01 0,08 2,44
44 118 250 16,00 1990 85 5,95 141,96 0,08 2,52
45 118 250 16,00 2000 84 5,88 147,84 0,08 2,60
46 118 250 16,00 2010 84 5,88 153,72 0,08 2,68
47 118 250 16,00 2020 83 5,81 159,53 0,08 2,76
48 118 250 16,00 2030 83 5,81 165,34 0,08 2,84
49 118 250 16,00 2040 83 5,81 171,15 0,08 0,92
50 118 250 16,00 2050 82 5,74 176,89 0,08 3,00
51 118 250 16,00 2060 81 5,67 182,56 0,08 3,08
52 118 250 16,00 2070 81 5,67 188,23 0,08 3,16
53 118 250 16,00 2080 80 5,60 193,83 0,08 3,21
54 118 250 16,00 2090 79 5,53 199;36 0,08 3,32
55 118 250 16,00 2090 78 5,46 204,82 0,08 3,40
56 118 250 16,00 2100 78 5,46 210,28 0,08 3,48
57 118 250 16,00 2110 77 5,39 215,96 0,08 3,56
58 118 250 16,00 2110 76 5,32 220,99 0,08 3,64
59 118 250 16,00 2120 76 5,32 226,31 0,08 3,72
60 118 250 16,00 2120 75 5,25 231,56 0,08 3,80
61 118 250 16,00 2130 75 5,25 236,81 0,07 3,87
62 118 250 16,00 2130 74 5,18 241,99 0,07 3,94
63 118 250 16,00 2130 73 5,11 247,10 0,07 4,01
64 118 250 16,00 2140 73 5,11 252,21 0,07 4,08
65 118 250 16,00 2140 72 5,04 257,25 0,07 4,15
66 118 250 16,00 2140 72 5,04 262,29 0,07 4,22
67 118 250 16,00 2140 71 4,97 267,26 0,07 4,29
68 118 250 16,00 2150 70 4,90 272,16 0,07 4,36
69 118 250 16,00 2150 69 4,83 276,99 0,07 4,43
70 118 250 16,00 2150 68 4,76 281,75 0,07 4,50
71 118 250 16,00 2150 68 4,76 286,51 0,07 4,57
72 118 250 16,00 2150 67 4,69 291,20 0,07 4,64
73 118 250 16,00 2150 66 4,62 295,82 0,07 4,71
74 118 250 16,00 2150 66 4,62 300,44 0,07 4,78
75 118 250 16,00 2150 65 4,55 304,99 0,07 4,85
76 118 250 16,00 2150 65 4,55 309,54 0,07 4,92
77 118 250 16,00 2150 65 4,55 314,09 0,07 5,00
• La creşterea pe aşternut permanent este foarte importantă menţinerea
calităţii igienice a acestuia. Materialul utilizat iniţial ca aşternut îşi
modifică treptat compoziţia, atat datorită incărcării cu dejecţii, cat si
transformărilor fizice şi biochimice care au loc. Ca urmare aşternutul
se depreciază structural, acumulează umiditate, îi creşte temperatura,
emană gaze (C02, NH3, H2S, gaz metan) rezultate din descompuneri
biochimice, poate produce praf cu un număr extrem de mare de
microorganisme, influenţând in mod hotărâtor microclimatul din
adăpost.
• Menţinerea aşternutului uscat, afânat, la umiditate corespunzătoare
intârzie procesele de descompunere, iar aşternutul umed, neaerat si
care prezintă crustă, favorizează descompunerile anaerobe cu
producere de C02, NH3, H2S etc. Cand umiditatea aerului din
adăpost creşte peste 72%, atunci umiditatea aşternutului creşte peste
30-40%, accelerând astfel procesele fermentative, iar degajarea de
amoniac devine foarte puternică. Amoniacul, deşi este un gaz ceva
mai uşor decat aerul, avand deci tendinţa de a urca datorită umidităţii
ridicate a aerului din hală, nu se mai ridică, rămânând astfel la nivelul
păsărilor şi expunandu-le la acţiunea lui nocivă.
 In această situaţie trebuie intervenit prin:
• răscolirea puternică a aşternutului pentru distrugerea crustei care incepe sa se
formeze si pentru aerarea lui;
• scoaterea in afara adăpostului a porţiunilor de aşternut foarte umed, din jurul
adăpătorilor, sau de pe lângă pereţi;
• incorporarea de praf de var şi/sau superfosfat in aşternut, in cantitate de 150-200
g/m2;
• completarea stratului existent de aşternut cu cantităţi noi de aşternut proaspăt, uscat
şi amestecarea acestuia cu aşternutul existent, pentru scăderea umidităţii acestuia la
20-30%, care favorizează şi o fermentaţie uşoară cu o acţiune favorabilă:
autouscarea, autosterilizarea şi degajarea de căldura. Dacă nu se intervine in acest
mod, umiditatea aşternutului creşte la peste 40%, cand procesul de fermentare si
respectiv de autouscare incetează, crusta rece şi umedă se ingroaşă, iar
microclimatul din adăpost este compromis.
• Calea principală de eliminare a excesului de umiditate din aşternut o reprezintă
ventilaţia. Pentru ca aşternutul sa nu se deterioreze, se recomandă ca săptămânal
acesta să fie intors cu furca, sau se pot obişnui găinile ca in fiecare după-amiază,
după ce s-a terminat ouatul, sa li se administreze in aşternut câte 5 g grăunţe/cap
(orz, grâu, ovăz). Găinile vor răscoli aşternutul cu ghearele in căutarea grăunţelor,
evitând astfel formarea crustei. O atenţie deosebită in creşterea găinilor ouătoare
trebuie acordată ventilaţiei, care este necesară pentru a asigura temperatura şi
necesarul de oxigen al păsărilor, indepărtarea bioxidului de carbon, eliminarea
amoniacului si excesului de umiditate.
• Găinile au un necesar de aer proaspat de 7-9 m3/oră/kg greutate vie
in sezonul de vară şi de 1-1,8 m /oră/kg greutate vie in sezonul de
iarnă. Aceasta nu se poate realiza decat cu ajutorul ventilatoarelor şi
a gurilor de aerisire. Ventilatoarele trebuie sa aspire aerul de la
nivelul inălţimii păsărilor, lucru care se poate realiza cu ajutorul unor
tuburi de ventilaţie confecţionate din tablă, lemn, plastic etc.
Instalaţia de ventilaţie trebuie astfel conceputa, incât in adăpost să
nu existe curenţi de aer.
• Temperatura de confort pentru găinile ouătoare cu producţie maximă
de ouă şi consum minim de furaje este cea cuprinsa intre 13-18°C
(13°C este optima pentru ouat intens şi 18°C este optima pentru
valorificarea furajului). Găina poate să producă ouă foarte bine şi la
temperatura de +10°C si chiar la +5°C, insă cu un consum mult mai
ridicat de furaje. Practic, cu fiecare grad de temperatură sub 14°C,
pasărea consumă in plus 1 g de furaj si chiar mai mult, pentru a-şi
menţine temperatura corporală constantă. De aici rezidă un aspect
practic foarte important si anume faptul că in zilele geroase de iarnă
trebuie să se asigure incălzirea suplimentară a adapostuluiă, care
este mult mai ieftină decât administrarea zilnică a incă 10-15 g
furaj/cap in plus, care este scump.
• Mai dăunătoare pentru păsări este temperatura prea ridicată, deoarece cu cat
creşte temperatura peste limita superioară a zonei de confort termic, cu atât
pasărea işi reduce consumul de furaje. Creşterea temperaturii reduce consumul
voluntar de nutreţ a găinilor ouătoare cu 1,5% pentru 1°C intre 22-30°C şi cu
4,6% intre 32~38°C. Se constată de asemenea modificări importante ale calităţii
ouălor in sensul reducerii greutăţii cu până la 9 g/ou, cand temperatura creşte de
la 19°C la 30°C, iar ca urmare a polipneei termice (se elimină cantităţi mari de
bioxid de carbon care modifică metabolismul calciului), coaja devine mai subţire.
Curba de ouat la găinile bine intreţinute are o distribuţie gausiană, adică are o
fază ascendentă, un platou si o fază descendentă. Curba ascendentă de ouat
(de la producerea primului ou şi până la atingerea vârfului de ouat) la hibrizi
performanţi exploataţi in prezent in ţara noastră este de numai 6-7 săptămâni
(de la 19 săptămâni, cand intensitatea de ouat este de cca. 5% la 24-25
săptămâni, când intensitatea de ouat depăşeşte 90%). In continuare, de la
varsta de 24-25 săptămâni când curba de ouat atinge intensitatea maximă,
procentul de ouat se menţine la un nivel ridicat (peste 85%) o perioadă relativ
lungă de timp, respectiv până la vârsta de 45-48 vârsta (cca. 4 luni). Curba
descendentă incepe de regulă după vârsta de 45 săptămâni, iar ritmul de
scădere este de cca 1% la 2 săptămâni. Curbele de ouat la rasele autohtone
mixte sunt la nivele mai scăzute, dar respectă regula generală.
 Lichidarea găinilor
• Se face la vârsta de 77 săptămâni, locul lor urmând să fie luat de o nouă serie de
puicuţe. Depopularea halelor de găini ouătoare se face ţinând seama de recomandările
făcute la depopularea halelor de tineret, evitându-se eventualele fracturi suferite de
găini, deoarece acestea vor deprecia carnea rezultată după sacrificarea si prelucrarea
din abatorul de păsări.
• In fermele de dimensiuni mici unde creşterea tineretului de inlocuire şi exploatarea
găinilor adulte se face in acelaşi adăpost, sau tineretul este achiziţionat de la o alta
fermă, se pot alege următoarele variante de valorificare a găinilor:
- Când ciclul de producţie se incheie in sezonul de toamnă-iarnă iar cererea de
ouă pe piaţă este mare, având si un preţ de vânzare bun, se recomandă ca găinile să
fie ţinute in producţie incă 2-3 luni, urmărindu-se atent dacă costurile de producţie sunt
mai mici decât incasările rezultate din vânzarea ouălor (intensitatea de ouat in această
perioadă este relativ mică);
- Cand ciclul de ouat se incheie in sezonul de primăvară-vară, iar oferta de ouă
pe piaţă este mare şi preţul de vânzare al ouălor este mic, se recomandă să se facă o
năpârlire forţată a găinilor - pentru care există acum tehnologii foarte precise şi
economice – reintroducând găinile in ouat după 2-3 luni de repaus, cand piaţa devine
din nou favorabilă producţiei de ouă. Cea mai favorabilă perioadă pentru efectuarea
năpârlirii forţate este cea din lunile mai-iunie-iulie sau iunie-iulie-august, pentru că in
acest interval ouăle sunt foarte ieftine, este foarte cald şi găinile lipsite de pene nu au
de suferit.
• In ciclul doi de ouat producţia de ouă este mult mai mică decât in primul, insă ouale
sunt mai mari, iar preţul de vânzare este mai favorabil.
• In funcţie de cerere, găinile se pot vinde la ţăranii cu gospodărie individuală, in
momentul in care curba de ouat scade sub pragul de economicitate.
 Recoltarea, sortarea şi valorificarea superioară a producţiei de ouă
Recoltarea ouălor pentru consum se face pe cofraje de plastic, folosirea lor in locul celor de
carton prezentând următoarele avantaje:
• cofrajele din plastic au o utilizare mult mai indelungată, ceea ce face să fie mai ieftine;
• se pot dezinfecta şi deparazita cu uşurinţă;
• având diferite culori, se pot deosebi cu uşurinţă in funcţie de destinaţia acestora (pentru utilizare in
fermă, pe hale, pe diferite vârste, pentru transport, pentru comercializare etc.).
Recoltarea ouălor trebuie să se facă de trei ori pe zi, deoarece lăsate in adăpost, mai ales in
condiţiile creşterii la sol, ouăle pot fi murdărite, sparte, sau chiar consumate de către păsări, ceea ce
poate constitui o mare pierdere economică.
La recoltare, ouale trebuie sortate pe cel puţin trei categorii:
• ouă curate, care au formă şi mărime normală şi care sunt destinate comerţului in coajă;
• ouă mici, curate, integre, care sunt comercializate la preţuri mai mici;
• ouă fisurate, murdare şi diforme, care sunt destinate prelucrării in pastă sau praf comestibil;
• ouă sparte, care sunt eliminate din consumul uman şi sunt folosite in hrana animalelor, după o
prealabilă examinare atentă a lor.
• Ouăle murdare pot fi spălate, insă vor fi aşezate separat pe cofraje
si tot separat vor fi comercializate.
• Pentru a evita creşterea procentului de ouă sparte, după recoltare
trebuie luate următoarele măsuri:
• să se dubleze primul cofraj (cel de la bază) de la fiecare "picior"
(stivă), pentru evitarea deformării la bază a "piciorului";
• să nu se aşeze mai mult de şase cofraje cu ouă intr-un “picior",
pentru a nu se exercita o presiune prea mare in rândurile inferioare
de cofraje;
• ouăle foarte mari, diforme, fisurate, cu coaja fragilă se vor recolta
separat, pentru a evita spargerea şi murdărirea celorlalte ouă pe
timpul manipulării si transportului.
• Ouale in coajă, de regulă, sunt comercializate pe clase de greutate
şi prospeţime, la preţuri diferite. De regulă, diferenţa de greutate
dintre o categorie si alta este de 5 g. Cofrajele de ouă din carton sau
material plastic au de regulă culori diferite, in funcţie de categoria de
greutate, sunt sigilate si au inscrise in mod obligatoriu categoria de
greutate, data producerii ouălor si preţul acestora.
• Incepând cu data de 1 septembrie 2005, comercializarea ouălor in
Romania s-a făcut in conformitate cu H.G. nr.415/2004 şi Ordinul
M.A.P.D.R. nr.461/2004, care aliniază legislaţia română la
prevederile Regulamentului nr.2295/2003 privind Normele
metodologice de implementare a R CEE nr. 1907/1990 pentru unele
standarde de comercializare a ouălor.
 4.4. Alimentaţia păsărilor in sistemul ecologic de creştere şi
exploatare
• Furajarea corectă a animalelor este cea mai importantă verigă tehnologică care
asigură sănătatea animalelor, calitatea si salubritatea produselor alimentare
animaliere, deci biosecuritatea alimentara a omului.
• Principii obligatorii in furajarea păsărilor din fermele ecologice:
• Raţia administrată trebuie să fie specifică categoriei de păsări crescute,
echilibrată energo-proteic, continând toţi principii macro- si microergici la nivelul
cerintelor fiziologice şi pentru producţie de calitate (aminoacizi esenţiali,
vitamine, enzime, macro- si microminerale etc.);
• Materiile prime furajere (cerealele, ierburile si făinurile, suculentele, grosierele,
seminţele oleaginoase şi proteice, furajele proteice de origine animală, turtele si
şroturile), trebuie să provină din agricultura ecologică; organismul de certificare
poate aproba după caz derogări temporare si limitate cantitativ, pentru utilizarea
unor furaje obţinute conventional (max. 20% SU pe an si 25% SU din raţia
zilnică), sau din fermele in conversie (30-60% din SU a raţiei zilnice);
• Aditivii furajeri, sursele de macro- si microelemente, sursele de vitamine, trebuie
sa se regăsească in listele cu ingrediente admise de Reglementarile UE
2092/1991 si OUG 34/2000.
• Păsările trebuie să dispună de acces liber la furaje, dar nu este admis forţajul
alimentar.
• In hrana păsărilor din fermele ecologice nu sunt admise
următoarele produse:
• furaje obţinute din plante sau animale modificate genetic ori prin
utilizarea organismelor modificate genetic (OMG) şi
micoorganismelor modificate genetic (MMG);
• furaje conţinând conservanţi chimici de sinteză;
• materii prime obţinute prin utilizarea solvenţilor organici (şroturi de
exemplu);
• hormoni de creştere;
• antibiotice ca stimulenţi;
• stimulatori sintetici pentru apetit;
• uree;
• făinuri proteice de origine animala (cu excepţii incluse in lista de
materii admise);
• vitamine de sinteză;
• aminoacizi sintetici;
• enzime de sinteză.
• In structura nutreţului combinat pentru păsări cerealele ocupă o pondere
de min. 65% (de regula 70-80%), făinurile proteice de origine
vegetală 10-20%, sărurile minerale 0,3-8% şi premixurile vitamino-
minerale bio cca 0,5-1%. Cel puţin 1/3 din viaţa economică, păsările
trebuie să aibă acces la păşune.
• Este imperios necesar sa se evite stresurile alimentare de ordin
cantitativ şi calitativ, pe toată durata ciclului de producţie.
• Să se asigure un front de furajare de min. 8 cm liniari/cap de găina,
pentru evitarea concurenţei şi a aglomerării la furajare.
• Furajarea reprezintă un factor deosebit de important in exploatarea
găinilor ouatoare, determinând atât nivelul producţiilor obţinute, cat şi
eficienţa economică a acestora, avand in vedere ponderea ridicată a
cheltuielilor pentru furajare, de peste 60%, in preţul de cost al oului. O
primă problemă care se pune o constituie inlocuirea reţetei furajere de
tineret cu reţeta pentru găini ouătoare, care trebuie sa fie mai bogată in
proteine, vitamine şi calciu, consecutiv nevoilor nutriţionale sporite ale
acestora. Este deci logic ca nutreţul pentru adulte să inceapă a fi
administrat odata cu declanşarea ouatului, adica la vârsta de 20-21
săptămâni, iar cel pentru tineret se va inlocui treptat in decurs de o
săptămână.
• In vederea obţinerii unor performanţe productive la nivelul potenţialului
genetic al hibrizilor, se practică de obicei furajarea cu acelaşi nutret
combinat pe intreaga perioada de exploatare, care să aibă următoarele
caracteristici:
• 17% proteină brută;
• 2750 kcal/kg E.M.;
• 0,76% lizină;
• 0,63% metionină + cistină;
• 1,30% acid linoleic;
• 3,2-3,5% calciu;
• 0,7% fosfor.
• Nivelul proteic al furajelor administrate este dependent de intensitatea
ouatului, in perioada curbei ascendente şi a vârfului maxim de ouat
necesarul de proteină brută fiind de 18 g zi/cap de pasăre. Ulterior, când
curba devine descendentă iar intensitatea ouatului este cuprinsă intre 75 şi
65%, scade şi necesarul de proteină brută la 16-17 g/zi, la 15 g/zi, la o
intensitate a ouatului sub 65%.
• Din acest punct de vedere, mai raţională ar fi furajarea fazială a găinilor
ouatoare cu nutreţuri combinate care sa conţină 18% proteină brută până la
vârsta de 45 de săptămâni si 15-16% proteină brută in continuare, până la
finele perioadei de exploatare.
• Materiile prime admise pentru prepararea nutreţului combinat pentru ferme avicole
ecologice
• Materii prime de origine vegetală:
- Cereale, produse si subproduse: porumb, grâu, ovăz, orz, secară, sorg, tărâţe, făina
furajeră, gluten;
- Seminţe de oleaginoase, fructe oleaginoase, produse si subproduse: soia, floarea-
soarelui, rapiţă, in, bumbac, seminte prăjite, turte rezultate de la prelucrarea uleiului;
- Boabe de leguminoase, produse si subproduse: năut şi linte, mazăre, lupin boabe, gozuri,
făina;
- Tuberculi şi rădăcini, produse si subproduse: pulpă de sfeclă de zahăr, sfeclă uscată,
cartofi, pulpă de cartofi, amidon de cartofi, tapioca (amidon extras din radacina de manioc),
manioc, morcovi;
- Alte seminţe si fructe, produse şi subproduse: pulpă de citrice, mere, tomate, păstăi,
roşcove
- Furaje grosiere: lucernă, făina de lucernă, trifoi, iarbă, fân, paie de cereale, etc.
- Alte plante, produse şi subproduse: melasă utilizată ca liant, alge marine, extracte de
plante, extracte de proteine vegetale.
• Materiile prime energetice sunt reprezentate in principal prin cereale, dintre care cea mai
mare pondere o are porumbul şi cea mai mică ovăzul. Extractivele neazotate sunt formate
in principal din amidon.
Maniocul, planta cu cel mai mare randament energetic (Manihot esculenta) este o plantă tropicală (denumita si
cassava, madioca, yuca, kappa) din ale cărei rădăcini, sub forma de tuberculi, se obţine o substanţă alimentară
făinoasă, cunoscută sub numele de tapioca. Maniocul este considerat cartoful continentului negru, rădăcinile
fiind foarte bogate în hidraţi de carbon, în principal amidon. Maniocul se cultivă pe scară largă pe milioane de
hectare, având o productivitate mare.
• Materiile prime proteice utilizate in prelucrarea nutreţurilor combinate sunt
şroturile (primul produs obţinut în cursul măcinării grâului; material furajer
provenit din resturile de seminţe rămase după extragerea uleiului, cu conţinut
bogat în proteine şi săruri minerale), turtele, tărâţele. In cadrul materiilor prime
proteice, şroturile au ponderea cea mai mare, in comparaţie cu turtele, obţinute
prin presare. Calitatea şrotului de soia depinde de tehnologia de prelucrare a
boabelor, cu referire la procesele de prelucrare necesare inactivării factorilor
antinutriţionali si menţinerea disponibilităţilor nutritive ale fracţiunilor proteice
(proteină brută 44%, fibre maxim 7%, activitatea ureazică 0,01-0,1% mg N/g la
20°C).
• Şrotul de floarea-soarelui conţine minim 32% proteină brută şi maximum 18%
celuloză, ceea ce limitează utilizarea acestuia. Introducerea enzimelor in furajare
măreşte cota de participare a şrotului. Condiţia utilizării acestor şroturi este
asigurarea că produsele nu au fost modificate genetic.
• Materii prime de origine animala:
- Lapte şi produse lactate: lapte degresat, praf, zară praf, lactoză, proteină din
zer, cazeină praf;
- Peşte, produse şi subproduse: peşte, ulei de peşte, hidrolizate si proteolizate
de peşte, făina de peşte. Faina de peşte şi hidrolizatele de peşte, lapte praf,
zara, zer degresat, au un conţinut ridicat in proteină, echilibrând astfel balanţa de
aminoacizi ai reţetei de nutreţ combinat.
• Materii prime de origine minerală:
- Sodiu: sulfat de sodiu, carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, clorura
de sodiu. Sodiul şi clorul contribuie la menţinerea presiunii osmotice a
lichidelor din organism. Sodiul influenţează funcţia sistemului nervos, iar
clorul contribuie la sinteza acidului clorhidric in stomac. Carenţele in sodiu
si clor diminuează apetitul şi dereglează producţia de oua.
- Calciu: carbonat de calciu, gluconat de calciu;
- Fosfor: precipitat de fosfat de calciu, fosfat de calciu deflorurat, fosfat
monocalcic deflorurat.
Dintre sărurile minerale, calciul şi fosforul reprezintă baza
scheletului, in cantităţi mici se găsesc in ţesuturile organelor cu funcţii
vitale. Calciul are un rol esenţial in coagularea sangelui şi în contracţia
musculară, iar fosforul in metabolismul energetic. Simptomatologia
carenţei in calciu si fosfor include diminuarea ritmului de creştere,
dereglări in metabolismul general, rahitism şi demineralizarea scheletului.
- Magneziu: oxid de magneziu, sulfat de magneziu, clorură, carbonat.
- Sulf: sulfat de sodiu.
• În cadrul grupei de aditivi furajeri intra microelementele de tipul oligoelementelor, vitaminelor
şi enzimelor.
• Aditivi furajeri:
- Oligoelemente;
- Fier: carbonat, sulfat, oxid;
- Iod: iodat de calciu, iodură de potasiu;
- Cobalt: sulfat si carbonat;
- Cupru; oxid, carbonat, sulfat;
- Mangan: carbonat, oxid, sulfat;
- Zinc: carbonat, oxid, sulfat;
- Seleniu: selenit de sodiu, selenat de sodiu.
• Rolul oligoelementelor este demonstrat prin prezenţa acestora in enzime, hormoni, proteine si
vitamine.
• Vitamine, provitamine:
- Derivate din materii prime naturale sau vitamine de biosinteza; suplimentarea cu vitamine
este obligatorie deoarece anumite vitamine naturale sunt foarte instabile. Vitaminele
hiposolubile (A, D3, E, K3) şi hidrosolubile (B1, B2, B6, acid nicotinic, colina, biotina, acid
folic) sunt esenţiale pentru sănătatea şi performanţele găinilor ouătoare.
• Enzime:
- Enzime obţinute fără utilizarea organismelor modificate genetic: de tipul glucanazei,
amilazei, lipazei sau celulazei.
• In cazul furajării trebuie să se respecte necesarul nutriţional pe specii si categorii de vârstă,
iar materiile prime necesare fabricării nutreţurilor combinate, trebuie să provină din agricultura
ecologică.
• Prezentarea unor formule de premixuri vitamino-
minerale ecologice pentru găinile ouătoare
• Preparatele furajere - amestecuri omogene furajere sau
produse finite, sunt nutreţuri complete, produse din
materii prime cerealiere, proteine de origine vegetală sau
microorganică, compuşi minerali, vitamine şi diverşi
aditivi furajeri, care se administrează in alimentaţia
păsărilor. Prin programele de optimizare se obţin
amestecuri furajere - nutreţuri combinate complete, care
asigură cerinţele nutriţionale pentru intreţinere şi
producţia găinilor ouătoare.
• Acestea se clasifică in:
- Premixuri vitamino-minerale
- Concentrate vitamino-minerale
- Nutreţuri combinate
• Premixurile vitamino-minerale
• Echilibrarea reţetelor de nutreţuri combinate se face prin adaosul de diferite
substanţe biologice active, adăugarea acestora in nutreţuri se realizează sub formă
de premixuri. Aceste produse au determinat intensivizarea maximă a creşterii şi
producţiei animaliere.
Def.: Premixul este un amestec omogen de substanţe biologic active obţinute prin
extrase din plante, biosinteză sau sinteză, integrate pe un suport vegetal sau
mineral. Prin valoarea sa nutritivă premixul completează necesarul zilnic de
substanţe nutritive caracteristice fiecărei categorii de creştere şi producţie.
Premixurile utilizate in nutriţia păsărilor se clasifică in două mari grupe, şi anume:
- Premixurile normale, care prin componenta lor completa, sunt utilizate in
fabricarea nutreţurilor combinate, lipsa lor determinand carenţe nutriţionale.
- Premixurile speciale, care se administrează in scop preventiv sau curativ şi care
pot fi administrate in apa de băut sau in furaje.
• In cazul premixurilor hidrosolubile, suportul poate fi lactoză, lapte praf, zer, zară.
Cota de participare in apa de băut diferă intre 0,1-0,5%. Cota de participare a
acestor premixuri in nutreţuri este de 0,5-2,5%. In componenţa acestor preparate
se introduc microingrediente -substanţe biologic active cu roluri diferite in nutriţia
animalelor (Substanţele biologic active, cu rol in nutriţie, sunt reprezentate de
vitamine şi oligoelemente. Acestea se adaugă in premixuri până la asigurarea
exigenţelor nutriţionale, anihilând crearea conditiilor favorabile de apariţie a bolilor
de nutriţie – carenţele).
• Concentratele proteino - vitamino - minerale
• Aceste amestecuri conţin pe lângă vitamine, oligolemente, diferiţi aditivi furajeri,
materii prime proteice de origine vegetală (şroturi, turte) sau animală (făină de peşte,
produse lactate). Concentratele participa in nutreţul combinat in proporţie de 10-40%.
• Nutreţurile combinate sunt amestecuri complexe de diferite ingrediente furajere
care asigură cerinţele nutritive ale speciei si categoriei de vârstă, pentru care au fost
produse. Realizarea nutreţurilor combinate se face pe fluxuri tehnologice complexe,
in câte 2-3 trepte de omogenizare. Tehnologia de fabricare cuprinde instalaţii de
măcinat, de depozitare -buncăre, cântare, 2-3 malaxoare de diferite capacităţi,
instalaţii de însăcuire si livrare.
• Controlul de calitate evidenţiază valoarea brută a nutreţurilor, valoarea biologică si
igienico - sanitară.
• Toate aceste substanţe biologice active (vitamine si oligoelemente) necesare
menţinerii stării de sănătate, creşterii si producţiei si evitării apariţiei bolilor de
nutriţie, se administrează in nutreţurile combinate pe calea premixurilor.
• In furajarea ecologică a găinilor ouătoare se utilizează următoarea formulă de
premix - N 31 - 500, importat din Franţa si certificat ecologic, cu B.A. Nr. 02 -
849, cu o cotă de participare de 5% premix ce conţine vitamine, săruri minerale,
antioxidant şi proteine de origine vegetală. Acest premix vitamino - mineral s-a
introdus intr-o reţetă se nutreţ combinat optimizată, in care s-au utilizat materii prime
furajere, precum: porumb, grâu, turte de floarea soarelui, ulei de floarea soarelui,
sare, fosfat monocalcic şi carbonat de calciu, toate certificate ecologic.
• Dificultăţi in optimizarea balanţei de nutrienţi pentru păsările
crescute in condiţii ecologice
• Interzicerea utilizării furajelor proteice convenţionale, precum făina de
peşte pe de o parte, cât şi a aminoacizilor sintetici precum metionina şi
lizina, pe de alta parte, crează mari probleme in formularea dietei la
păsări, indeosebi la puii pentru carne. Soluţiile alternative pentru surse de
aminoacizi sunt glutenul de porumb şi de grâu, spuma de lapte praf bio,
plante şi extracte medicinale, uleiuri vegetale. Glutenul de orz sau
suplimentele de soia, in condiţiile in care in Europa se cultivă aceste
plante de multa vreme ca OGM, pun mari semne de întrebare.
• Raţiile pentru găinile ouătoare trebuie să conţină minim 65-70% cereale,
iar pentru pui de carne minim 60-65%.
• Pentru a indeplini aceste restricţii stabilite de norme, găinile ouătoare
transformă hrana intr-o cantitate mai mare de ouă, dar, cu preţul reducerii
greutăţii corporate proprii. De asemenea, raţiile pentru găini ouătoare
trebuie sa aibă un conţinut suficient in Ca, P si Vit. D, făină de lucernă
sau lucernă verde, pentru menţinerea calităţii cojii si galbenuşului de ou,
fără aport de coloranţi sintetici.
• In mod tipic reţetele de furaj pentru găini ouătoare crescute in
condiţii ecologice pot avea următoarea structură:
- 60% cereale;
- 10% gluten de porumb;
- 15% proteice vegetale;
- 5% uleiuri vegetale;
- 8% Ca (din care Ca C03 minim 2%);
- Alte minerale si vitamine.
• Reţetele pentru pui de carne pot avea o structură asemănătoare, in
următoarele proporţii: ,
- 50-55% cereale;
- 10% gluten de porumb;
- 10-15% proteice vegetale;
- 5% uleiuri vegetale;
- 8% Ca si alte minerale (din care Ca C03 minim 2%);
- Vitamine.
• Pentru puii mici- tineret de găini ouătoare se asigură un furaj starter, până la vârsta de 8-
10 săptămâni şi o dietă specifică cu 10 zile inainte de ouat. In primele 40 de săptămâni
de ouat, raţia trebuie sa aibă un nivel proteic de cel puţin 18%, care scade la 16% pentru
următoarele 40 de săptămâni. Consumul zilnic de furaj in plin ouat este de cca 130
g/cap/zi.
• Specific pentru nutriţia puilor de carne este faptul că prin dietă se dirijează o creştere
lentă in primele 20 de zile de viaţă a puilor, astfel incât programul de creştere să
diferenţieze aceşti pui de puii hibrizi utilizaţi in creşterea convenţională. Numai pe acest
program de creştere, vârsta la sacrificare se poate prelungi până la 80-85 de zile, fără
riscul depunerilor de grăsime şi de depreciere al carcaselor. Dieta conţine astfel nivele
reduse de proteină, in timp ce raţiile trebuie să conţină un nivel ridicat de energie.
• Reţetele de start la puii pentru carne au un nivel proteic de 20-22%, necesar până la
vârsta de 4 săptămâni, urmate de o raţie de creştere, cu un nivel proteic de 20%, pentru
ca la finisare, nivelul proteic să fie de 18. Pentru o imbunătăţire a gustului la finisare, la
puii pentru carne se adaugă in reteta 2,5% grâu.
• Există standarde care cuprind norme specifice de etichetare a produselor biologice,
incluzând detalii despre structura reţetei de furaj. Pentru păsări vor fi precizări concrete in
ceea ce priveşte conţinutul ingredientelor care provin din agricultura ecologică, chiar şi in
perioada de conversie.
• In concluzie, se poate echilibra o reţetă pentru pui de carne şi găini ouătoare, fără
adaos de nutrienţi sintetici, dar cu o creştere a costurilor, mai ales în cazul fermelor
care au un efectiv redus de păsări.
Apa şi adăpatul păsărilor
Consumul zilnic de apă şi factorii de influenţă
Consumul de apă este tot aşa de important ca şi cel de furaje. In ce privesc
normele de consum pe cap şi zi, majoritatea autorilor şi standardelor cumulează
consumul biologic cu cel tehnologic. In tabelul următor se prezintă normele de
consum pentru păsări.

Specificare Necesarul de apă (1/cap)

Găini reproduce rase grele (pe an) 150-160
Tineret reproduce, rase grele, de la o zi la maturitate 28-32
Pui de carne de la o zi la 8 săptămâni 4-5
Găini ouătoare rase uşoare (pe an) 80-90
Tineret reproducţie si inlocuire rase usoare, de la o zi la maturitate 20-24
Pui de curcă pentru carne, de la o zi la livrare 25-35
 Utilizarea apei reci pentru răcorirea organismului
• Intr-un studiu recent, MEHTA R.K. si SHINGARI B.K. (2000), citafi de UCPR
(caiet de studiu 2/2000, 32-40), concluzionează că temperatura excesiva
diminuează performanţele productive ale păsărilor şi induce schimbări biochimice
si fiziologice care necombătute, sfârşesc prin moarte, datorită intoxicării
provocate de caniculă.
• Pentru hibrizii de ouă exploataţi in Europa, temperaturile de peste 25°C afectează
fiziologia păsărilor, producţia de ouă (număr, mărimea, greutatea, grosimea cojii)
şi apetitul pentru furaje şi apă.
• Adăptarea la temperaturi excesiv de ridicate, include reacţii comportamentale,
biochimice şi fiziologice. Din punct de vedere comportamental, se distinge in
primul rând hiperventilaţia pulmonară (polipneea, gâfâirea) pentru eliminarea
căldurii prin evaporare pulmonară, intinderea penelor aripii, menţinerea corpului
in contact cu o suprafaţă rece, umezirea crestei şi bărbiţelor. Fiziologic, găinile
işi reduc activitatea, işi reduc consumul voluntar de furaje şi consumă mai multă
apă pentru răcorire.
• Efectul termogen al furajului pune sub semnul intrebării recomandarea furajarii
păsărilor expuse caniculei. In cursul unui interval de creştere rapidă a
temperaturii ambiante, consumul de furaje se menţine un timp, incat efectul
termogen al furajului se va suprapune cu stressul termic maxim, cam la 4-5 ore
după hrănire, iar efectele se pot prelungi până la 8-10 ore. Pentru acest motiv,
trebuie evitată suprapunerea temperaturii maxime din ambianţă cu efectul
termogen al furajului ingerat.
 PRINCIPII FUNDAMENTALE IN ALGEREA
SPECIILOR, RASELOR ŞI HIBRIZILOR PENTRU
PRODUCTIA ZOOTEHNICA "BIO"
• Ştiinţa şi practica zootehnică Bovine (pentru lapte si - Bibilici;
mondială arată că in fermele carne);
ecologice (bio) se pot creşte şi Cabaline (lapte, carne); - Struţi;
exploata foarte multe specii de Ovine (pentru lapte, carne - Fazani;
animale (mamifere, păsări, si
lana);
peşti, gasteropode, insecte
Caprine (pentru lapte si - Porumbei;
etc). Important este ca carne);
habitatul (mediul de viaţă Suine; - Prepeliţe japoneze;
abiotic) să poată fi circumscris
lepuri; - Albine;
şi monitorizat.
Găini (carne, oua); - Peşti;
• In principiu, se apreciaza că
Gâşte; - Melci;
pot fi crescute şi exploatate in
scopul obţinerii de produse - Curci; - Aquacultura diversa
alimentare bio, urmatoarele - Raţe;
specii:
• In cadrul diferitelor specii, alegerea raselor, hibrizilor, populaţiilor de animale
se face ţinand seama de cateva principii fundamentale, intre care:
- Caracteristici morfo-fiziologice;
- Gradul de ameliorare;
- Rezistenţa la factorii naturali de mediu;
- Sisteme de reproducţie;
- Tipul si nivelul producţiei
- Comportamentul.
• Caracteristici morfo-fiziologice
• Materialul biologic apt pentru fermele zootehnice ecologice trebuie sa fie de
preferinţă indigen (autohton), cu rezistenţă crescută la factorii naturali de
mediu, pretabili la creşterea extensivă sau cel mult semiintensivă, cu
constituţie robustă, indici de reproducţie foarte buni, fecunditate şi
prolificitate ridicată, o bună viabilitate si vitalitate a nou-născuţilor.
• Animalele din toate speciile utilizate trebuie să poată asimila o furajare
variată, să nu aibă exigenţe crescute faţă de unii factori limitativi ai
producţiei (furaje proteice de origine animală, aminoacizi sintetici, vitamine
de sinteză etc), să răspundă favorabil la condiţiile extensive (apropiate de
natură) de creştere.
• Gradul de ameliorare al animalelor şi sistemul de reproducţie
• Zootehnia ecologică nu agreează rasele şi hibrizii de animale
superspecializate, excesiv de modelate genetic şi orientate spre producţii
epuizante. Acest material biologic, in procesul de creştere, dă dovadă de o
mare sensibilitate la factorii ostili de mediu, au metabolism foarte accentuat,
atat in privinta catabolismului (vaci de lapte, oi şi capre de lapte, găini
ouătoare), cât şi in ce priveşte anabolismul (spor de creştere la puii de carne,
purcei si tineret suin, vitei şi tineret taurin, broileri de curcă).
• Reproducţia animalelor in zootehnia ecologică este de regulă cea naturală
dirijată, cu utilizarea celor mai buni reproducători din rasa, hibrid sau
populaţie. Este admisă însămânţarea artificială la vaci, bivoliţe, oi, capre,
scroafe, dar nu se admit metode biotehnologice avansate, cum ar fi: transferul
de embrioni, clonarea, ori animale obţinute prin inginerie genetică (organisme
modificate genetic).
• La păsări, pot fi folosite ambele metode: incubaţia naturală la cloşcă sau
incubaţia artificială in incubatoare de diferite capacităţi, de la cele mai mici,
pana la cele mai mari (50 ouă - 10 000 ouă sau mai mult/serie).
• Zootehnia ecologică preferă rase de animale autohtone, de provenienţă
rustică, de origine cunoscută, cu producţii mixte. Femelele trebuie sa fie foarte
bune mame, iar păsările utilizate la incubaţie să fie bune cloşte.
• Rezistenta la factorii de mediu
• Zootehnia ecologica presupune legarea animalelor de pamdnt,
acces liber in exterior obligatoriu, pa§une sau administrare de
nutreturi verzi, respectarea confortului si a bundstdrii animalelor,
controlul den-sitdfa. animalelor, respectarea ritmului de cre§tere,
furajare extensivd sau semiintensivd.
• In aceste conditii, rasele, hibrizii, populatiile de animale utiliza-te,
tebuie sa fie rezistente la condifiile naturale de mediu (variatii ter-
mice, precipitatii limitate, curenti de aer, insolatie si degerari), cat sj
la uniifactori artificiali (stand tare, legare, muls mecanic, unele
zgomote, dereglari ale conditiilor de odihna, etc).
• Animalele utilizate trebuie sa fie rezistene la imbolndviri, avandu-se
in vedere ca in zootehnia ecologies nu sunt admise de regula
remediile terapeutice alopatice, cu medicamente de sinteza.
• Baza mentinerii sanatatii o constituie intarirea rezistentei senerale,
• 9 9 9 *^ "
• prevenirea bolilor, crearea conditiilor optime de cre§tere. Vom
mentiona ca rasele si hibrizii ameliorati, specializati, sunt foarte
sensibili la boli, au reactivitate modificata §i in general sunt foarte
expusi la factorii ostili de mediu.