Ce este Inteligenta

Emotionala?
 Componente ale Inteligentei
Emotionale
 Auto–Constientizarea
* Determinarea punctelor forte
si a punctelor slabe
* Constientizarea emotiilor si
a efectelor acestora asupra
comportamentului, precum
si de impactul acestora
asupra celorlalti.
* Analiza comportamentului
dinr-o perspectiva
introspectiva.
 Managementul Emotiilor

 * Obtinerea abilitatilor
de a face fata in mod
eficient stresului si
frustrarii.
* Sa fii flexibil si sa
doresti sa te adaptezi
la schimbare.
 Imaginea proprie si
Automotivarea
 * Dezvoltarea unui simt
de autoevaluare si
increderea in abilitatile
de a face fata cererilor.
* Motivarea prin factori
interni precum nevoia
de realizare si nevoia de
dezvoltare personala.
 Abilitati sociale

 * Ascultare activa
* Prevenirea unei
influente negative a
factorilor emotionali
asupra capacitatii
de ascultare
* Asertivitate
* Gestionarea
conflictelor
 Beneficiile Inteligentei
Emotionale
* Performante marite
* Cresterea motivatiei
pentru activitate
* Inovatie sporita
* Incredere in sine
* Leadership si
management eficient
Caracteristici ale dezvoltării
emoționale la vârsta
preșcolară

Aspecte practice de abordare a educației

emoționale în grădiniță si clasa pregatitoare
 Perceperea şi exprimarea
emoţiilor
 Odată cu achiziţionarea limbajului, aproximativ în jurul vârstei
de 3 ani, copilul poate denumi şi recunoaşte emoţiile de bază:
bucuria, tristeţea, frica şi furia şi pot recunoaşte expresiile
faciale ale bucuriei, tristeţii sau furiei.
 În perioada de la 2 la 4 ani, vieţii afective a copilului i se
adaugă teama de separare de persoanele semnificative, o etapă
normală în dezvoltarea exprimării emoţionale.
 Către vârsta de 4 ani, urmare a dezvoltării senzoriale şi
motorii, cei mai mulţi copii manifestă expresii emoţionale
asemănătoare cu ale adultului şi încep să apară: ruşinea,
vinovăţia, mândria, ca expresii emoţionale complexe.
 La 3 ani, deja foloseşte limbajul pentru a-şi exprima emoţia:
Sunt necăjit! Sau Sunt bucuros că este ziua mea de naştere!
 Înţelegerea emoţiilor
 Abilitatea de a înţelege emoţiile altei persoane apare către 6 -7 ani.
 Copiii de 8 ani se îngrijorează când un coleg al lor plânge şi se duc să-i fie
aproape, dar un copil de 3 ani pare că nu-l observă pe colegul care
plânge.
 La 3 ani, un copil începe să înţeleagă faptul că evenimentele sunt cele care
cauzează emoţiile. Nu ne putem aştepta să înţeleagă că interpretarea
subiectivă şi nu situaţia respectivă provoacă emoţia.
 De exemplu, ce face un copil de 3 ani care se împiedică de covor?
Se supără pe covor. Covorul e de vină, nu faptul că el interpretează situaţia
ca fiind neplăcută. Intervenţia adultului poate fi exemplu de interpretare
pozitivă sau negativă a situaţiei.
 • Ce să spună adultul? Abia dacă am auzit cum ai căzut! Această replică
menţine relaxarea şi copilul continuă jocul.
 • Ce să nu spună adultul? Replica Te doare rău, nu-i aşa? întăreşte
supărarea, iar copilul plânge mai tare. Altă dată copilul va transfera
raţionamentul cauzal: Dacă plâng, voi fi iertat.
 Reglarea emoţională
 Progrese semnificative apar între 3 şi 5 ani, atunci când copiii pot să-şi
inhibe acţiunile, să accepte amânarea recompenselor şi să tolereze
frustrările.
 Copiii încep să interiorizeze regulile şi să se supună acestora, chiar dacă
adulţii nu sunt de faţă.
 Ei încep să folosească mecanisme de reglare emoţională: rezolvarea de
probleme, solicitarea ajutorului, îndepărtarea de sursa de stres, implicarea în
alte activităţi.
 Un copil respins de ceilalţi din joc pe motivul că este un plângăcios va învăţa
să-şi regleze emoţia negativă şi va folosi exprimarea verbală: Vreau să mă
joc şi eu cu trenuleţul!
 Între 3 şi 4 ani, copiii pot avea accese de furie care durează 5, 10 minute.
Acestea sunt manifestări normale pe care le putem folosi ca pe ocazii de
educare a abilităţii emoţionale.
 Astfel de crize au cauze diferite: (oboseala, lipsa confortului, foamea,
frustrarea, dezamăgirea) sau sunt strategii de obţinere a unui obiect. Pentru
stingerea crizei de furie, căutăm să identificăm şi să înlăturăm cauza care a
determinat-o.
 Sugestii de activităţi pentru dezvoltarea
emoţională la preşcolari
 • Desenaţi un copac trist, apoi un copac vesel.
 • Desenaţi o casă fericită şi o casă necăjită.
 • Ce înseamnă o familie fericită?
 • Ce emoţii poate trăi un copil singur? Cum se simte?
 • Ce emoţii poate trăi un copil agresat? Cum se simte?
 • Vă place sau nu la grădiniţă? Ce vă place şi ce nu vă place?
 • Analizaţi poveştile cunoscute din perspectiva emoţiilor! Ce emoţii au trăit
personajele atunci când… Pune-te în locul lor! Din ce cauză se simt în acest mod?
 • Construiţi marionete: triste, speriate, bucuroase, vesele, fricoase, fericite.
 • Modelaţi vase de lut pe care să le umanizaţi cu emoţiile pe care le simţiţi acum sau
pe care le-aţi trăit duminica trecută.
 • Realizaţi o scenetă cu unul din titlurile: „Iepuraşul fericit“, „Doi prieteni trişti“,
„Camionul supărat“.
 • Confecţionaţi pălării de diferite culori care să exprime diferite emoţii, pe care să le
utilizaţi în poveşti, în clarificarea situaţiilor problematice, în rezolvarea conflictelor, în
exprimarea emoţiilor pozitive. (de exemplu, pălărie galbenă–speranţă, pălărie
neagră–ceartă etc.)
 • Folosiţi oglinda pentru observarea emoţiilor.
 • Implicaţi copiii în campanii umanitare de ajutorare a semenilor aflaţi în dificultate.
 ACTIVITĂŢI PENTRU
DEZVOLTAREA INTELIGENTEI
EMOTIONALE LA PREŞCOLARI
 "Castelul Lego“
Exemple de activităţi pentru dezvoltarea şi optimizarea
competenţelor sociale la preşcolari:

Activităţi pentru nivelul I (3-5 ani):

Competenţa generală: competenţe sociale
Competenţa specifică: cooperarea în joc, comportamente prosociale
Materiale: cuburi lego
Obiective:
 să-şi dezvolte abilităţile de cooperare;
 să exerseze abilităţile de împărţire a jucăriilor, de cerere şi oferire a ajutorului, de
aşteptare a rândului;
 să dezvolte relaţiile de prietenie cu ceilalţi copii.

 Procedura de lucru:
Împărţiţi copiii în grupuri de 2-3. aşezaţi pe fiecare măsuţă un număr destul de mare de
cuburi pentru a construi un castel, dar suficient de mic pentru a obliga copiii să
coopereze şi să-şi împartă materialele. Spuneţi copiilor că vor trebui să construiască
împreună un castel din piese lego.
 Observaţii:
 prin această activitate, copiii exersează comportamentele care facilitează stabilirea şi
menţinerea relaţiilor de prietenie şi învaţă să dobândească capacitatea de a se
implica în jocurile celorlalţi.
 "Cursa cu obstacole"
Exemple de activităţi pentru dezvoltarea şi optimizarea competenţelor sociale la preşcolari:

Activităţi pentru nivelul II (5-7 ani):

Competenţa generală: competenţe sociale
Competenţa specifica: cooperarea în joc, comportamente prosociale.
Materiale: diferite obiecte din sala grupei, eşarfă
Obiective:
 să-şi dezvolte abilităţile de cooperare în joc;
 să dezvolte încredere în ceilalţi;
 să înveţe să ofere ajutor.

 Procedura de lucru:
Aranjaţi obiectele de mobilier, astfel încât ele să devină obstacole pe care copiii
vor trebui să le evite. Un copil va fi legat la ochi cu o eşarfă, în timp ce altul
îl va lua de mână şi îl va ghida printre obstacole până la punctul de sosire.
Repetaţi acest joc până când fiecare copil a participat la joc.
 Observaţii:
 prin această activitate, copiii învaţă să ofere ajutorul, exersează oferirea
ajutorului şi învaţă să acorde încredere celorlalţi.
 "Cutiile fermecate cu emoţii"
Exemple de activităţi pentru dezvoltarea şi optimizarea competenţelor emoţionale la preşcolari:

Activităţi pentru nivelul I (3-5 ani):

Competenţa generală: competenţe emoţionale
Competenţa specifică: conştientizarea emoţiilor, exprimarea emoţiilor, etichetarea corectă a
emoţiilor.
Materiale: două cutii, cartonaşe cu emoţii (bucurie, furie, tristeţe, teamă)
Obiective:
 să identifice şi să conştientizeze emoţiile trăite;
 să asocieze o etichetă verbală expresiei emoţionale din desen;
 să asocieze trăirile emoţionale cu un anumit context.

Procedura de lucru:
 Puneţi într-o cutie toate cartonaşele cu emoţii pozitive, iar în cea de-a doua pe cele cu emoţii
negative. Cereţi fiecărui copil să scoată din cele două cutii câte un cartonaş, astfel încât să aibă
în mână un cartonaş reprezentând o emoţie pozitivă şi una negativă. Cereţi fiecărui copil să
identifice denumirile emoţiilor de pe cartonaşe şi să se gândească la o situaţie în care s-a simţit
bucuros, respectiv o situaţie în care a simţit tristeţe/teamă/furie.

Observaţii:
 prin această activitate copiii învaţă să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale
corespunzătoare şi încep să se familiarizeze cu contextul de apariţie al emoţiilor, ceea ce
facilitează identificarea consecinţelor trăirilor emoţionale.
 "Joc de cărţi cu emoţii"
Exemple de activităţi pentru dezvoltarea şi optimizarea
competenţelor emoţionale la preşcolari:

Activităţi pentru nivelul II (5-7 ani):

Competenţa generală: competenţe emoţionale
Competenţa specifică: recunoaşterea emoţiilor, etichetarea corectă a emoţiilor, identificarea
cauzelor emoţiilor.
Materiale: imagini cu persoane care exprimă diferite trăiri emoţionale (bucurie, furie, tristeţe,
teamă, surprindere, dezgust), eşarfă.
Obiective:
 să identifice emoţiile în funcţie de indicii non-verbali;
 să asocieze o etichetă verbală expresiei emoţionale;
 să identifice contextele în care se manifestă anumite emoţii şi posibilele cauze ale acestora.

Procedura de lucru:
 Decupaţi din reviste sau xeroxaţi imagini cu persoane care exprimă una dintre emoţiile
descrise la materiale. Fiecare copil alege pe rând o imagine, după ce în prealabil a fost legat la
ochi cu o eşarfă. Cereţi copiilor să identifice emoţia persoanei din imagine "Cum crezi că se
simte?". Întrebaţi copiii în ce situaţie s-au simţit la fel ca şi persoana din imagine "Tu când te-ai
simţit la fel ca ea/el?". Încurajaţi copiii să găsească posibile explicaţii pentru modul în care se
simte persoana respectivă "Ce crezi că s-a întâmplat?", "De ce e bucuros/furios/trist/ îi este
teamă/este surprins?".

Observaţii:
 prin această activitate copiii învaţă să identifice corect emoţiile şi etichetele verbale
corespunzătoare.
 DEZVOLTAREA INTELIGENTEI EMOŢIONALE
Palmierul emoţiilor
 Obiective: dezvoltarea emoţională prin identificarea paletei de trăiri afective experimentate în diferite situaţii
*stimă de sine scăzută (diversitatea culorilor va reprezenta, în acest caz, puncte tari şi puncte slabe, disputând astfel cogniţii precum
„Nu sunt bun de nimic!”)
**stabilirea relaţiei consilier-copil/cunoaşterea copilului (fiecare va lipi o bucăţică din resturile rămase de la ascuţirea creioanelor,
spunând câte un lucru despre propria persoană)
***depresie (multitudinea de culori va simboliza atât momente rele, cât şi momentele plăcute din viaţa noastră, disputând astfel
cogniţii precum „Toată viaţa mea e oribilă!”)

 Metodă terapeutică: colajul

 Materiale: fisa„Palmierul emoţiilor”, ascuţitoare, creioane colorate, resturi rămase de la ascuţirea creioanelor (colorate), lipici
 Etape:
Analiza trăirilor afective pe care le poate simţi o persoană şi asocierea lor cu culori (în acest moment vor fi alese creioanele în
funcţie de culorile pe care le menţionează copilul ca fiind reprezentative pentru emoţia respectivă);
Analiza palmierului(fisa);
Discutarea pe scurt a climei specifice zonelor unde cresc palmierii cu accent pe:
zilele însorite, frumoase, călduroase, liniştite;
zilele în care sunt furtuni, vânturi puternice, tunete şi fulgere.
Asocierea dintre diversitatea trăirilor afective pe care le simţim noi ca oameni (pozitive precum: bucuria, entuziasmul, fericirea
etc.; negative precum: tristeţea, frica, furia, spaima etc.) şi diversitatea zilelor pe care le înfruntă un palmier pentru a creşte
mare;
Ascuţirea creioanelor (alese în prima fază a activităţii) de către copil împreună cu consilierul;
Lipirea resturilor rămase de la ascuţirea creioanelor pe trunchiul palmierului;
Discuţii finale cu privire la modul în care copilul s-a simţit pe parcursul activităţii şi ce anume a învăţat.

 Este important ca trunchiul palmierului să fie multicolor (atâtea culori câte emoţii a identificat copilul în prima partea a
activităţii) pentru a reliefa multitudinea de trăiri pe care le simţim de-a lungul vieţii.
Alte idei:
 Dacă avem în consiliere un preşcolar, iar motricitatea sa fină nu permite acţiuni precum ascuţirea creioanelor, este de preferat
ca acest lucru să-l realizeze consilierul, înainte începerii activităţii;
 La finalizarea activităţii putem să-l lăsăm pe copil să adauge elemente noi peisajului (de exemplu: soare, nori, mare, nisip
etc.), dacă acesta doreşte (în acest fel putem să aflăm şi alte informaţii despre trăirile copilului, gândurile acestuia, relaţionarea
cu ceilalţi etc.)
 Drugaş, I. (2010). 101 aplicaţii artterapeutice în consilierea copiilor. Oradea: Editura Primus.
 DEZVOLTAREA INTELIGENTEI EMOŢIONALE
Amprente
Obiective: însuşirea noţiunilor legate de comportament „agresiv”, „asertiv” şi „pasiv” prin conştientizarea impactului pe care îl are
fiecare asupra propriei persoane şi asupra celorlalţi
*dezvoltarea emoţională (după ce s-au realizat amprentele pe bucăţile de pânză, copilul va fi rugat să deseneze cu o nuanţă mai
închisă, expresiile faciale corespunzătoare stărilor emoţionale pe care ar putea să le simtă ceilalţi atunci când suntem:
agresivi, asertivi, pasivi)
**relaţionare
Metodă terapeutică: pictura
Materiale: un pahar cu apă, un vas mai mare cu apă, un burete, acuarele în tub, o pensulă groasă, o bucată de faianţă, trei bucăţi
de pânză albă, sevetele de bucatarie mai groase sau coli albe de hartie
 Etape:
Identificarea gândurilor şi comportamentelor pe care le manifestă copilul atunci când simte furie;
Stabilirea repercusiunilor comportamentului agresiv manifestat în urma eliberării necontrolate a furiei;
Prezentarea celor trei tipuri de comportament (agresiv, asertiv, pasiv) cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, şi anume:
1. din acuarelele prezente se va alege o culoare (de exemplu roşu1) care să simbolizeze furia;
2. se va aşeza (pe bucata de faianţă) o cantitate destul de mare din culoarea roşie;
3. se va înmuia pensula în apă, apoi se va îmbiba în acuarelele de pe faianţă;
4. copilul îşi va acoperi toată palma cu culoarea roşie;
5. copilul va aşeza palma, pictată cu roşu, pe suprafaţa albă a unei bucăţi de pânză, coala alba sau servetel;
6. se va face asocierea între amprenta roşie, rămasă pe bucata de pânză, şi rănile pe care le producem noi (celor din jur) atunci
când suntem agresivi:

1 Am ales culoarea roşie, a acuarelelor, doar pentru exemplificare. Se va folosi culoarea aleasă de către copil, care să reprezinte
furia.
 „Chiar dacă noi ne eliberăm de furie (în acelaşi mod în care palma s-a curăţat de culoarea roşie prin amprenta ei lăsată pe
pânza albă) şi începem să ne simţim mai bine, nu înseamnă că şi ceilalţi se simt la fel, ba aceştia sunt chiar răniţi de furia
noastră. Acest lucru înseamnă să ne comportăm agresiv.”;
 7. se va recolora palma cu acuarele, simbolizând din nou furia care ne acaparează în diferite situaţii tensionate;
 8. se va utiliza buretele şi vasul cu apă pentru a şterge culoarea roşie de pe palmă;
 9. se va face asocierea între cum anume buretele spală culoarea de pe palmă, şi ceea ce putem face noi pentru a elibera
furia fără a-i rănim e cei din jur;
 [În momentul în care copilul şterge cu buretele culoarea roşie de pe mânuţă, consilierul va da exemple de strategii asertive prin
care se poate rezolva un conflict sau se poate elibera furia. În acest fel se va accentua existenţa forţelor proprii de a elibera
furia fără a-i răni pe ceilalţi, la fel cum şi buretele poate să şteargă uşor culoarea roşie de pe palmă.]

10. după ce palma a rămas curată, se va pune amprentă pe cea de-a doua bucată de pânză albă:
„Vedem că de această dată nu am mai lăsat nicio amprentă roşie pe pânza albă, acest lucru înseamnă că… dacă noi reuşim să găsim
modalităţile optime de a reduce furia, atunci ceilalţi nu vor fi răniţi. Cum buretele a reuşit să spele uşor culoarea de pe palmă,
la fel şi noi ne descărcăm de tensiune, dar fără a-i răni pe ceilalţi din jur.
11. copilul va fi ruga să picteze din nou palma cu culoarea roşie;
12. de această dată nici nu se va mai pune amprentă pe cea de-a treia pânză, dar nici nu se va utiliza buretele pentru a îndepărta
culoarea:

„Acum, palma nu doreşte să lase amprentă pe pânza albă, de fapt nu doreşte să aibă nici un contact cu ea. Aşa sunt şi unii copii...
simt furie, dar nu doresc să o exteriorizeze. Acesta este comportamentul pasiv, în care nu spunem celor din jur ceea ce gândim
şi ceea ce simţim. Gândeşte-te! Cum te simţi acum când culoarea se uscă pe palmă? (...) Palma devine aspră şi inestetică, iar
pielea nu mai este atât de flexibilă. Aşa este şi în situaţia în care nu eliberăm furia, ne simţim sufleţelele din ce în ce mai
încărcate, nu ne simţim confortabil în pielea noastră etc.. De aceea trebuie să găsim cum anume putem să ne exteriorizăm
gândurile şi emoţiile, dar fără a-i răni pe cei din jur.”
Exemplificarea unor situaţii în care copilul s-a comportat asertiv (reuşind astfel că rezolve un conflict fără a-i răni pe cei din jur);
Discuţii finale cu privire la modul în care copilul s-a simţit pe parcursul activităţii şi ce anume a învăţat.

Drugaş, I. (2010). 101 aplicaţii artterapeutice în consilierea copiilor. Oradea: Editura Primus.
 Tehnici de autocontrol
Competenta generala: competenta emotionala
Competenta specifica: autoreglare emotionala
Obiective vizate:
-recunoasterea emotiei de furie;
-onstientizarea consecintelor furiei asupra ccelor din jur;
-insusirea pasilor de autoreglare emotie-furie

Tehnica ,,broscutei testoase”

,,Broscuta testoasa Tupi ne invata sa devenim superbroscute”
- poveste terapeutica-
Broscuta testoasa Tupi este o broscuta minunata. Ei ii place sa se joace cu prietenii in lacul
de la gradinita. Uneori se intampla ca unele lucruri sa nu-I iasa lui Tupi asa cum isi
doreste si atunci se infurie.
Cand Tupi se infurie, loveste, da din picioare si tipa la prietenii ei.
De fiecare data cand Tupi se comporta asa, prietenii ei se supara si nu mai doresc sa se
joace cu ea.
Cu timpul Tupi a observat ca broscuta, crocodilul si ceilalti prieteni apropiati nu mai vin sa
se joace cu ea sau pleaca atunci cand vine la ei pe lac.
Tupi a incercat sa invete un nou mod de a gandi, ca o broscuta testoasa cand e suparata
sau furioasa.
 Pasii controlului emotional si ai calmarii:

 Pasul 1: Isi recunoaste emotiile;

 Pasul 2: Spune ,,STOP” si opreste activitatea
 Pasul 3: Se retrage in carapace si respira profund de trei
ori
 Pasul 4: Iese din carapace cand este calm si a gasit o
solutie
 Cum pot sa ma calmez

 Ii putem ajuta pe copii amintindu-le constant care sunt actiunile

concrete pe care le pot face in momentele dificile din punct de
vedere emotional.
 Vorbeste cu copilul tau despre lucrurile care il calmeaza atunci
cand este suparat, furios sau dezamagit.
 Faceti impreuna o lista cu aceste lucruri.
 Desenati un cerc si, in functie de numarul de lucruri de pe lista
voastra, impartiti-l in mai multe „felii”. Pe fiecare felie, copilul
scrie o tehnica prin care se poate calma.
 Spune-i ca poate decora fiecare felie cum doreste.
 La final, daca doriti, puteti lipi roata pe o bucata de carton,
introduce o piuneza in mijlocul ei si o puteti prinde pe un panou
de pluta. Apoi, desenati o sageata pe panoul de pluta. Astfel,
copilul poate invarti roata tehnicilor de control emotional, iar
cea care se va opri in dreptul sagetii, va fi cea pe care o va
folosi cand se va simti furios, trist sau dezamagit.
 Rezolvarea de probleme

Veveritele Masa, Dasa si Sasa

-poveste terapeutica-
Competenta generala: competenta emotionala
Competenta specifica: autoreglare emotionala
Obiective vizate:
-Dezvoltarea capacitatii de recunoastere a principalelor emotii (fericire, tristete, furie,
rusine, uimire, etc)
-Constientizarea consecintelor emotiilor negative
-Dobandirea unor abilitati de rezolvare a problemelor
 Veveritele Masa, Dasa si Sasa
-poveste terapeutica-

Veveritele Masa, Dasa si Sasa traiau odinioara in Marile Paduri impartind o locuinta intr-un copac batran
si trainic. Cum nu era destul loc in casuta lor ca sa incapa toate proviziile pe care le adunau, asccundeau o
mare parte din alune intr-o scorbura de copac de pe partea cealalta a pajistii.
Intr-o zi friguroasa de iarna Masa, Dasa si Sasa se trezira flamande cu lumina soarelui palida ca o lamaie
patrunzand in camarutele lor. Se dezmeticira bine, cascara si se stecurara din caminul lor cald in frigul
necrutator al diminetii. Ar fi facut orice sa manance niste alune. Aestea fiind spuse, Masa, Dasa si Sasa
pornira de-a lungul pajistii inzapezite inspre copacul lor cu hrana. Ajungand ele cam la jumatatea drumului,
isi dadura seama ca drumul le ere blocat de cel mai mare perete de zapada pe care l-au vazut vreodata.
Fiecare dintre ele au reacctionat diferit:
Masa era deja furioasa, Se gandea: ,,Nu suport sa vad zidul acesta de zapada in fata ochilor! Nu suport
sa nu obtin ceea ce imi doresc! Trebuie sa obtin alunele acelea. Le merit si ar trebui sa le am! Oricine a pus
zidul asta aici in calea mea ar trebui sa fie distrus! “ In timp ce Masa gandea astfel se invarti in cerc pana
ce ameti apoi inceepu sa loveasca peretele cu labutele si cu capul pana isi facu un ditamai cucui in varful
capului.
Dasa se deprima gandind:,,Este groaznic si oribil ca peretele asta a aparut aici. Peretele asta va ramane
aici pentru totdeauna, eu voi muri de foame si totul e din vina mea. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca asa
ceva urma sa se intample” Dasa era asa de suparata pe ea insasi incat se aseza pe zapada in fata peretelui
plangand si smiorcaindu-se: ,,Nu-s buna de nimic! Chiar nu-s buna de nimic!
Sasa incepu sa-si spuna: Hmmm un perete cat de ciudat! Mi-ar placea sa nu fie aici pentru ca mi-e
foame si-as vrea sa mananc niste alune, dar la urma urmei e deja aici si nu vad de cee n-ar trebui sa fie
doar pentru ca mie nu-mi place. E un ghinion si nu-mi convine ca am peretele asta intre mine si alune dar
bosumflandu-ma din cauza asta nu-l voi face sa dispara si cred ca treburile ar sta si mai prost, de fapt.”
Sasa va roaga sa le ajutati pe ele, pe veverite sa descopere cat mai multe solutii pentru a recupera
alunele: