CURS 10

TARA ROMANEASCA
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE - TARA ROMANEASCA
La Bucureşti curtea domnescă avea o lungime de 30 m şi o lăţime de 22 m ; era
despărţită în patru nave prin trei şiruri de stilpi cruciform legaţi între ei cu arcade în plin cintru.
Navele erau acoperite cu câte o boltă semicilindrică întărită cu arce dublouri. Curtea domnească
—locuinţa domnului, cancelariile, spătăria, biserica (singurul edificiu păstrat întreg, cunoscut azi
sub numele de biserica Curtea Veche) grajdurile, grădina — se întindea pe un teren de forma
unui patrulater. Complexul era apărat spre miazăzi de Dâmboviţa, iar spre miazănoapte, răsărit şi
apus era mărginit de ziduri puternice. Intrarea în incintă se făcea prin două porţi opuse, străjuite
fiecare de câte un turn. Una se găsea spre apus şi a purtat numele de „Poarta de sus” , deasupra
căreia se găsea tumul numit „Despre nemţi” . Cealaltă poartă se găsea pe latura răsăriteană şi
era cunoscută sub numele de „Poarta de jos”.

Nucleul aşezării domneşti din Targoviste îl formează curtea de la începutul veacului XV

a lui Mircea cel Bătrân, din complexul căreia astăzi nu se mai văd decât fundaţiile fostului
paraclis. Domnii următori au refăcut şi mărit necontenit palatal curţii domneşti, care se muta
alternativ, când la Bucureşti când la Târgovişte, până ce, din ordinul turcilor, în 1659, întreg
complexul de clădiri a fost „surpat şi sfărâmat de tot, ca să nu mai fie scaun domnesc acolo‖ .
De plan dreptunghiular, locuinţa-palat a lui Petru Cercel cuprindea un rând de pivniţe,
un parter şi un etaj. Parterul — locuinţă a gărzilor şi a curtenilor — cuprindea opt încăperii
spaţioase, dispuse patru de o parte şi patru de alta a unei săli largi. Un număr egal de încăperi se
găsea la etajul care cuprindea apartamentele domnului. Independente, acestea erau accesibile
printr-o scară exterioară care ducea din curte la foişorul construit în faţa sălii mediane, pe faţada
dinspre apus. Alte foişoare şi ,,loggii‖ completau şi încadrau faţada opusă, dinspre grădină, unde
se găsea - baia domnească.
 ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE - - TARA ROMANEASCA
.
 ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
.
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
În Ţara Românească începând din al patrulea deceniu al veacului XVI, arhitectura a
înregistrat o evidentă încetineală în evoluţia sa, ca şi o sărăcire a mijloacelor materiale care i-au
fost puse la dispoziţie.
Piatra făţuită şi marmura, care fuseseră materialele predilecte ale meşterilor de la
începutul veacului XVI, lipsesc cu desăvârşire în această perioadă.

Felurile de plan şi structuri întâlnite în monumentele ridicate între al treilea deceniu şi

sfârşitul veacului XVI pot fi grupate în patru categorii,:
• trăsăturile generale ale tipului cristalizat în biserica mănăstirii Cozia - bisericile mănăstirilor Calui
din judeţul Olt şi Valea în judeţul Argeş, paraclisul bolniţei mănăstirii Cozia, sau biserica Curtea
Veche din Bucureşti.
• formele esenţiale ale tipului creat de meşterii bisericii mănăstirii Dealu lângă Târgovişte, biserica
mănăstirii Tutana în judeţul Argeş.
• modelul original al meşterilor lui Neagoe Basarab, la biserica mănăstirii Argeş biserica fostei
mănăstiria Sfintei Troiţe din Bucureşti - Radu Vodă şi biserica Sf. Nicolae a fostei mănăstiri Cobia.
• formele vechii mitropolii din Târgovişte, - biserica domnească din Târgovişte.

În ceea ce priveşte plastica decorativă a faţadelor putem distinge trei grupe bine
diferenţiate de monumente. Edificiile care aparţin primului grup — din care ni s-au păstrat două :
bisericile Adormirea Maicii Domnului din Stăneşti—Lunca şi Sf. Nicolae din Cobia se
caracterizează prin aceea că faţadele lor sunt construite exclusiv din cărămidă aparentă.
Plastica decorativă a faţadelor preia pe aceea a bisericii mănăstirii Cotmeana.
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE

Un al doilea grup arhitectural caracteristic veacului XVI cuprinde acele monumente care
au pereţii construiţi din cărămidă, iar paramentul faţadelor compus din fîşii orizontale de cărămizi
aparente, alternate cu zone înguste tencuite. -- biserica mănăstirii Valea -- biserica Curtea Veche
din Bucureşti şi paraclisul bolniţei mănăstirii Cozia.
Arhitectura celui de-al treilea grup de monumente pune în evidenţă forme din ce în ce
mai noi şi mai originale. Păstrând dispoziţia de fâşii alternative de tencuială şi cărămidă aparentă
faţadele bisericilor acestui grup sunt împărţite printr-un puternic brâu median —un tor încadrat de
unul sau două profile de cărămidă în două registre.
Cele trei exemplare păstrate care aparţin acestui grup sunt bisericile fostelor mănăstiri
Tutana în judeţul Argeş şi Mărcuţa şi Mihai Vodă din Bucureşti.
 ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
.
 ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE

.
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
Un al doilea grup arhitectural caracteristic veacului XVI cuprinde acele monumente care
au pereţii construiţi din cărămidă, iar paramentul faţadelor compus din fîşii orizontale de cărămizi
aparente, alternate cu zone înguste tencuite. -- biserica mănăstirii Valea -- biserica Curtea Veche
din Bucureşti şi paraclisul bolniţei mănăstirii Cozia.
Arhitectura celui de-al treilea grup de monumente pune în evidenţă forme din ce în ce
mai noi şi mai originale. Păstrând dispoziţia de fâşii alternative de tencuială şi cărămidă aparentă
faţadele bisericilor acestui grup sunt împărţite printr-un puternic brâu median —un tor încadrat de
unul sau două profile de cărămidă în două registre.
Cele trei exemplare păstrate care aparţin acestui grup sunt bisericile fostelor mănăstiri
Tutana în judeţul Argeş şi Mărcuţa şi Mihai Vodă din Bucureşti.

Arhitectura de apărare.
În timpul lui Mihai Viteazul, Ţara Românească va deveni una din marile forţe militare
ale Europei, participînd în cadrul „Ligii Sfinte‖ la o serie de acţiuni împotriva Porţii.
Începe proliferarea unor ansambluri rezidenţiale boiereşti, în principalele oraşe ale ţării
ce vădesc organizări defensive suficient de bine alcătuite.
Aceeaşi perioadă este caracterizată şi prin continuarea zidirii de mănăstiri şi schituri
fortificate, sau de refacere a celor mai vechi.
Rolul acestor schituri-curţi se poate deduce clar, din folosirea lor ca refugii succesive în
retragerea către munte. Conacele încep să recurgă din ce în ce mai mult la biserica paraclis cu
turn pe pronaos, de plan dreptunghiular, socotită prototip al bisericii de curte. Rolul ei defensiv
este dat de incinte puternice, adiacente celor ale caselor boiereşti, turnul lor servind drept tainiţă,
refugiu şi chiar apărare, biserici cu turnuri cu câteva niveluri, cu scări de acces în grosimea zidului
sau în case de scară adosate clopotniţei.
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
La Bucureşti se începe construcţia din zidărie a celui mai bine apărat ansamblu
monastic din Ţara Românească, mănăstirea Comana, adevărată cetate de piatră şi cărămidă,
construită peste mai vechea de lemn.
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
.
ARHITECTURAMEDIEVALATARZIE
.