Primul ajutor in caz

de asfixiere si inec
 Asfixierea

Asfixierea apare atunci când un obiect străin se

blochează în gât și împiedică fluxul de aer să intre în
plămâni. Adulții ajung să se înece, în general, cu
mâncare, în timp ce copiii înghit adesea obiecte de
dimensiuni mici. Din cauză că sufocarea conduce la
privarea creierului de oxigen, administrarea primului
ajutor trebuie să aibă loc cât de repede posibil.
Metoda Heimlich
În cazul asfixierii, se recomandă:
- pentru început, se aplică cinci lovituri cu podul palmei între umerii
celui care se sufocă
- aplicați metoda Heimlich; paşii pentru a aplica metoda Heimlich sunt:
1) persoana se așează în poziție verticală şi aşezaţi-vă în spatele ei;
2) încordaţi pumnul uneia dintre mâini şi, prinzând victima cu ambele
braţe prindeţi pumnul cu cealaltă mână (mâinile trebuie să fie la nivelul
pieptului). Din această poziţie încordaţi brusc mâinile strângându-le
spre dumneavoastră în încercarea de a provoca persoanei o senzaţie de
tuse;
3) repetaţi această manevră până în momentul în care pacientul este
capabil să respire normal.
- alternați cele 5 lovituri în spate cu podul palmei cu 5 manevre
Heimlich.
 Atenție, în caz de asfixii, nu faceți asta!

Nu oferiți și nici nu lăsați persoana în cauză

să bea nici un fel de lichid. Acest fapt poate
sa obtureze în totalitate căile respiratorii.
 Înecul
Înecul reprezintă asfixia (sufocarea) unei persoane cauzată
de umplerea cu apă a căilor respiratorii. În cazul unui pacient aproape
înecat, cu cât este salvat mai rapid şi începută resuscitarea cardio-
pulmonară, cu atât şansele sale de supravieţuire cresc.
Scoaterea victimei la mal
O persoană care nu ştie să înoate sau nu stăpâneşte foarte bine tehnica
înotului nu ar trebui să intre în apă, dar poate solicita ajutor calificat,
sunând la 112 sau poate ajuta la efectuarea resuscitarii cardio-
respiratorii după aducerea victimei la mal.

Primul ajutor
Odată scoasă la mal, victima trebuie poziţionată cu faţa în sus ca să i se
poată evalua funcţiile vitale.
 1. Victima este conştientă şi nu există suspiciunea
unei fracturi de coloană

 Poziţia laterală de siguranţă

Aşezaţi braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă
de corp, cu antebraţul îndoit în sus. Treceţi celălalt braţ
al victimei peste torace şi aşezaţi dosul palmei pe
obrazul victimei.
Ridicaţi apoi genunchiul opus dumneavoastră şi menţineţi
talpa pe pământ.
 Întoarcerea corpului
Cu o mână prindeţi umărul opus dumneavoastră şi cu cealaltă
genunchiul pacientului. Întoarceţi victima lateral către
dumneavoastră.
Asiguraţi-vă că victima se sprijină pe genunchi şi pe cot,
rearanjaţi capul în hiperextensie şi ridicaţi bărbia victimei.
Sunaţi la 112 şi reevaluaţi periodic starea victimei până la
sosirea ajutorului calificat.
 2. Victima nu are semne vitale (nu respiră)

Stabiliţi starea victimei

Dacă victima nu are semne vitale, înseamnă că a intrat în stop
cardiorespirator, iar salvatorul trebuie să înceapă de urgenţă
manevrele de resuscitare.
Executaţi respiraţii artificiale şi compresiuni toracice externe.
 Tehnica ventilaţiei artificiale

Îngenunchiaţi lângă victimă. Cu

capul victimei în hiperextensie,
mentineţi gura acesteia uşor
întredeschisă cu o mână în timp ce cu
cealaltă îi sustineţi fruntea şi îi
pensaţi nasul. Inspiraţi profund aer,
aşezaţi etanş gura pe gura victimei şi
expiraţi timp de 2-3 secunde. În
acelaşi timp verificaţi dacă toracele
se ridică în timp ce insuflaţi aer.
 Compresiunile toracice externe

Aşezaţi victima pe un plan dur şi

localizaţi punctul de compresiune
situat în centrul toracelui, în jumătatea
inferioară a sternului. Aşezaţi cealaltă
mână peste mâna situată pe stern, fără
ca degetele să se sprijine pe torace.
Cu coatele întinse şi braţele sprijinite
perpendicular pe stern, începeţi
compresiunile astfel încât să înfundaţi
sternul cu 4-5 cm. Compresiile şi
decompresiile trebuie să fie egale ca
interval de timp. Frecvenţa
compresiunilor externe trebuie să fie
de 80-100 de compresiuni pe minut.
 Ventilaţiile artificiale

După 30 de compresiuni se efectuează două ventilaţii artificiale.

ATENŢIE! Dacă dintr-un motiv sau altul, nu puteţi efectua

ventilaţiile artificiale, este vital să efectuaţi măcar compresiunile
toracice.
 Tehnica HELP ME

H – hiperextensia capului, pentru acces uşor la căile aeriene.

E – eliberarea căilor respiratorii de eventualele corpuri
străine care se pot afla în gura victimei
L – luxarea mandibulei. Se deschide mandibula, cât de tare
ne permite, astfel, se elimină şi riscul ca limba accidentatului
să acopere căile respiratorii („să înghită limba”).
P – pensarea nasului (prinderea nasului între degete) şi
începerea ventilaţiilor.
ME – masaj cardiac extern, prin compresia toracelui.