Imobilizarea dinților parodontotici este un mijloc terapeutic de

echilibrare functională, care prelungește existența dinților.

Această procedură are ca scop consolidarea multidirectională a
dinților mobili, într-un bloc pluridentar capabil să se opună
forțelor nocive din timpul masticației.
Imobilizarea este un procedeu care se realizează în general după
celelalte tratamente parodontale: detartraj și planare radiculară,
aplicații locale cu substanțe antimicrobiene și antiinflamatorii,
precum și după tratamentul chirurgical .
În mod ideal sistemul de imobilizare trebuie să cuprindă toți
dinții unei arcade și trebuie să se facă cît mai departe de axul de
rotație al dintelui, aproape de marginea incizală sau cea ocluzală.
Pentru imobilizarea dinților parodontotici cu pungi parodontale
adînci și a dinților cu procese carioase mari sau obturatii vechi,
voluminoase, este recomandată extirparea pulpară. Devitalizarea
mai este indicată și în cazul dinților cu volum coronar mic și celor
care au suferit traumatisme accidentale sau chirugicale, precum și
în cazul în care pulpa dentară prezintă o reactivitate scăzută.
Procedura nu oprește în niciun fel evoluția bolii parodontale, ci
ajută doar la pastrarea dinților afectați.
1.Perioada de timp
 Temporara-pentru scurt timp, in timpul tratamentului sau dupa traumatisme.
 Provizorie- pentru scopuri diagnostice ( se poarta luni de zile sau ani)
 Permanenta (de durata, definitiva)
2.Relatia sistem imobilizare-dinte
 Extracoronara
 Intracoronara si/sau intra-radiculara
 Pericoronara
3.Conexiunea sistem imobilizare-dinte
 Sisteme fixe
 Sisteme mobilizabile
 Sisteme demontabile
4.Inlocuirea dintilor lipsa
 Sistem cu functie protetica
 Sistem fara functie protetica
5.Tehnologie
 Extemporaneu (in cabinet)
 Realizate in laborator
6.Caracterul imobilizarilor
 (Ramfjord & Ash)
 Temporare – consolidare dinti mobili cu boala parodontala avansata
 Diagnostice au caracter provizoriu permit observarea procesului de vindecare, aprecierea evolutiei
bolii,, servind pentru planificarea unei fixari de durata acceptabile biologic.valuarea rezultatul
tratamentului, mentinerea/extractia dintilor mobili
 Permanente – asigura mentinerea de lunga durata a dintilor stabilizati post tratament
- protectia parodontiului de sustinere- prin imobilizare se
realizeaza o contentie dentara care impiedica deplasarea
dintelui in toate directiile si permite desmodontiului sa se
refaca, la o amplitudine redusa a miscarilor.
- cuprinderea unui cat mai mare numar de dinti. Extinderea
contentiei se poate face pe o arcada /hemiarcada cu
protectia parodontiului marginal la nivelul joint-ului dento-
protetic.
- aplicarea sistemului de imobilizare cat mai departe de
axul de rotatie al dintilor .fortele verticale care se exercita
pe suprafatan ocluzala sunt transmise pe un ax vertical spre
hipomoclion. Orice abatere de la axul longitudinal care
trece prin acest punct este o forta ocluzala excentrica.
- economie maxima de substanta dentara. Sistemele de
contentie abordeaza foarte multe elemente dentare de pe
arcada. In raport de mobilitatea dintilor si de volumul
coronar se pot alege tipurile de elemente de agregare .
- respectarea organului pulpar. Se recomanda pe cat posibil
respectarea vitalitatii pulpare. Uneori (sindrom endo-
parodontal) sau sine de imobilizare cu pivouri
intraradiculare se impune depulparea dintilor vitali.
- respectarea rapoartelor ocluzale optime- sa nu genereze forte nocive asupra
dintilor. Contactele interdentare trebuie sa fie uniform distribuite si sa se
produca cat mai in centrul suprafetei ocluzale a dintilor iar descompunerea
transversala a fortelor sa se realizeze corect.
- suprimarea patologiei punctului de contact legata de transmiterea anormala
a fortelor , migrari , basculari, tasarea alimentelor.
- respectarea inaltimii etajului inferior,
- restabilirea la parametrii optimi a functiilor sistemului stomatognat,
- sa permita o buna curatire artificiala si autocuratire,
- realizarea prin mijloace simple si eficiente, cu materiale curente, la un pret
de cost accesibil.
Imobilizarea definitivă sub forma aparatelor gnato-protetice conjuncte se indică atunci cînd
există brese edentate și are caracter atat de contenție cît și de refacere a morfologiei arcadei.
Atunci cand dupa efectuarea tratamentului parodontal conventional, se obtine vindecarea
leziunilor, dar dintii prezinta o implantatie insuficienta, se recomanda imobilizarea acestora
printr-un sistem rigid de solidarizare.
 Imobilizarea permanenta prin punti –trebuie sa respecte urmatoarele principii
generale:
 · Sa nu fie supusa la forte ce pot duce la deformari permanente sau fracturi,
 · Situarea si definirea fiecarui element al aparatului sa fie facuta astfel incat
sa previna aparitia unei tensiuni defavorabile la oricare nivel al acesteia.
 · sa fie acceptabile din punct de vedere estetic,
 · sa furnizeze rapoarte ocluzale favorabile dintilor stalpi, antagonistilor si
restului dentitiei
 · sa refaca eficacitatea masticatorie a dintilor pe care ii inlocuieste
 · sa fie conceputa astfel incat sa minimalizaze acumularea de placa si
debriuri alimentare si sa furnuzeze un acces maxim pentru mijloacele de igiena
orala
 · sa respecte ambrazurile naturale pentru deflexia alimentelor.
 · Marginile elementelor de agregare trebuie plasate supragingival cu exceptia
zonelor frontale unde primeaza principiul estetic
 · Corpul de punte in contact punctiform sau linear cu cresta edentata pentru
a permite igienizarea .
A. Imobilizari permanente realizate in cabinet fara ajutorul laboratorului de tehnica dentara
Imobilizarea intracoronara cu armatura metalica si materiale fizionomice
· Imobilizarea intracoronara a dintilor laterali cu amalgam
A. Imobilizari permanente realizate in cabinet fara ajutorul laboratorului de tehnica dentara
Imobilizarea intracoronara cu armatura metalica si materiale fizionomice
· Imobilizarea intracoronara a dintilor laterali cu amalgam
· Imobilizari cu anse de sarma in 'u' intracoronar
· Imobilizari cu anse de sarma in 'u' intracoronary
Imobilizare definitiva cu atela metalica laterala (dupa Rateitschack)
B. Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe realizata cu concursul laboratorului de tehnica dentara
Mijloace protetice clasice Ca mijloace de imobilizare prin aparate gnato-protetice fixe se pot folosi:
aparate gnatoprotetice conjuncte mixte cu aspect total sau partial fizionomic. O conditie esentiala a
acestor tipuri de imobilizari este de a nu favoriza retentia de resturi alimentare si de placa si de a nu
irita parodontiul marginal.
Este preferabil ca jonctiunea dentoprotetica sa fie plasata la nivel juxta sau supragingival.
Sunt citate si dispozitive de imobilizare speciale, precum sina Mamlock, sistemul Trueman-Witkovski-
Wolf care fie sunt cu agregare intraradiculara si necesita devitalizari extinse, fie presupun
transfixarea coronara, care sunt mai putin folosite sau chiar abandonate deoarece sunt mai putin
biologice. Cand situatia nu permite(edentatii partiale intinse), pentru imobilizarea dintilor
parodontotici restanti se pot folosi aparate gnato-protetice amovibile sau combinarea intre aparate
fixe si mobilizabile.
C. Imobilizarea permanenta prin mijloace mobile sau mobilizabile.
Mijloacele mobile sau mobilizabile se folosesc destul de rar pentru imobilizarea dintilor parodontotici. In
general, au in alcatuire doua componente, una fixa si alta mobilizabila, utilizand diferite tipuri de
elemente de agregare.
Aceste aparate se compun din coroane partiale, incrustatii, coroane metalice,
incrustatii cu pivot radicular sau parapulpar sudate intre ele si cimentate pe
grupuri de dinti pe care trebuie sa-i imobilizeze.
Aceste sine realizeaza o imobilizare si o restabilire impecabila indeplinind
totodata si conditiile fizionomice.
Elementele de agregare la dintii vizibili pot fi coroanele partiale, coroanele mixte.
La molari pot fi utilizate coroane de invelis metalice solidarizate prin sudare.
Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe realizata cu concursul
laboratorului de tehnica dentara:
a. Mijloace protetice clasice:
- coroane acrilice unite intre ele;
- coroane metalice totale sau partiale unite;
- coroane semifizionomice sau de substitutie unite;
PPF stabilizatoare
b. sisteme particulare, fixe, adaptate terenului parodontotic:
- coroane ecuatoriale reunite;
- coroane supragingivale reunite.
c. Aparatul: sina de imobilizare MAMLOCK ASTA E DE DOMENIU ISTORIEI.
Este utilizat pentru imobilizarea dintilor frontali devitali si consta din
incrustatii /inlayuri/ orale, in suprafata, prevazute fiecare cu un pivot radicular
si solidarizate intr-un corp comun. Se pot prelungi si in zonele laterale, in
special la nivelul premolarilor, prin incrustatii tip inlay, coroane partiale sau
totale.
d. Aparate de imobilizare cu pivoturi orizontale (TRUEMANN-
WITKOWSKY-WOLF, KOEHLER, ROY, BUDZT-
JÖERGENSEN) constau din incrustatii orale solidarizate prin
sudare si prevazute cu pivoturi orizontale care strabat coroana
dintilor frontali dinspre oral spre vestibular la circa. 1,5mm spre
incizal de camera pulpara.
e. Aparate de imobilizare formate din bare de incrustatii.
f. Aparate de imobilizare formate din incrustatii cu pivoturi
parapulpare izodromice pe dinti vitali.
g. Imobilizarea permanenta prin mijloace
mobile SINA ELBRECHT. Este conceputa cu doi conectori
dentari: vestibular si oral, reuniti prin bare subtiri, transversale,
plasate deasupra punctului de contact, in nisa masticatorie a
dintilor laterali.
h. Imobilizarea permanenta prin mijloace mobilizabile. Au doua
componente: partea fixa si cea mobilizabila prevazuta cu
elemente diferite de agregare ca: pivoturi fixate in cilindrii cu
fund orb (aparatul WEISSENFLUH), suruburi fixate in tuburi
filetate ( aparatul GRANT-NEUMANN), coroane 3/4 fixate
printr-o sina orala cu pivoturi ( atela STEIGER), coroane
telescopate, culise tip sistemul ADLER.
Toate aceste sisteme, aparate sau dispozitive de imobilizare
temporara sau definitiva se realizeaza individual, prin tehnici de
mare precizie, din aliaje cu un procent ridicat de elemente
nobile. Astfel evolutia bolii parodontale poate fi oprita,
perspectiva edentatiei inlaturata, obtinandu-se conditii
favorabile de recuperare functionala si biologica.
În cadrul sistemelor de imobilizare nu se includ dintii frontali cu o deplasare
vestibulo-orala a marginii incizale mai mare de 2 mm, cei laterali cu
mobilitate de gradul II - III (miscare orizontala si verticala mai mare de 1
mm), dintii cu mobilitate produsa de o trauma ocluzala si dintii cu
inflamatie si exudat purulent, care nu cedeaza la tratament medicamentos
si chirurgical.