Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “N.

Testemițanu”
Catedra de Neurologie nr.1

Coreea Huntington
Definiție

Coreea – stare patologică ce se caracterizează prin apariția

unor mișcări involuntare, bruște, dezordonate, ce pot
cuprinde toate grupele de mușchi strați ai organismului.
Definiție
Boala Huntington – patologie ereditară a sistemului nervos,
care apare de obicei între 30-50 ani și se caracterizează
printr-o combinație dintre tulburări psihologice și de
hiperkineză progresivă coreică.
 Istoric
Prima descriere amănunțită a bolii a fost făcută
de George Huntington în 1872. Examinând
istoricul medical al mai multor generații dintr-o
familie care prezinta simptome similare, el și-a
dat seama că condițiile de apariție a simptomelor
trebuie să fie legate; el a prezentat definiția
detaliată și exactă a bolii ca prima sa lucrare.
Huntington a descris modelul exact al moștenirii
bolii, care s-a dovedit a fi autozomal dominantă.
 Epidemiologie
Genetic determinată;
Incidența mondială constituie
5-10:100000 populație;
Incidența maximă se întîlnește
în Europa de vest 7:100000;
Prevalența este similară pentru
ambele sexe;
Debutul între 30 și 50 ani.
Cauza

•Mutație la nivelul brațului scurt al cromozomului 4 (4p16.3).

•Sinteza patologică a proteinei Huntingtina (HTT) cu formarea

analogului său mutant (mHTT).
 Forme clinice

•Forma Westfall (rigidă-achinetică) – apare la vărsta pănă la 20 ani.

•Forma dezagregatoare – la interacțiune cu proteina RASD2, care afectează
preponderent corpus striatum.
 Huntingtina
•Proteină ce se conține în toate celulule umane, însă cea mai mare cantitate se găsește în
neuroni.
•Interacționînd cu alte proteine, ea participă la:
Transcripție
Transmiterea semnalelor intracelulare
Transportul intracelular
Element anit-apoptotic
Participă la formarea factorului neurotrofic

HTT viabilitatea neuronilor

 Patogenie
mHTT

Formarea unor curpusculi intracelulari

Formează obstacole mecanice pentru veziculele transportatoare de neuromediatori

Întreruperea transmiterii semnalelor între neuroni

 Patogenie
Există mai multe mecanisme prin care mHTT contribuie la moartea neuronilor:
Efect asupra poteinelor chaperone
Efect asupra caspazelor
Acțiunea toxică a Glu asupra celulelor nervoase
Dereglări de sinteză energetică
Acțiune asupra expresiei genetice
 Patogenie
Boala Huntington induce modificări în anumite regiuni cerebrale, așa ca:
Ganglionii bazali (nucleul caudat, putamen, globus pallidum.)
Substanța neagră
Straturile 3,5 și 6 ale cortexului cerebral
Celulele Purkinje din cerebel
Hipocamp
O parte din talamus
 Manifestări clinice
Fizice:
Coreea
Mișcări oculare sacadate
Distonie (postură anormală)
Deficit psihomotor
Dificulăți la înghițițire, vorbire
Convulsii
Manifestări clinice
Cognitive:
Planificarea
Gîndirea abstractă
Tulburări de memorie
Demență
Manifestări clinice
Psihoemoționale:
Anxietate
Depresie
Egocentrism
Agresie
Deficit emoțional
Hipersexualitate
Alcoolism
 Manifestări clinice
Din cauza sintezei mHTT în toate țesuturile, BH induce următoarele anomalii extracerebrale, care includ:

atrofia musculară
insuficiența cardiacă
toleranța la glucoză scăzută
pierderea în greutate
osteoporoza și atrofia testiculară
Paraclinic
De elecție:
IRM funcțional
PET-CT
Deoarece depistează modificări de activitate
pînă la apariția schimbărilor organice.
CT
IRM
Depistează doar modificările organice
Testare Genetică
Tratament
Boala lui Huntington este incurabilă, tratamentul este doar palitiv.
Tratamentul tulburărilor motorii include:
Tetrabenazin – pentru combaterea coreei
Acid Valproic - pentru ameliorarea hiperkinezei mioclonice
Haloperidol, Cloropromazină – efect secundar de suprimare a mișcărilor
Amantadine, Levetiracetam, Clonazepam
Tratamentul tulburărilor psihoemoționale:
Risperidone
Carbamazepine
Întrebări?
Imagistica prin Rezonanță Magnetică
 Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)

Tehnică non-invazivă de imagistică medicală utilizată pentru a

investiga anatomia și procesele fiziologice ale corpului uman
Scanerele IRM utilizează cîmpuri magnetice puternice, unde
radio și gradienți de câmp pentru a forma imagini ale corpului.
 Construcție și mecanismul de funcționare
Componentele majore ale unui scaner IRM
sunt magnetul principal care polarizează
eșantionul, bobinele de ștanțare pentru
corectarea schimbărilor în omogenitatea
câmpului magnetic principal, sistemul de
gradient care este utilizat pentru a localiza
semnalul MR și sistemul RF, care excită
proba și detectează semnalul RMN
rezultat. Întregul sistem este controlat de
unul sau mai multe computere.
Construcție și mecanismul de funcționare
RMN necesită un câmp magnetic care este atât puternic, cât și
uniform. Forța de câmp a magnetului este măsurată în tesla - și în
timp ce majoritatea sistemelor funcționează la 1,5 T, sistemele
comerciale sunt disponibile între 0,2 și 7 T.
 T1 și T2
T1 (magnetizarea în aceeași direcție cu câmpul magnetic static) - este utilă
pentru evaluarea cortexului cerebral, identificarea țesutului gras, caracterizarea
leziunilor hepatice focale și, în general, pentru obținerea informațiilor
morfologice, precum și pentru imagistica post-contrast.
T2 (magnetizarea transversal la câmpul magnetic static) - este utilă pentru
detectarea edemelor și inflamațiilor, care dezvăluie leziuni ale materiei albe și
evaluarea anatomiei zonale în prostată și uter.
T1
Hipointens Hiperintens
1. încărcare hidrică 1. țesut adipos
2. tumoare 2. melanina
3. proces infecțios sau inflamator 3. hemoragie în st. subacut
4. hemoragie în st. supraacut și 4. lichid proteinaceu
cronic
5. substanțele paramagnetice
5. calcificări
T2

Hipointens Hiperintens
1. calcificări 1. edem
2. substanța de contrast 2. proces de volum
paramagnetică
3. proces infecțios sau inflamator
4. hemoragie în st. subacut tardiv
Avantaje contra dezavantaje
Avantaje
Foarte bună rezoluţie în contrast
Studiul în 3 planuri
Nu există artefacte de os - studiul
fosei cerebrale posterioare
Nu există iradiere
Risc excepţional de reacţii adverse
majore
Dezavantaje
Rezoluţie spaţială IRM< CT
Timp de examinare relativ lung
Nu evidențiază calcificările
Nu evidenţiază acumulările mici
aerice
Contraindicații

Pacemakeri cardiaci
Clipse metalice (anevrisme clipate)
Valve metalice cardiace
Corpi străini metalici intraoculari
Neuroimagistica

Contrastul dintre substanța cenușie și substanța albă face ca RMN-ul

sa fie cea mai bună alegere pentru multe condiții ale sistemului
nervos central, cum ar fi bolile demielinizante, demența, boli
cerebrovasculare, boli infecțioase și epilepsie.
RMN funcțional
RMN funcțional (fRMN) este folosit pentru a înțelege cum diferite
părți ale creierului răspund la stimuli exteriori sau la activități pasive
într-o stare de repaus.
Nivelul dependent de oxigenare a sângelui - RMN măsoară răspunsul
hemodinamic la activitatea neuronală tranzitorie care rezultă dintr-o
schimbare a raportului dintre oxihemoglobină și deoxihemoglobină.
Alte întrebări ?
Mulțumesc pentru atenție!!