Sunteți pe pagina 1din 73

BOTANICA FARMACEUTICA

CURS NR 4
PERETELE CELULAR
(membrana scheletica, m. paraplasmica, m. pectocelulozica)

 Constituentul caracteristic tuturor


celulelor plantelor superioare si a
majoritatii celor inferioare
 Este net deosebit (morfo-,
structural si functional) de toti
ceilalti constituenti celulari
 Prin el, celula vegetala se
deosebeste net de cea animala =
unde peretele lipsește, iar
membrana plasmatica are
compozitie chimica apropiata de a
citoplasmei
 ORIGINEA

 Se formeaza in procesul de diviziune


celulara, dupa ce a avut loc diviziunea
nucleului → in regiunea placii
ecuatoriale ia nastere un disc =
fragmoplast ce se extinde de la
mijlocul celulei la periferie; el este o
structura in forma de butoias care se
formeaza la inceputul telofazei din
microtubulii fusului de diviziune.
 In acelasi timp la nivelul
fragmoplastului sunt aduse vezicule
ale aparatului Golgi care conflueaza si
dau nastere unei membrane primitive
– lamela mediana a peretelui celular
care separa cele 2 celule fiice.
 Peste lamela mediana se depune un strat nou → se constituie astfel
peretele primar (caracterizeaza celulele tinere) format din
hemiceluloza, celuloza, pectine si mici cantitati de proteine si lipide
 Odata cu stagnarea cresterii celulei → pe fata interna a peretelui
primar se depun noi straturi celulozice succesive => peretele
secundar
 Uneori prin depunere de noi straturi peste peretele secundar apare
peretele tertiar – nu mai este format din celuloza, ci din alte
substante (Ex: xilane)
Proprietatile fizice ale peretelui celular
- constituent solid cu densitatea de 1.7 g/cm3
- incolor, cu unele exceptii (Sphagnum – roz, la celulele suberificate =
brun)
Comportarea fata de apa
 Este permeabil pentru apa

 Se imbiba cu apa, dar mai mult in

grosime → anizotropa (gradul de


imbibitie modifica permeabilitatea
peretelui)
 Este higroscopic fata de vaporii de

apa → absoarbe vaporii de apa din atmosfera

Proprietatile chimice ale peretelui


- sunt conferite in principal de existenta celulozei (componentul de
baza)
- Celuloza se gaseste asociata cu mici cantitati din alte substante
cum ar fi: hemiceluloza, pectinele
Celuloza
 Substanța “schelet” a peretelui celular, în structura căruia celuloza
participă ca microfibrile; acestea sunt diferit orientate și alcătuiesc o
textură fină ca o pâslă
Celuloza
 Polizaharid foarte raspandit in natura
 solid, amorf, insipid si inodor, insolubil in apa si solventi organici,
solubili in acizi tari care il hidrolizeaza
 solventul specific – licoarea Schweitzer (solutie cupro-
amoniacala)
 se dizolva partial in NaOH → mercerizarea bumbacului

 hidroliza celulozei – cu acizi tari si caldura se obtin polizaharide


mai simple, apoi celobioza (dizaharid) si in final glucoza
 hidroliza celulozei – enzimatic – de catre un complex enzimatic
ce lipseste din componenta protoplastului, insa poate fi secretat
de unele ciuperci sau bacterii (celulaza, celobiaza)

[Cu(NH3)4(H2O)2](OH)2
Importanta celulozei

 Utilizare ca derivati in industria textila (bumbac), matase artificiala


(vascoza), fabricarea hartiei, nitrocelulozele (explozivi, celuloid)
 In medicina:
 Vata hidrofila

 Pansamente, comprese

 Colodiu (nitroceluloza)
Solutie 4% de nitroceluloza in alcool-eter, care prin
evaporare lasa o pelicula aderenta incolora, folosita pentru
protectia plagilor si arsurilor, la fixarea pansamentelor.

 In starea cea mai pura (95%) celuloza se gaseste in: perii de pe


semintele de bumbac si celulele din maduva de soc, floarea soarelui
 De obicei celuloza se asociaza cu alte substante in structura
paretelui: hemiceluloza, pectine, lignina, suberina, cutina, rezine,
gume, mucilagii, substante anorganice
Hemiceluloza
 Se formeaza prin condensarea moleculelor de pentoze (arabinoza,
xiloza), hexoze (manoza, galactoza, glucoza) si acid glucuronic
 E solubila in licoarea Schweitzer, dar si in solutii alcaline la cald
 E hidrolizata de acizii minerali diluati
 Se poate gasi sub forma de substanta de rezerva in endospermul
semintelor de cafea, lupin, iar la curmal intra in constitutia
endocarpului dur
 Este hidrolizata de unele enzime (hemicelulaza, citaza) din
citoplasma
Pectine
 Sunt polizaharide (poliholozide) foarte raspandite in celulele vegetale
 Reprezinta componenta principala a peretelui la celulele tinere, formand
in special “cimentul” de legatura intre membranele celulelor invecinate
→ lamela mijlocie
 Se mai gasesc si in sucul vacuolar al fructelor
 Dupa solubilitatea in apa se impart in
- protopectine – insolubile in apa; se gasesc in fructele crude; au un
edificiu molecular tridimensional mare care le confera insolubilitate
- pectine – solubile in apa; se gasesc in fructele mature (coapte)
 Se imbiba puternic cu apa formand solutii coloidale (cu apa calda);
prin racire si in mediu acid formeaza geluri transparente → utilizare
in gospodarie, alimentatie la prepararea de gemuri, jeleuri, peltele
 In structura chimica, pe langa diverse oze, intra si acizi uronici sub
forma de saruri de Ca si Mg
Pectine
 Pectatul de calciu din “cimentul” de legatura dintre celulele invecinate
se poate descompune in cazul fructelor pastoase → eliberarea
celulelor din pulpa

 Descopunerea hidrolitica a pectinelor:


- cu apa la cald
- enzimatic – Bacillus felsineus,
care descompune “cimentul”, dar nu si
celuloza: folosit la “topirea” inului si a canepii
 Actiune si intrebuintari

- actiune proprie hemostatica, laxativa, de reglare a tranzituliui


intestinal
- excipienti folositi la prepararea medicamentelor
- agenti de ingrosare (crestere a vascozitatii) mediului
- agenti de suspensie si emulsie in tehnica farmaceutica
Lignina (lignum = lemn)

 Este un complex de substante cu structura aromatica


 E caracteristica regnului vegetal, fiind aproape la fel de raspandita
ca si celuloza
 Liseste insa la plantele inferioare; caracterizeaza numai cormofitele
(deci si criptogamele vasculare)
 Este insolubila in apa si solveti organici uzuali

 Solubila in soutie de bisulfit de calciu la cald

 Se coloreaza specific cu:

- floroglucina clorhidrica (reactia Höbner): rosu-visiniu


- crizoidina: galben
- fixeaza verdele de iod in cadrul dublei
coloratii cu verde de iod si rosu carmin
Lignina
 Nu poate fi hidrolizata in mediu acid
 Se hidrolizeaza numai enzimatic, de catre enzime specifice: hadromaza
produsa de unele bacterii si ciuperci
 Are un rol important in edificiul plantelor – sustinere
- este prezenta in tesutul lemnos si mecanic (sclerenchim)
- confera rezistenta mecanica plantelor fata de conditiile de mediu extern
 Impregnarea peretelui cu lignina = lignificare
Suberina
 E un produs caracteristic regnului vegetal
 Complex de acizi grasi (felonic, floemic, suberic etc.)
 Este impermeabila pentru apa si gaze: celulele impregnate cu
suberina mor
 E rau conducatoare de caldura: rol protector pentru plante
 Impregnarea peretelui cu suberina = suberificare
Suberificarea la Sambucus nigra
Cutina
 Impregneaza mai ales peretii externi ai celulelor organelor aeriene,
in special la plante din climat uscat si cald
 Este impermeabila pentu apa: rol protector pentru plante
 Impregnarea peretilor cu cutina = cutinizare
 Cutina in exces formeaza cuticula
Rezinele
 Sunt produsi de excretie ai vegetalelor
 Au consistenta tare, culoare brun-galbuie
 Sunt insolubile in apa
 Solubile doar in solventi lipofili
 D.p.d.v. chimic sunt inrudite cu terpenele, continand adesea in
cantitati mari si derivati di- si triterpenici
Gumele si mucilagiile (polizaharide)
 Pot apare ca: - exsudate ale peretilor celulari
- substante vacuolare

Gumele
- exsudate cleioase, de natura patogena, cu rol de protectie a zonelor
traumatizate
- polizaharide ce contin Ca2+, K+, Mg2+ si unii acizi specifici
- Pot fi solubile sau mai putin solubile in apa
- Sunt insolubile in etanol si solventi organici (deosebire de rezine)
- Gumirezine = gume + rezine + ulei volatil
- Actiune si intrebuintari:
- Auxiliari farmaceutici: Gummi arabicum, Gummi tragacanthae
Gummi arabici

Gummi tragacanthae
Mucilagiile
 Inrudite cu gumele (d.p.d.v. chimic)
 Localizare: in tesuturi situate la interior (vacuole cu mucilag la tei, nalbă,
Malvaceae, Tiliaceae) sau la exterior (tesuturi superficiale – seminte de
in, gutui)
 Se intalnesc atat la plantele superioare (Fam. Malvaceae, Orchidaceae,
Liliaceae) cat si la cele inferioare.
Ex: Gelidium, Gracilaria, Eucheuma – agar agar (geloza)
Chondrus crispus, Gigartina mamilosa – carrageen
Laminaria – laminarina
Actiune si intrebuintari:
- Laxative usoare, pansamente gastrice, intestinale, solutii extractive
apoase → proprietati expectorante datorita actiunii emoliente,
- Alginatii – excipienti in prepararea formelor farmaceutice
- Agar-ul – mediu de cultura pentru microorganisme

 Gelificarea = fluidificarea, lichefierea peretelui celular


 Gomoza = formarea de gume

Ex: formarea traheelor (vase de lemn)-> dizolvarea peretilor


transversali ai celulelor suprapuse; formarea de lacune lisigene in
tesuturi secretoare
Ceara
- Impregneaza peretele extern al unor
celule epidermice
- Se produce in protoplast si e exudata
la suprafata:
- Fructelor (mere, prune, porumbe)

- Frunzelor (varza, brad)

- Tulpinii (trestia de zahar, artar


american)

- La cald se topeste, iar prin intindere


da un aspect lucios suprafetei
respective (mere, prune)
 Ceara de Carnauba este
recoltata de pe frunzele
palmierului de ceara
(Copernicia cerifera) din
Brazilia.
 Este folosita ca agent de
acoperire a drajeurilor in
industria farmaceutica,
ajutand la inghitirea usoara
a acestora.
Substante anorganice (minerale)
 Impregnarea peretelui celular = mineralizare
 Cele mai frecvente: SiO2, CaCO3
 SiO2 – Diatomee – pamant de diatomee = kieselgur, Graminee,
Equisetaceae, Cyperaceae
 CaCO3 – impregnarea peretelui celular atat la plantele inferioare
cat si la superioare
 La unele plante superioare – formatiuni = cistoliti (Fam.
Cannabinaceae – hamei, canepa, Fam. Moraceae (ficus), Fam.
Urticaceae (urzica – Urtica dioica)

Epiderma de Zea mays avand


celule impregnate cu SiO2
Cistoliti in frunza de Ficus elastica
Structura si ultrastructura peretelui celular
 Aspectul structural al peretelui este dat de componenta
fundamentala = celuloza
 Peretele e alcatuit din mai multe straturi fibrilare, orientate diferit in
grosimea lui → o textura incrucisata in diverse paturi – confera
rezistenta mai mare peretelui celular, ca si un grad mai mare de
elasticitate si flexibilitate
 Cercetarile cu microscopul electronic au confirmat formarea
peretelui celulozic din fibrile foarte fine = microfibrile asociate si
alcatuite la randul lor din micele – elemente formate din
macromolecule de celuloza
 Microfibrilele prin asociere dau nastere la zone in care au orientare
paralela = cristalite sau zone unde nu sunt paralele = amorfe; din
aceasta asociere rezulta o textura complicata = pasla, care poate sa
nu fie uniforma = pori
Functiile peretelui celular
 Majoritatea caracterelor indica faptul ca peretele celular e o
formatiune lipsita de viata, ce indeplineste numeroase functii:
 Functia de fixare a formei celulei
 Functia de crestere
 Functia de protectie a continutului celular
 Functia de relatie cu celulele invecinate
 Functia de schimb de substante
Relatia cu celulele invecinate
 Prin intermediul plasmodesmelor se stabilesc contacte intre
protoplastii invecinati → unitate functionala la organismele vegetale
pluricelulare, lipsite de sistem nervos si circulator
 Plasmodesmele trec prin porii foarte fini ai peretelui celulozo-pectic,
realizand o continuitate intre plasmalemele si RE ai celulelor
invecinate
 Deci, peretele celular nu reprezinta o bariera intre celule, intre
protoplasti, ci e un suport cu rol principal de sustinere si rol de
schimb de metaboliti, ioni si de produsi ai activitatii celulare de la o
celula la alta
Cresterea peretelui celular
 Are loc atat in suprafata cat si in grosime
 Cresterea in intindere (suprafata) se face prin mecanismul de
intususceptie = intercalarea de noi microfibrile celulozice pe traiectul
celor vechi, preexistente
 Cresterea prin intususceptie se intalneste numai la peretele primar
 Peretele celular creste mai mult la extremitati
 Cresterea in grosime se realizeaza prin apozitie = suprapunerea de
noi straturi succesive de celuloza peste peretele primar
 Se face centripet
Cresterea peretelui celular
 Poate fi uniforma, pe toata suprafata interna a peretelui, sau pot
ramane zone neingrosate = punctuatiuni: rotunde, ovale, in forma de
butoniera
 Chiar in cazul impregnarii cu alte substante a peretelui primar, aceasta
poate sa nu fie uniforma: rezulta astfel aspecte caracteristice
(sclerenchim, vase lemnoase), unde lignina lasa zone neingrosate ca
punctuatii simple sau areolate
 Care este principalul component al
peretelui celular?
a. Pectina

b. Hemiceluloza

c. Celuloza

d. Amidonul

e. Lignina
Identificați structurile A, B, C, din imagine:

C
 Indicați afirmația falsă referitoare la lignină:
A. Este prezentă în țesutul lemnos
B. Are rol de susținere
C. Este prezentă în țesutul mecanic
D. Este un complex de subtanțe cu structură
aromatică
E. Este hidrolizată în mediu acid
DIVIZIUNEA CELULARĂ
 Diviziunea celulara (citodiereza) este un proces complex alcătuit
dintr-un ansamblu de etape ce formează “ciclul mitotic”. Prin
diviziunea celulara se realizeaza înmulțirea celulelor: acest lucru
asigură perpetuarea organismelor unicelulare și dezvoltarea
embrionului, pornind de la ou și mai departe asigurand creșterea și
diferențierea unui nou organism.
DIVIZIUNEA CELULARA
 Capacitatea de diviziune apare la toate organismele vii și se păstrează
în stare latentă, chiar la celulele ce sunt unite în țesuturi permanente.
Sub formă activă, diviziunea celulară se face la țesuturile
meristematice.
 Există 2 tipuri principale de diviziune celulară:

-diviziunea directă (amitotică)


-diviziunea indirectă (mitotică
sau cariocinetică)

Diviziunea celulară în
meristemul rădăcinii de ceapă
Diviziunea directă
(diviziunea amitotică, amitoza, sciziparitatea)
 E rar întâlnită la plantele
superioare. La plantele inferioare
caracterizează algele albastre și
bacteriile.
 A fost observată de Strassburger
și la plantele superioare, în
celulele batrane de Tradescantia
virginiana. Datorită rarității sale,
s-a înaintat ipoteza că nu este o
formă caracteristică de diviziune a
celulei, ci mai curând o
manifestare patologica sau un
semn de bătrânețe a nucleului pe
cale de dispariție.
Diviziunea directa
(diviziunea amitotica, amitoza, sciziparitatea)
 În cadrul acestei forme de diviziune s-au descris urmatoarele
momente de desfasurare:
 în urma cresterii membranei se observa o alungire a nucleului și
concomitent o alungire a celulei → se produce o gâtuire ce împarte
nucleul și celula în 2 indivizi noi;
 segmentarea nucleului se poate face și fără să fie nevoie de o alungire
prealabilă a lui: se produce o invaginare a membranei celulare;
aceasta progresează și împarte toți constituenții celulari, rezultând 2
celule noi.
Diviziunea indirecta
(diviziune mitotica, gemiparitate, cariokineza)
 Este cea mai raspandita forma de diviziune, atat in regnul vegetal,
cat si in cel animal. Se numeste cariokineza datorita miscarilor si
figurilor caracteristice observate in nucleu, sau mitoza datorita
aparitiei filamentelor din nucleu (mitos = fir, filament).
 Se poate observa in celulele din tesuturile organelor aflate in plina
activitate de crestere (varfuri vegetative de la radacina sau tulpina
de ceapa, usturoi, bob, fasole, grau, secar etc.). Poate fi observata
direct pe material viu la perii de la Tradescantia virginiana, cu
obiectivul de imersie.
 Diviziunea cariokinetica e de 2 feluri:

-cariokineza tipica (ecvationala sau mitoza)


-cariokineza allotipica (reductionala sau meioza)
Mitoza
 Este considerată cea de-a doua perioada în ciclul vital al nucleului =
perioada nucleului in diviziune = procesul cariologic fundamental de
geneza a nucleilor, in dezvoltarea ontogenetica a organismelor.
 In cadrul acestei diviziuni are loc un ansamblu de procese prin care
se face:
-o reproducere a informatiei ereditare
-o diferentiere functionala in noile celule rezultate
Morfologia mitozei
 In scopuri didactice si de aprofundare,
cariocineza tipica a fost impartita in faze
(momente); acestea nu sunt perfect
delimitate, trecerea de la una la alte se face
nesesizabil. Fazele se definesc dupa aspectul
si comportarea nucleului in diviziune:
profaza, metafaza, anafaza, telofaza.
 Durata mitozei si a fazelor variaza de la o
celula la alta, dar si dupa starea fiziologica si
factorii fizico-chimici care influenteaza celula.
 Se pare ca exista o ritmicitate a diviziunii, o
periodicitate diurna asemanatoare cu
ritmurile circadiene, cu 2 maxime: unul
inainte de amiaza si unul dupa amiaza.
 In diferitele faze ale cariokinezei apar structuri nucleare specifice si
reticulul cromatic din structura nucleului in repaus genereaza
cromozomi. Cromatina si cromozomii sunt 2 stari diferite ale
aceluiasi material, constituind elementul ce se urmareste cu
preponderenta in diviziunea cariokinetica.
 Cromozomii sunt formatiuni ce apar numai in timpul diviziunii
nucleului. Sunt alcatuiti din filamente foarte fine ale cromatinei =
cromoneme; acestea se spiralizeaza si se comprima generand
cromozomii, iar dupa diviziune, in interfaza, se despiralizeaza.
 Forma si numarul cromozomilor. Au forme diferite: de bastonas drept
sau frant; prezinta o strangulare = constrictie primara (centromer) =
o zona clara cu o granula si rol in miscarea cromozomilor. Pozitia
centromerului determina 3 forme de cromozomi:
 acrocentrici și telocentrici – centromerul la o extremitate
 metacentrici – centromerul e pozitionat central si imparte cromozomul
in 2 jumatati egale
 submetacentrici - centromerul e subcentral si imparte cromozomul in
2 jumatati inegale
 Fiecare forma de cromozom isi are perechea sa, alcatuind
cromozomi omologi → deci in fiecare nucleu exista o serie de
cromozomi identici sau perechi.
 La animale si chiar la plantele dioice diferentiate in sexe, exista la
unul din sexe o pereche de cromozomi care nu seamana intre ei =
heterocromozomi, allozomi, cromozomi sexuali. De acestia se
leaga determinarea sexului.

Cromozomi omologi si heterocromozomi la om


 In afara constrictiei primare, la unii cromozomi apare una sau mai
multe „constrictii secundare”. Acestea nu au rol kinetic, constituind
numai zone de mica rezistenta. Totodata, se poate ca la una din
extremitati, cromozomul sa aiba o anexa legata printr-un filament:
-de forma sferica, numita satelit,
-de forma alungita, numita trabecul.
 Dimensiunile cromozomilor variaza intre 0,2 – 50 μ in diametru, dar
se pot intalni cromozomi mult mai mari.
 Caracteristic pentru cromozomi este si numarul lor. Notatia
numarului se face conventional, dupa cum se considera un singur
lot de cromozomi (in cazul celulelor sexuale, haploide – se noteaza
cu n) sau 2 loturi de cromozomi identici (in cazul celuleor somatice,
diploide – se noteaza cu 2n). Se semnaleaza situatia cand numarul
diploid de cromozomi este perturbat si apar nuclei cu mai mult de
2n cromozomi (ex. 4n=tetraploizi, 8n=octaploizi etc.).
 Morfologia complexului cromozomic (numarul, forma si marimea lor)
reprezinta cariotipul sau idiograma, caracteristica pentru fiecare
specie de planta sau animal.

Cariotipul speciei Crocus chrysanthus 2n=12


Structura cromozomilor
 În structura cromozomilor exista niste filamente fine, spiralate,
numite cromoneme, formate din molecule de ADN.
 Cromonema se dispune in lungul cromozomului, prezentand zone cu
spire mai dense (aglomerari de spire) care sunt mai intens colorabile
= cromomere.
Structura
cromozomilor
 se poate observa cum
cromozomii sunt clivati in 2
jumatati = cromatide.
 Acestea apar numai in timpul
diviziunii si sunt formate din
filamente helicoidale, cu
dimensiuni apropiate de cele ale
nucleoproteinelor (cca 40 Å).
 Fiecare fibrila e formata dintr-
un dublu helix de ADN (20 Å in
diametru) asociat cu o histona
si putandu-se spirala sau plisa
in diferite moduri.
Structura cromozomilor
 structura intima a cromozomilor e legata de alungirea si scurtarea
ritmica a spiralelor cromonemei. In acest sens:
- in profaza – scurtarea cromozomilor se datoreaza unei comprimari
a spiralelor cromonemei
- in telofaza – are loc o despiralizare ce atinge maximum in interfaza
cand cromozomii de fapt nu dispar, ci sunt slab vizibili datorita
diametrului foarte mic
Interfaza
 nu este o fază a diviziunii, dar precede diviziunea
 nucleu bine delimitat de membrana proprie
 cromozomii foarte subtiri, fini alcatuind o retea greu de pus in
evidenta prin colorare, datorita unei puternice hidratari a
cromozomilor in aceasta perioada → ceea ce face ca ei sa se coloreze
slab. Din acest motiv s-a crezut ca in aceasta perioada cromozomii
dispar ca entitate structurala si nucleul s-ar gasi intr-un repaus total.
 De fapt in interfaza cromozomii sunt sub forma de filamente lungi,
fine, uneori de dimensiuni macromoleculare
 FILAMENTELE = cromoneme (procromozomi) – prin duplicare si
individualizare dau nastere la cromozomi – formati din 2 cromatide
 In interfaza are loc:
♦ sinteza materialului nuclear necesar pentru desfasurarea divizunii
nucleului
♦ sinteza replicativa a ADN, ARN si a proteinelor
♦ are loc un permanent schimb intre nucleu- citoplasma- pentru
reglarea sintezelor din celula, asigurandu-se astfel specificul ereditar
al celulei
 Faza G1 precede sinteza de ADN
-nucleul este diploid, posedand o garnitura de 2n cromozomi
 Faza S = de sinteză replicativă a ADN-ului și histonelor

 Faza G2 urmeaza dupa sinteza ADN

-nucleul este tetraploid, cu garnitura de 4n cromozomi


-dupa aceasta faza nucleul intra in diviziune si garnitura cromozomica
revine la 2n, caracteristica fiecarei specii
 Momentul duplicarii ADN – ului (care constituie baza materiala a
cromatinei si a cromozomilor) are loc în interfază
 În profaza cand apar cromozomii, ei sunt deja dedublati in 2 cromatide
bine individualizate si legati intre ei prin centromer → aceasta arata ca
dublarea substantei cromozomiale se petrece inainte de inceperea
desfasurarii mitozei, inca din nucleul interfazic.
PROFAZA
 are loc scurtarea si cresterea in diametru a cromozomilor, care isi
pastreaza structura dubla (2 cromatide alipite longitudinal si care se
rasucesc una in jurul alteia, având ca rezultat ingrosarea si scurtarea
cromozomilor)
 nucleolul isi micsoreaza dimensiunile fara a dispare intru totul
 la sfarsitul acestei faze, se diferentiază fusului de diviziune (fus acromatic)
– format din fibre subtiri, continue, care unesc cei 2 poli ai celulei
 membrana nucleara dispare (la sfarsit) si continutul nuclear se uneste cu
citoplasma formand mixoplasma
METAFAZA
 cromozomii se orienteaza spre planul ecuatorial al celulei, se fixeaza
de firele fusului de diviziune (prin intermediul centromerului)
alcatuind placa ecuatoriala
 mai tarziu se divid longitudinal, fiecare jumatate avand cate o
cromatida dupa care cromatidele perechi se indeparteaza una de
alta, orientandu-se in sens opus
ANAFAZA
 fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic cu un
centromer propriu, orientandu-se spre poli
 deplasarea se face cu centromerul spre pol
 are loc simultan si o scurtare a filamentelor fusului de diviziune
TELOFAZA
 cromozomii monocromatidici situati la cei 2 poli ai celulei se
despiralizeaza si isi pierd individualitatea
 apar nucleolii
 se formeaza membrana nucleara, ce imbraca cei 2 nuclei rezultati si
care contin acelasi numar de cromozomi ca si celula din care au luat
nastere

Telofaza cu fragmoplast Telofază în paralel cu citochineză


Citochineza (diviziunea citoplasmei)
 dupa diviziunea nucleului sau chiar in timpul diviziunii acestuia are
loc si o diviziune a celorlalti constituenti celulari rezultând o dublare
a numarului de celule
 citokineza (citodiereza) se realizeaza prin impartirea continutului
celulei mama in 2 parti egale si aparitia unei noi membrane celulare
 are loc în mod diferit la plante și animale
 Înca din anafaza filamentele fusului
acromatic incep a se ingrosa pana cand
Citochineză
fuzioneaza rezultand astfel o formațiune
cu aspect de butoiaș (fragmoplast) ce
divide continutul celulei in doua.
 La nivelul fragmoplastului se adună
vezicule ale aparatului Golgi bogate în
pectine, care se unesc si formează placa
celulară, care crește până se unește cu
membrana inconjurătoare
 Pectinele formează lamela mijlocie a
peretelui celular ce separă complet
conținutul celular în două
 Se formează astfel cele 2 celule fiice
fiecare cu membrana plasmatică; peste
lamela mediană, fiecare celulă depune
straturi succesive celulozice, de o parte
si de alta, formandu-se peretele primar.
Citochineza în celula animală (șanț de clivare) și în celula vegetală (placă celulară)
Meioza
 numarul cromozomilor din nucleii nou formati e redus la jumatatea
numarului specific, deci si cantitatea de ADN, iar numarul celulelor ce
se formeaza de obiecei este 4, asa numitele tetrade.
 Caracterizeaza formarea celulelor sexuale, a gametilor cu alte cuvinte,
acestea fiind celule haploide (n), ele provenind din celule diploide (2n)
 In continuare prin fuziunea gametilor de sex contrar se restabileste in
urma fecundarii garnitura specifica de cromozomi si se formeaza o
celula – ou – cu numar diploid (2n) de cromozomi;
 Celula ou prin diviziuni mitotice succesive va da nastere unui nou
organism.
 Divizunea reductionala si sexualitatea reprezinta doua laturi diametral
opuse ale reproducerii si ele asigura constanta numarului de
cromozomi pentru fiecare specie din generatie in generatie. Aceste
fenomene stau la baza explicarii posibilitatii de transmitere a
caracterelor ereditare, aparitia de variatii si mutatii si mai ales evolutia
organismelor vii
Alte forme de diviziune
 Diviziunea prin inmugurire
 - se intalneste la unele ciuperci,
tipica fiind cea de la drojdia de
bere – Saccharomices
cerevisiae
 In cazul genezei endospermului
secundar la angiosperme se
intalneste o forma speciala de
diviziune a nucleului, cu
intarzierea formarii
membranelor de separatie; un
caz asemanator → la formarea
ascosporilor la ciupercile
Ascomycetes
Identificați și descrieți fazele mitozei.
Ce fază a diviziunii celulare este descrisă în imagine? La ce
tipuri de celule se întâlnește?