Sunteți pe pagina 1din 21

Autor: Leonte Ana ,Gheorghe Simona


Clasa a IX-a D, Profilul Uman Științe Sociale
intensiv germană,
Liceul teoretic ”George Călinescu” ,
Profesor coordonator: Bulacu Iulia,
Proiect la disciplina istorie
 Mihai Viteazul a fost domnul Țării
Românești între 1593-1601. Pentru o

perioadă (în 1600), a fost conducător
de facto al celor trei mari țări
medievale care formează România
de astăzi: Țara Românească,
Transilvania și Moldova.
 Înainte de a ajunge pe tron, ca boier,
a deținut dregătoriile de bănișor de
Strehaia, stolnic domnesc și ban al
Craiovei.
În anul 1558…
 Acesta este anul în care s-a nascut Mihai Viteazul, cunoscut și

ca Mihai Bravu, la Târgu de Floci (astazi comuna Piua Pietrii)
sau Drăgoiești, județul Vâlcea.A fost bănusor de Strehaia,
stolnic domnesc și ban al Craiovei, apoi Domn al Țării
Românești și, pentru o perioadă (în 1600) conducător de facto al
tuturor celor trei țări medievale care formează România de
astăzi.(Țara Românească, Transilvania, Moldova)
 Mama lui Mihai ,Teodora, a fost,după unele surse, de neam
grecesc (din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor)
În anul 1588…
 La sfârșitul acestui an devine stolnic al curții lui Mhinea
turcitul

În anul 1593…

 Este numit ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru
cel Rău.În septembrie, cu ajutorul patriarhului
Constantinopolului , dar și al oamenilor , a devenit voievod al
Țării Romanești.

În anul 1594…
 Transilvania aderă la Liga Sfântă creștină, construită din
inițiativa Papei Clermont al VIII-lea, din care inițial făceau

parte Spania,Austria,Ferrara,Mantova și Toscana(Anglia și
Polonia au manifestat rezerve față de politica de cruciadă a
papalității).Aceasta aderare a fost considerată un factor decisiv
în atragerea în alianța a celorlalte două state medievale
romanești Moldova și Țara Românească.
 La 16 septembrie,Aron Vodă ,domnul Moldovei semnează un
tratat cu împăratul habsburgic oferind astfel un motiv în plus
lui Mihai Viteazul ,sa decidă cu acordul boierilor,intrarea în
alianța antiotomană.
Tot in anul 1594...
 La 13 noiembrie,aderarea Țarii Romanești la Liga Sfanta a
condus la izbucnirea unei revolte antiotomane soldata cu

suprimarea creditorilor levantini si a intregii garnizoane
otomane stationata in București.Pe acest fundal,incepând cu
acest an ,Mihai pornește o ofensivă generală impotriva Inaltei
Portț,cucerind cetațile turcești de pe ambele parți ale
Dunarii(Isaccea,Măcin,Cernavodă,Babadag,Răzgrad,,Târgul de
Floci,Siliștea si chiar Rusciuc,Șistova,Nicopole si Vidin).
 Potrivit istoricului Nicolae Iorga, calareții lui Mihai Viteazul
ajunseră pană la Adrianopole in est si Plevna in vest.Această
actiune a fost coordonată cu cea a voievodului moldovean
Aron Tiranul care a redus sub stapnirea sa Bugeacul,in aceeași
perioadă.Dupa modelul victorios al lui Mihai ,Aron Voda
pornește o campanie similară.Mihai trimite o delegație de
boieri la Alba Iulia pentru o reglemență diplomatică relațiilor
munteno-transilvănene.
În anul 1595
 Delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie a negociat
aderarea la această alianță și a semnat la Alba Iulia la 20 mai 1595 un

tratat cu Bathory prin care Mihai devenea vasal al lui Sigismund. Ei
și-au depășit atribuțiile inițiale, probabil din dorința de a îngrădi
puterea domnului sporind-o simultan pe a lor. Cu toate acestea, Mihai
a acceptat tratatul, deoarece Transilvania era singurul stat vecin ce îi
putea asigura spatele în lupta împotriva turcilor în încercarea de a opri
înaintarea otomană spre București, la comanda unei armate de circa
16.000 de ostași, la care se adăugau 7000 de transilvăneni conduși
de Albert Kiraly Mihai Viteazul i-a atacat pe otomani
la Calugarenii în 13 august =23 august 1595.
 Primind în munți sprijin din Moldova și, mai ales din Transilvania,
Mihai Viteazul a luat comanda unei armate puternice și numeroase,
care i-a îndepărtat pe otomani din Târgoviște (5–8 octombrie 1595) și
apoi București(12 octombrie 1595, după care le-a provocat pierderi

grele în retragerea lor disperată peste Dunăre la Giurgiu (15–20
octombrie 1595).
 Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe
tronul Moldoveii cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor.
Negocierile cu Înalta
Poarta
 
Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și
dezastrele provocate de ostașii sultanului, au adus Țara Românească
la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită,
Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară, pe atât de
vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor
de glie" prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau siliți
să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment.
 După câteva confruntări pe linia Dunării, dar mai ales după
înfrângerea suferită de Sigismund Báthory în Bătălia de la Keresztes
Mihai a făcut în decembrie 1597 pace cu Imperiul Otoman. În
schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului, Înalta
Poartă a recunoscut domnia voievodului pe întreaga durată a vieții
sale și i-a trimis steag de domnie.
 În paralel, la 9 iunie 1598, Mihai a încheiat la Mănăstirea
Dealu un tratat cu împăratul Rudolf al II-lea, care s-a
obligat să-i asigure subsidii pentru întreținerea armatei și i-a


recunoscut caracterul ereditar al domniei în schimbul
recunoașterii suzeranității împăratului.
 Prin dubla suzeranitate (otomană și habsburgică) Mihai a
căutat să compenseze prevederile tratatului de la Alba Iulia,
din 20 mai1595, prin care recunoscuse suzeranitatea
principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory.
Unirea de la 1600
 Conturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca oricare alt


model istoric mutațiile petrecute în conștiința românească.
Domnitorul care a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-
1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România
modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul secolului
al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvâșire în
istoriografia cronicărească a veacului al XVII-lea și chiar mai târziu,
spre 1800, la Școala Ardeleană.
Transilvania
 Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic


îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianță. În Transilvania, Sigismund
renunța la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea
înclinat către politica polonă).
 În iulie 1599 Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga pentru a cere
încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a
inițiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârșitul aceluiași an,
intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români,
și mercenari de diferite etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi,
sârbi etc.[ După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la
Șelimbăr, 18-28 octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare la Alba
Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la
episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut
de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de
facto al Transilvaniei.

Moldova
 La 1 mai 1600 Mihai își așeză tabăra la Prejmer. Acolo făcu cunoscut
ostașilor săi că vor trece Carpații pentru a-l alunga pe Ieremia

Movilă de pe tronul Moldovei. La 6 mai Mihai în fruntea oastei sale
trece munții, dar nu pe drumul obișnuit, unde știa că îl așteaptă
dușmanul, ci urcându-se pe munții cei mai grei. În acea vreme armata
sa a avut mult de suferit, mai cu seamă din lipsa proviziilor care nu se
găseau nici acolo și nici în părțile Moldovei, care au fost pustiite de
Ieremia Movilă. Caii nu au avut pășune iar ostașii au fost siliți să
mănânce foi din copaci.
 Mihai îl învinge pe Ieremia Movilă la Bacău, și realizează astfel,
prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un
document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Țării
Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”. La recomandarea
marii boierimi, Mihai a numit un domn în Moldova, subordonat sieși.

Destrămarea unirii
 Contextul internațional a fost nefavorabil lui Mihai. Puterile vecine vedeau
în ambițiile sale politice o contradicție cu interesele proprii de dominanță.

Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în
sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului
asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara
Românească. Mai mult chiar, uniunea personală a lui Mihai reprezenta o
formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune. Existau
însă și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari
din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul domn. De
asemenea, sașii au rămas ostili lui Mihai, în urma jafurilor întreprinse de
armatele sale în orașele și satele lor
(Ghimbav, Codlea, Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc.).
Mihai nu reușeste să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni,
sprijiniți de generalul Basta la (Mirăslău 18-28 septembrie 1600) și astfel
pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileștilor
aserviți intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra
Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei
Movileștilor, Simion.
Moartea lui Mihai
Viteazul

 lui Sigismund Bathory pe
Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al
II-lea, care, în contextul reînscăunarii
tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român. Împreună cu
generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor
românești. Prin victoria de la Guruslău(3 august 1601), voievodul
valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a
recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În
aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești,
perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea.
Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9-19
august1601, la 3 km sud de Turda], Mihai Viteazul este ucis de un
detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob (Jacques) de
Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta. Capul său este luat de unul
dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu
Buzescu la Mănăstirea Dealu lângă Târgoviște.
Bibliografie
 Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura
Enciclopedică, București, 2000.

 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului
român, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002.
 Petre P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Editura Corint,
București, 2002.
 Constantin Rezachevici, Legenda și substratul ei istoric. Mihai
Viteazul "Restitutor Daciae"?, în: Magazin Istoric, Octombrie
2000. (accesat 11 martie 2011).
 http://www.ro.biography.name/
 Film: https://www.youtube.com/watch?v=92vyNrUB8ic

S-ar putea să vă placă și