CÂT DE REALĂ ESTE

DEPRESIA LA COPII?
PSIHOLOG & PSIHOTERAPEUT
MĂDĂLINA ARION
CE ESTE DEPRESIA?
• Organizatia Mondiala a Sanatatii, defineste dispozitia depresiva ca fiind un
dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, care transmit mesaje
intre celulele nervoase ale creierului.

• Unele dintre aceste substante chimice, ca de exemplu, serotonina, ajuta la reglarea

dispozitiei. Daca aceste substante chimice, care regleaza dispozitia produc
dezechilibru la nivelul celuleor nervoase din creier, rezulta depresia sau alte
tulburari ale dispozitiei.

• Diferenta intre depresie si tristete;

DIAGNOSTICUL CONFORM DSM IV

• Dispozitie: depresiva, iritabila sau anxioasa;

• Manifestari psihologice asociate: lipsa increderii in sine, stima de sine scazuta,

deficit de concentrare, pierderea interesului fata de activitatile obisnuite,
sentimentul de vinovatie sau deznadejde;

• Manifestari somatice: inhibitie/ agitatie psihomotorie, pierdere/ crestere in

greutate, oboseala, insomnie
FACTORI DE RISC

• Daca unul din parinti are depresie, copilul are o probabilitate de 3 ori mai mare sa
aiba si el depresie;
• Daca copilul are alte afectiuni medicale cronice;
• Daca copilul traverseaza un proces de doliu prin moartea unui membru al familiei;
• Daca copilul este neglijat, abuzat, daca exista violenta in familie, daca a fost victima
unei agresiuni de catre un adult sau alti copii;
• Daca traieste frecvent sentimentul rusinii, al devalorizarii si al incapacitatii;
CUM PROTEJAM COPILUL DE ACEASTA DISPOZITIE?

• alaptare (breastfeeding) exclusiva pana la 6 luni, cu continuarea acestui

proces pana la 2 ani, urmat de intarcare blanda/autointarcare;
• raspuns la nevoile lor constiente sau inconstiente in perioada copilariei mici
(babywearing, co sleeping, atasament securizant);
• petrece timp de calitate cu copilul;
• buna intelegere intre membri familiei;
• evitarea competitiei, a umilintei, a pedepselor, a etichetelor;
DESPRE ATASAMENT
• Teoria Atasamentului – John Bowlby – „baza sigura”;
• Cercetarile in domeniul atasamentului scot in evidenta importanta relatiei parinte –
copil in modelarea interactiunilor pe care copiii le au cu alti copii, sentimentul de
securitate pe care il au in explorarea lumii, rezistenta lor la stress, capacitatea de a-
si echilibra emotiile;
• Studiile arata ca relatiile cu parintii se pot modifica si, pe masura ce se intampla
asa, atasamentul copilului se schimba;
• Relatia benefica cu altcineva decat parintele, reprezinta o sursa de putere pentru
mintea copilului aflat in deplina dezvoltare;
• Atasamentul sigur este asociat cu rezultate pozitive in dezvoltarea copiilor, in
domeniul social, emotional si cognitiv;
• Atasamentul este un sistem innascut al creierului care s-a dezvoltat in scopul de a mentine copilul
in siguranta.

• Atasamentul ingaduie copilului:

1. Sa caute proximitatea parintelui;
2. Sa mearga la parinte in momentele de suferinta pentru alinare, ca sursa de refugiu sigur;
3. Sa internalizeze relatia cu parintele ca un model launtric al unei baze sigure;

• Impactul acestor experiente este acela de a oferi copiilor o perceptie a echilibrului interior, care
le permite sa iasa in lume pentru a explora si a face noi conexiuni cu ceilalti;

• Este nevoie ca parintii sa devina capabili in a oferi copiilor experiente de conectare si siguranta,
astfel incat copilul sa dezvolte un atasament sigur;
EXERCITII INTROSPECTIVE

1. Reuniti familia pentru a afla ce gandeste si simte fiecare membru legat de o

anumita problema. Acesta este un prilej de a pune intrebari care incurajeaza
explorarea mentala si ajuta la dezvoltarea exprimarii sentimentelor copiilor;
2. Reflectati asupra categoriilor de atasament: sigur, evitant, ambivalent,
dezorganizat, pentru a observa ce fel de atasament a dezvoltat copilul dvs;
3. Luati in considerare posibilitatea de a schimba tiparele educationale, pentru a
creste copii sanatosi emotional;
 BIBLIOGRAFIE

1. Daniel Siegel, Mary Hartzell – Parentaj sensibil si inteligent, Editura Herald;

2. Selma Herald – Anii magici, Editura Trei;
3. Gill Rapely – Copii crescuti cu blandete, Editura Gamma;
4. Jack Newman – Ghidul pentru alaptare al docorului Jack Newman;