Ingrijirea Bolnavilor Psihici

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR
AGITAȚI ȘI PSIHICI
Curs psihiatrie an III

Această categorie de bolnavi necesită o
îngrijire specială pentru că ei pot veni în
conflict cu anturajul, devenind periculoşi atât
pentru cei din jur, cât şi pentru ei înşişi.
Agitaţia psihomotorie poate apărea:
- în afecţiuni psihice (marea criză anxioasă,
confuzie mintală, isterie, manie, melancolie,
schizofrenie)
- în boli somatice (ischemie cerebrală, epilepsie)
- în cadrul infecţiilor, intoxicaţiilor,
autointoxicaţiilor (stări febrile: hiperpirexii,
septicemii, neuroinfecţii)
- intoxicaţii cu medicamente: plumb, opiu,
beladonă;
- autointoxicaţii (coma: diabetică, insulinică)
- stări precomatoase (insuficienţa hepatică şi
uremie).
Caracteristici de manifestare a bolnavilor agitaţi
psihomotor:
- vorbire incoerentă,
- dezorientare în timp, spaţiu şi/sau asupra
propriei persoane,
- logoree, ţipete,
- acte periculoase, loviri, răniri de persoane,
deteriorări de bunuri,
- mişcări necontrolate, necoordonate,
bolnavul aleargă pe coridoare.
Îngrijirea bolnavilor agitaţi şi psihici se
realizează după ce bolnavul a fost
tranchilizat, prin:
1. măsuri de urgenţă
2. îngrijiri generale.
1. CONDUITA (MĂSURI) DE URGENŢĂ
Asistenta medicală care lucrează în serviciul
de psihiatrie cu bolnavi agitaţi şi psihici, va
avea întotdeauna pregătit un material minim
necesar:
- pentru imobilizare (unul-două cearşafuri,
cămăşi de protecţie, chingi)
- pentru tratamente parenterale (truse sterile,
medicamente sedaţive)
- deschizător de gură.
OBIECTIVE MĂSURI DE REALIZARE

• 1. Prevenirea • 1.1. Bolnavul agitat va fi liniştit prin
incidentelor şi psihoterapie adecvată, „prim ajutor
accidentelor psihic”, reţinându-l la pat – la nevoie
prin măsuri imobilizare forţată, apelând la persoane
organizatorice cu forţă fizică mai mare pentru a-l face
urgente inofensiv; se evită panica.
• 1.2. Se îndepărtează din jurul
bolnavului obiectele care ar putea fi
folosite pentru lovire.
• 1.3. Medicul va fi anunţat prin
intermediul altor persoane, fără ca
asistenta să părăsească bolnavul agitat.
• 1.4. Linişteşte bolnavii, prevenindu-se
panica.
• 2.1. Până la venirea medicului se
• 2. Supravegherea vor urmări toate manifestările
bolnavului în bolnavului pentru a le putea raporta;
vederea unei orice bolnav psihic poate avea şi o
conduite corecte boală somatică a cărei gravitate să
impună terapie prioritară şi să
contraindice psihotropele sau
imobilizarea.
• 2.2. Nu se va administra nici un

calmant pentru a nu modifica tabloul
clinic (excepţie fac bolnavii care au
tratament prescris).
• 2.3. În limitele posibilităţilor se vor
• 2. Supravegherea măsura pulsul, T.A., temperatura,
bolnavului în respiraţia.
vederea unei
conduite corecte
• 2.4. Se vor observa şi nota
eventualele urme de loviri sau
agresiuni (uneori acestea sunt
imputate personalului de îngrijire).
• - imobilizarea bolnavului se poate
• 3. Imobilizarea face cu: cămaşă de protecţie;
bolnavului cearşafuri simple; chingi speciale de
terapeutice. protecţie; imobilizare manuală.
• Cămaşa de protecţie este

confecţionată din pânză rezistentă,
închisă în faţă, cu deschizătoare în
spate, cu mâneci foarte lungi închise,
prevăzute cu şnururi puternice.
• - imobilizarea bolnavului se poate
• 3. Imobilizarea face cu: cămaşă de protecţie;
bolnavului cearşafuri simple; chingi speciale de
terapeutice. protecţie; imobilizare manuală.
• Cămaşa de protecţie este

confecţionată din pânză rezistentă,
închisă în faţă, cu deschizătoare în
spate, cu mâneci foarte lungi închise,
prevăzute cu şnururi puternice.
• 3.a.1. Asistenta îmbracă bolnavul agitat
• 3. Imobilizarea cu cămaşa, închizând-o la spate cu
bolnavului şnururi.
terapeutice.
• 3.a.2. Braţele bolnavului se încrucişează
• 3.a. Imobilizarea pe torace cu ajutorul mânecilor care se
cu cămaşă de leagă la spate cu ajutorul şnururilor.
protecţie
• ATENȚIE!
• Dat fiind procesul de umanizare a
psihiatriei, acest procedeu se foloseste
in cazuri excepţionale, datorită faptului
că bolnavul poate să-şi cauzeze
autoasfixiere dacă nu este suficient de
bine supravegheat.
Legarea cămășii
de protecție
• 3.a.1. Asistenta îmbracă bolnavul agitat
• 3. Imobilizarea cu cămaşa, închizând-o la spate cu
bolnavului şnururi.
terapeutice. • 3.b.1. Asistenta aplică cearşaful pe spate,
transversal, înfăşurând capetele libere pe
• 3.b.Imobilizarea membrele superioare.
cu cearşaf
• 3.b.2. Părţile de cearşaf care depăşesc
mâinile se răsucesc şi, după ce se
încrucişează braţele bolnavului pe torace,
extremităţile răsucite se duc înapoi şi se
leagă.
• 3.b.3. Cu alt cearşaf se leagă membrele
inferioare. Garnitura de chingi se
compune din 4 manşete şi două benzi
late.
• 3.c.1. Asistenta aplică cele 4
• 3. Imobilizarea manşete: două pe glezne şi două
bolnavului deasupra articulaţiilor radiocarpiene.
terapeutice. • 3.c.2. Se aplică o bandă lată peste
pieptul bolnavului, dedesubtul
• 3.c. imobilizarea membrelor superioare.
cu chingi
• 3.c.3. A doua bandă se aplică imediat
deasupra genunchilor.
• Imobilizarea bolnavului este o măsură
extremă. Nu se recomandă folosirea
ei decât după epuizarea tuturor
celorlalte mijloace menite să câştige
încrederea bolnavului şi acceptarea
măsurilor
• ATENŢIE!
• Chingile vor fi căptuşite cu flanelă sau alte

materiale moi şi nu vor fi strânse, pentru a
nu împiedica circulaţia în membre.
• Este interzisă imobilizarea bolnavilor cu

cordoane, feşi sau corzi.
• 3. Imobilizarea • - imobilizarea bolnavului prin
forța manuală cere o atitudine
bolnavului energica si forta musculara
terapeutice. apreciabile.
• 3.d. Imobilizarea • - este o metoda de urgenta si trebuie
manuală facuta cu energie, dar fara brutalitate.
• - bolnavul agitat poate fi facut

inofensiv cel mai usor imobilizandu-l
la nivelul incheieturilor
• .
• 3. Imobilizarea • 3.d.1 Asistenta va recurge la ajutor,
bolnavul va fi culcat în pat, se vor fixa
bolnavului umerii bolnavului prin apăsare pe
terapeutice. suprafața patului.
• 3.d. Imobilizarea
manuală
• 3.d.2 Se imobilizeaza membrele
superioare, tinându-se la nivelul
articulațiilor radio-carpiene.
• 3.d.3 Se exercita o presiune asupra

genunchilor.
• .
• ATENTIE!
• - imobilizarea (trebuie evitata brutalitatea) trebuie

sa fie imbinata cu linistirea psihica a bolnavului,
• - nu se va folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi

contrazis
• - imobilizarea nu va depăși 1-2 ore, pentru că

ținerea bolnavului legat îi creează stări de
neliniște și mai grave.
• 4.1. Imediat ce bolnavul a fost făcut
• 4. Calmarea inofensiv, trebuie calmat pe cale
bolnavului pe cale medicamentoasă, cu psihotrope
medicamentoasă sedative, neuroleptice, hipnotice sau
tranchilizante la indicaţia medicului, în
funcţie de diagnostic.
• 4.2. După ce medicul alege
preparatul, fixează doza şi ritmul de
administrare, asistenta va aplica
tratamentul.
• - în funcţie de gravitatea şi
particularitatea cazului,
medicamentele necesare pot fi
următoarele:
• În cazuri uşoare: se administrează pe
• 4. Calmarea cale orală:
bolnavului pe cale - Meprobamat (0,04-0,1 g/zi)
medicamentoasă
- Clordelazin (0,25-0,5 g/zi)
- Haloperidol (0,005-0,01 g/zi).
• În cazul în care bolnavul opune

rezistenţă, se administrează în injecţii
intramusculare:
- Amital (0,2-0,8 g/zi)
- Clordelazin (0,0025-0,01 g/zi)
- Romtiazin sau Plegomazin
- Raunervil (0,01-0,04 g/zi).
• În caz de agitaţie extremă se folosesc:
• 4. Calmarea
bolnavului pe cale
medicamentoasă - tranchilizante (Diazepam 2-6 fiole
0,01 g/zi în injecţii i.m.)
• - neuroleptice (Levomepromazin 3-10

fiole a 0,025 g/zi în injecţii i.m.;
Romtiazin 2-6 fiole a 0,03 g/zi în injecţii
i.m. sau i.v.)
• - sau se folosesc combinaţii litice

(Diazepam, Levomepromazin,
Raunervil).
• În formule uşoare de anxietate se
• 4. Calmarea încearcă cu:
bolnavului pe cale - Pasinal (3-6 linguriţe/zi)
medicamentoasă
- tinctură de valeriană (20-80 pic./zi)
- poţiuni cu bromuri (2-3 linguri/zi)
- bromură de calciu i.v.
- se asociază doze mici de
Fenobarbital (0,03-0,10 g/zi)
- Nitrazepam (0,005-0,03 g/zi)
- Hidroxizin (0,05-0,2 g/zi).
• 4.3. Pentru a se preveni hTA, lipotimia,
• 4. Calmarea colapsul, se va măsura repetat T.A. (mai
bolnavului pe cale ales în cazul adm. de neuroleptice
medicamentoasă sedative: Levomepromazin, Plegomazin,
Romtiazin etc.).
• 4.4. În cazul adm. de neuroleptice severe
(de ex. Haloperidol), se asociază
Romparkin pentru a evita apariţia
sindromului extrapiramidal.
• 4.5. În alcoolism se contraindică
administrarea de Amital sodic, alte
barbiturice sau bromuri.
• 4.6. Asistenta va asigura şi efectuarea
mijloacelor terapeutice etiopatogenetice
recomandate de medic
2. ÎNGRIJIRI GENERALE
1.1. Camera va fi izolată, aerisită, liniştită,
temperatura 16- 21°C.
1. Asigurarea
condiţiilor de 1.2. Ferestrele vor fi prevăzute cu
mediu transperante sau obloane.
1.3. Paturile vor fi prevăzute cu gratii, plase

sau apărători laterale, improvizate din
scânduri care vor fi căptuşite cu pături,
perne, pentru a împiedica lezarea
bolnavului în caz de agitaţie.
1.4. Se vor izola prizele electrice.

• 2.1. în caz de negativism alimentar,
asistenta va recurge la alimentarea
bolnavului prin sondă (o va introduce prin
nas pentru a nu fi retezată cu dinţii) sau pe
2. Alimentaţia cale parenterală.
bolnavului
• 2.2. Bolnavul agitat consumă o cantitate

mare de energie şi pierde lichide şi săruri
minerale prin transpiraţie şi tahipnee, de
aceea hidratarea se începe imediat ce
bolnavul s-a calmat (per os, prin sondă sau
perfuzie).
• 3.1. Medicaţia va fi administrată de
asistentă numai după ce bolnavul a fost
imobilizat.
3.Urmărirea și
aplicarea
tratamentelor - nu se vor lăsa medicamente la îndemâna
bolnavului psihic (pericol de suicid)
• 3.2. Asistenta va participa alături de medic

la aplicarea metodelor terapeutice:
3.a. electroşoc,
3.b. insulinoterapie,
3.c. psihoterapie,
3.d. somnoterapie.
• = producerea unui acces convulsiv cu
• 3.a. Aplicarea ajutorul unui curent electric slab, introdus
electroşocului prin electrozi aşezaţi pe tâmplele
(electroterapia bolnavului.
convulsivantă) • - în timpul şocului, bolnavul va fi ferit de
• privirile celor din salon, fie printr-un
paravan, fie că se va aplica într-o cameră
izolată.
• - asistenta va avea întotdeauna pregătită o

trusă de prim-ajutor pentru a putea
interveni în caz de accidente (stop cardiac,
subluxaţie sau luxaţie scapulo-humeraiă şi
de mandibulă).
• - asistenta se va îngriji ca înaintea
• 3.a. Aplicarea electroşocului, bolnavul să nu mănânce,
electroşocului dar să urineze.
(electroterapia
convulsivantă) • - asistenta va aşeza bolnavul în decubit
• dorsal, fără pernă.
• - i se va introduce în gură o garnitură de

cauciuc învelită în tifon pentru protejarea
danturii şi evitarea muşcării limbii în timpul
convulsiilor.
• - 2 persoane vor proteja articulaţiile

scapulo-humerale şi vor susţine mandibula
bolnavului pentru evitarea eventualelor
luxaţii.
• - asistenta pregăteşte aparatul de electroşoc,
• 3.a. Aplicarea înveleşte electrozii aparatului în tifon, îi
electroşocului înmoaie într-o soluţie de electroliti şi îi aplică
(electroterapia pe tâmplele bolnavului, apoi medicul aplică
convulsivantă) şocul electric.
• • - criza convulsivantă durează aprox. 1 minut,
perioadă în care bolnavul se află în apnee
totală.
• - în tot acest timp, asistenta nu-l părăseşte, îl
supraveghează şi îi controlează funcţiile
vitale.
• - la trezire el prezintă amnezie totală a
episodului.
• - în prezent, electroşocurile se efectuează
protejate, sub observarea medicului specialist
în secţii de reanimare-terapie intensivă.
• = producerea unei stări de şoc hipoglicemic
• prin administrarea unor doze crescute de
3.b. Insulino- insulină.
terapia • - asistenta pregăteşte materialul necesar
pentru administrarea insulinei.
• - urmăreşte bolnavul în timpul comei
hipoglicemice, care durează 1 1/2-2 ore.
• - pentru scoaterea bolnavului din comă se
pregătesc cele necesare şi se adm. i.v.
Glucoză 40%.
• - dacă venele nu sunt abordabile se introduce
glucoza în stomac prin sondă.
• - imediat ce bolnavul poate înghiţi, i se dau

100-200 g zahăr dizolvat în ceai.
• - alături de medic, asistenta participă şi
• pregăteşte metodele de psihoterapie specială
ca:
- psihoterapia individuală (psihanaliza:
convorbiri, persuasiune, hipnoză, sugestie)
3.c. Psihoterapia
- psihoterapia de grup
- ergoterapia = terapie prin muncă
- meloterapia = terapia prin muzică
- psihoterapia familială
- psihoterapia de relaxare, etc.

• = scoaterea bolnavului de sub influenţa
• factorilor de mediu prin administrarea
medicamentelor neuroplegice.
3.d. Somnoterapia
• - în acest caz asistenta supraveghează
bolnavul, schimbă poziţia, asigură
hidratarea (dacă somnoterapia ţine mai
mult de 24 de ore, hidratarea se face
prin sondă duodenală introdusă pe
cale nazală).
• 4.1. Se schimbă lenjeria de corp a
bolnavilor ori de câte ori transpiră
(bolnavii agitaţi) sau pierd urină
(bolnavii cu crize epileptice).
4. Igiena bolnavului • 4.2. Ori de câte ori este nevoie se

schimbă şi lenjeria de pat.
• 4.3. Igiena cavităţii bucale se face

folosind depărtătorul de maxilar,
prevăzut cu cremalieră, iar degetele
vor fi protejate cu apărătoare metalice
pentru degete.
• 5.1. Pulsul, T.A., R, T0C vor fi
măsurate şi înregistrate, se anunţă
imediat medicul în caz de modificări
(tahicardie, HTA, tahipnee, modificări
5. Urmărirea, pupilare).
notarea
funcţiilor vitale • 5.2. Se urmăresc pierderile de lichide
şi vegetative prin diureză, prin transpiraţie şi
tahipnee.
• 5.3. Se urmăreşte tranzitul intestinal

(la nevoie clismă).
• 6.1. Crizele convulsivante (apariţia şi
desfăşurarea lor).
• 6.2. Se supraveghează tonusul
6. Urmărirea muscular, reflexele osteo- tendinoase
schimbărilor şi reflexele cutanate, apariţia de
care survin şi edeme.
care trebuie • 6.3. Se observă pupila – dimensiune
semnalate (midriază = începutul crizei de
medicului agitaţie psihomotorie, în anxietate
mare).
• 6.4. Se supravegheaza si raporteaza
medicului orice modificare de
comportament; se urmareste somnul
agitat sau prea linistit.
• Se va pastra legatura cu familia
bolnavilor psihici pt a putea apela si
la ei in anumite situatii.
• Prin mentinerea legaturii cu
7. Legătura cu apartinatorii se urmareste:
familia - completarea datelor anamnestice
- linistirea familiei;
- educarea apartinatorilor pt
intelegerea bolii psihice si conduita ce
trebuie sa o aiba fata de bolnav,
necesitatea tratamentului;
- facilitarea unor masuri de orientare
sau reorientate profesionala;
- psihoterapia familiala, socioterapia.
IMPORTANT!
Îngrijirea acestor bolnavi necesită multă
răbdare și prezență de spirit, curaj și
muncă de calitate.
Dacă sunt întrebări?... …

Ingrijirea Bolnavilor Psihici

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Bolnavilor Psihici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR

Curs psihiatrie an III

OBIECTIVE MĂSURI DE REALIZARE

• 2.2. Nu se va administra nici un

• Cămaşa de protecţie este

• Cămaşa de protecţie este

• Chingile vor fi căptuşite cu flanelă sau alte

• Este interzisă imobilizarea bolnavilor cu

• - bolnavul agitat poate fi facut

• 3.d.3 Se exercita o presiune asupra

• - imobilizarea (trebuie evitata brutalitatea) trebuie

• - nu se va folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi

• - imobilizarea nu va depăși 1-2 ore, pentru că

• În cazul în care bolnavul opune

• - neuroleptice (Levomepromazin 3-10

• - sau se folosesc combinaţii litice

1.3. Paturile vor fi prevăzute cu gratii, plase

1.4. Se vor izola prizele electrice.

• 2.2. Bolnavul agitat consumă o cantitate

• 3.2. Asistenta va participa alături de medic

• - asistenta va avea întotdeauna pregătită o

• - i se va introduce în gură o garnitură de

• - 2 persoane vor proteja articulaţiile

• - imediat ce bolnavul poate înghiţi, i se dau

- ergoterapia = terapie prin muncă

- meloterapia = terapia prin muzică

- psihoterapia de relaxare, etc.

4. Igiena bolnavului • 4.2. Ori de câte ori este nevoie se

• 4.3. Igiena cavităţii bucale se face

• 5.3. Se urmăreşte tranzitul intestinal

S-ar putea să vă placă și