METODA POLARIMETRICĂ

DE ANALIZĂ
• Rotaţia planului de polarizare a fost descoperită
de către D. Arago (1811) la cercetarea cuarţului
cristalin şi J. Biot (1815) la cercetarea soluţiilor.

• Măsurările polarimetrice, bazate pe

determinarea unghiului de rotaţie, se aplică ca
metodă de analiza în diiferite ramuri ale
industriei, şi în special în industria zahărului.
 undele luminoase sunt
transversale, adică oscilaţiile se
produc într-un plan perpendicular
pe direcţia razei
La o rază de lumină nepolarizată oscilaţiile se produc în

toate planele perpendiculare pe direcţia razei

– Dacă lumina trece prin unele cristale, în acest caz
reţelele lor cristaline sînt capabile să transmită numai
razele cu o anumită direcţie a oscilaţiei.

– La ieşirea din cristal oscilaţiile razei se vor produce

numai într-un singur plan.

– Raza, oscilaţiile căreia au loc numai într-un plan se

numeşte rază polarizată (fig. 1b).

– Planul în care se produc oscilaţiile razei se numeşte

plan de oscilaţii al razei polarizate, iar planul
perpendicular pe el – plan de polarizare.
• Metoda polarimetrică de analiză este bazată pe
studierea luminii polarizate.

• Toate substanţele şi soluţiile pot fi împărţite în

două categorii, în funcţie de comportarea lor faţă
de lumina polarizată.

• Substanţele capabile să modifice planul de

polarizare a luminii sunt substanţe optice active.

• Şi invers, substanţele care nu sunt capabile să

rotească planul de polarizare a luminii sunt
substanţe otice inactive.
• Prin metoda polarimetrică pot fi analizate
doar substanţe optic active.

• Dacă printr-un strat de acest fel de

substanţe trece o rază polarizată, ea
roteşte planul de polarizare.

• Planul de polarizare a razei emergente

este rotit cu un anumit unghi, denumit
unghiul de rotaţie a planului de polarizare.
• Părţile principale ale unui aparat ce se foloseşte
la analiza substanţelor prin metoda polarimetrică
sunt polarizorul şi analizorul.

• Ele prezintă nişte prisme speciale confecţionate

din materiale speciale.

• Aceste prisme sunt numite nicoli.

• Un nicol este folosit ca analizator, iar celălalt ca

polarizator.
• Când analizorul şi polarizorul sunt aşezaţi
reciproc paralel, razele de lumină trec prin ambii
nicoli (fig. 2a).

• Dacă analizorul se roteşte cu 90 (fig. 2b),

razele de lumină nu vor putea trece prin
analizor, deoarece razele care au trecut prin
polarizor au planul de oscilaţii perpendicular pe
planul de transmisie al razelor de către analizor.

• În acest caz nu vom observa lumină dincolo de

analizor. O astfel de poziţie se numeşte poziţia
niconilor la exctincţie (la întuneric).
• Dacă însă între nicolii aşezaţi în poziţie de
exticnţie se introduce în soluţia unei substanţe
optic active (fig. 2c), atunci în analizator apare
lumina.

• Apariţia luminii este legată de faptul că raza care

iese din soluţie nu mai oscilează cum într-un
plan perpendicular cu planul analizatorului, ci pe
planul MN şi poate fi descompusă după regula
paralelogramului în două raze OR şi OS (fig.
2d).

• Una din ele (OR) oscilează în planul de

transmisie al razelor analizatorului şi deci poate
trece prin analizator.
• Pentru a se obţine o nouă extincţie, analizatorul
trebuie rotit astfel ca planul său să devină
perpendicular pe planul MN, adică cu unghiul .

• Astfel, practic poate fi determinat unghiul de

rotaţie a planului de polarizare.

• Acest unghi depinde de grosimea stratului

soluţiei, concentraţia soluţiei şi de proprietăţile
individuale ale substanţei optic active.
  l c

1000
• Zaharimertul universal SU-4 este folosit pentru
analiza soluţiilor de zahăr, bazată e măsurarea
unghiului de rotaţie a planului de polarizare.

• La lungimea de undă 589,3 nm măsurările pot fi

efectuate între minus 40 S şi plus 120 S. (S –
unitatea internaţională ce poartă denumirea de
grad de zaharitate.)

• Cuvântul “minus” indică rotaţia planului de

polarizare în stânga, iar “plus” – în dreapta.
ZAHARIMETRUL UNIVERSAL SU-4
Schema optică a zaharimetrului
universal SU-4.