Sunteți pe pagina 1din 62

Tema 1: Finanțele publice

2017
 Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994, în vigoare din 27 august
1994 // M. Of. al R. Moldova nr. 1 din 12.08.1994.
 Legea Republicii Moldova nr. 181 din 25.07.2014 finanţelor publice şi
responsabilităţii bugetar-fiscale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
08.08.2014, nr. 223-230.
 M. A. Ratiu – Drept financiar public. Drept bugetar, Editura C.H. BECK,
Bucuresti 2013.
 M.Șt.Minea, C.F.Costaș, Dreptul finanțelor publice. Vol.I – Drept financiar, Edit.
„Universul Juridic„ București, 2013
 I. Lazăr, Dreptul finanțelor publice. Drept bugetar, Edit. „Universul Juridic„
București, 2013
 R. Postolache, Drept Financiar, Edit. „C.H.Beck„ București, 2014
 Moldovan D., Doctrinele economice , Chişinău, 2003 ( monografia despre care am
vorbi la seminar in raport de conceptele finanțelor publice in RM)
 Televca O., Evoluţia istorică a finanţelor publice de la origini pînă la Unirea
Principatelor// Studia Universitatis, Seria Știinţe sociale, nr.3(23),2009, p.69-75.
 Şaguna D. D., Şova D., Drept financiar public, Bucureşti, 2007.
 Şaguna D. D., Tofan M., Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti, 2010.
 Secrieru A., Finanţele Publice, Chişinău, 2004.
 Văcărel I., Finanţe publice, Bucureşti, 2004.
1. Noţiune de finanţe publice;
2. Concepte privind finanţele publice;
3. Structura şi trăsăturile caracteristice ale finanţelor
publice;
4. Funcţiile finanţelor publice;
5. Activitatea financiară a statutului.
 Definiția conceptului de finanţe publice;
 Evoluția istorica a conceptului de finanțe;
 Finanțe publice vs finanțe private, asemănări si deosebiri
 Trasaturile specifice ale finanțelor publice
 Caracteristica conceptelor despre finanţele publice:
clasice, moderne, postmoderniste;
 Structura finanțelor publice
 Funcţiile finanţelor publice;
 Definiția si Formele de activitate financiară a statului;
 Caracteristica organelor de activitate financiară a
statului;
 Elementele sistemului financiar al RM
 Identificarea structurii finanţelor publice la etapa actuală
în Republica Moldova.
Finanțele publice

influențează decisiv

organizarea și funcționarea unui stat

stau la baza serviciilor pe care un stat este în măsură să le pună,


la un moment dat, la dispoziția comunității.

Ex: Un volum redus al banilor publici și/sau o gestionare


deficitară a administrării și utilizarea acestora se va reflecta
imediat în gradul de dezvoltare a infrastructurii, nivelul pensiilor,
asistenței sociale în general, în tipul și calitatea investițiilor
publice, etc.
supradimensionare a personalului angajat în
sectorul public,
deficiențe majore în funcționarea unor servicii
publice
(asistența medicală, infrastructura de transport,
asistența socială)

primele elemente care se pot supune analizei sunt:


- Modalitatea de constituire a fondurilor publice;
- Structura cheltuielilor publice;
- Caracteristicile politicilor de investiții publice;
- Modalitățile în care interferează statul cu agenții
economici în derularea cu caracter economic
- Etc.
Apariția și evoluția FP este inseparabil legat de existența de tip
statal și folosirea banilor și formelor valorice de realizare și
repartiție a produsului social. De la geneza primelor elemente de
finanțe, în perioada destrămării societății gentilice și formarea
comunităților sclavagiste, pînă în zilele noastre.

- lat. finantio, financias, financia pecuniaria – tranzacție care


presupunea plata unei sume de bani.

- Depășind etapa primară, expresia „finanțe publice” s-a răspîndit


cu referire prioritară la plățile bănești de interes public, necesare
în relațiile cu statul și colectivitățile publice.
- „finanțe” – s-a impus în ultimele secole, pe filiera franceză, cu
înțeles de „bani” „resurse bănești”, „venit al statului”, „les
finances” – gospodărie publică, patrimoniul statului.
finanțelor li se atribuie următoarele semnificații:
 Relațiile sociale de natură economică, ce apar în
procesul repartiției produsului intern brut, în
legătură cu îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor
statului
 Totalitatea mijloacelor care se găsesc la
dispoziția unui stat, necesare pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale;
 Totalitatea mijloacelor bănești ale unei
întreprinderi;
 Averea în bani a unei persoane particulare;
 Știința care studiază finanțele, pentru disciplina
noastră avînd relevanță primul sens menționat
finanțelor li se atribuie următoarele semnificații:
- relații sociale de natură economică care apar în procesul
constituirii resurselor bănești publice necesare satisfacerii
nevoilor generale ale societății;

- mijloace de intervenție ale statului prin intermediul cărora


este influențată activitatea economică;

- fonduri bănești la dispoziția statului necesare îndeplinirii


funcțiilor și sarcinilor sale;

- Acte juridice (acte de dispoziție autoritară) prin care se


preia la dispoziția statului o parte a produsului intern brut.
- „venituri publice utilizate pentru efectuarea
cheltuielilor publice”.(D.D. Șaguna).

- diferite mijloace prin care persoanele publice –


statul, comunele, instituțiile, etc., - își procură
resursele necesare activității lor.

Statul și celelalte organizații publice desfășoară o


activitate de procurare și întrebuințare a
fondurilor bănești pentru acoperirea cheltuielilor
colective, această activitate formînd conținutul
conceptului de economie financiară: bugetul,
impozitele, împrumutul de stat și cheltuielile (C.
Albuț, Drept financiar, 1995).
Finantele publice „o știință care studiază
activitatea statului in calitatea sa de utilizator a
unor tehnici financiare specifice: buget,
impozite, taxe, venituri, cheltuieli.”
Piere Lalumière

Finantele publice se ocupa cu studiul


mijloacelor prin care statul incerca sa
realizeze concomitent cu acoperirea
cheltuielilor publice, pe seama resurselor
publice interventii pe plan social si
economic.
Maurice Duverger
Finanțele publice sunt formate din
totalitatea relațiilor sociale de natură
economică ce apar în procesul realizării și
repartizării, în formă bănească, a resurselor
necesare statului pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale. Aceste relații s-
au constituit, în toate timpurile, sub formă
valorică, bănească.
(D.D. Șaguna).
- În procesul procurării și repartizării resurselor
de care are nevoie statul pentru îndeplinirea
sarcinilor sale se nasc anumite RELAȚII
(raporturi sociale)
- Aceste relații sunt de natură economică și
exprimă repartizarea unei părți din produsul
intern brut, prin intermediul statului, între
diferite categorii sociale.
- Aceste relații apar în procesul de mobilizare și
repartizare a resurselor necesare statului.
 Finanţele publice cuprind totalitatea
resurselor financiare acumulate în
numele statului şi distribuite de către
stat pentru îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor sale.
Legea nr. 181, Articolul 4.
„public”

autoritățile publice,
instituțiile publice sau alte persoane de
interes public,
administrarea sau folosirea bunurilor
proprietate publica,
serviciile de interes public,
precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii, sunt de interes public
 trebuie sa fie asociate cu statul,  sunt asociate cu intreprinderile,
cu UAT sau cu alte institutți de bancile si societatile de asigurare
private
drept public, în legătură cu
 regim juridic de drept privat
resursele, cheltuielile,
 puse in slujba realizarii de profit
împrumuturile si datoria acestora în interes personal
 regim de drept public.  surse specifice (investitii
 satisfacerea intereselor generale personale, cote de participatii,
credite, economii personale,etc)
ale societății
 în țările bazate pe economia de
 surse specifice (impozite, taxe, piata, cea mai mare parte a
etc) mijloacelor de productie sunt
concentrate in proprietatea
 se constituie si se gestioneaza privata a diferitor categorii de
printr-un sistem de bugete, si persoane
anume: bugetul de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor
speciale, bugetul statului si
bugetele instituțiilor publice cu
caracter autonom, în condițiile
asigurarii echilibrului financiar.
3 etape distincte:
I
Concepte clasice
(mașinismul, capitalismul ascendent – sec. XVIII- înc. XX)
II
Concepte moderne
(dezvoltarea monopolurilor secolul XX și
mai cu seamă după marea recesiune economică mondială)
III
Concepte post-moderne sau contemporane
(dupa 1978-1980 - prezent)
 Perioada liberală a finanţelor publice (doctrina liberala)
 concepţia privind superioritatea iniţiativei particulare (idee
susţinută de A. Smith, J.B. Say, Ion Ghica, Ion Ionescu de la
Brad etc.)
 activitatea economică trebuie să se desfăşoare în
conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer
 intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale
pieţei
 statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale
vizând menţinerea ordinii publice, apărarea frontierelor ţării
şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state
 cheltuielile publice trebuiau restrânse la minimum
 păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare
 mîna invizibilă
 guvernul cel mai bun este cel ce lucreaza cel mai putin
 Statul jandarm
 A dus la crearea monopolurilor particulare
 doctrina intervenţionistă (John Maynard Keynes)
 Sistemul New Deal – lansat de președintele Franklin
D. Roosevelt
 statul este chemat să exercite un rol activ în viaţa
economică, să influenţeze procesele economice, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel
puţin să le limiteze efectele negative
 acordarea de subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor
private,
 acţiuni pentru combaterea şomajului,
 acţiuni pentru restabilirea echilibrului general
economic temporar perturbat,
 acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, etc.
 Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a
statului în economie
 studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică, a modalităţilor
de influenţare a proceselor economice şi a relaţiilor
sociale
 Intervenţia statului în economie prin intermediul
cheltuielilor şi veniturilor publice (buget)
 Promovarea politicilor bugetare, monetare şi
valutare, în influenţarea proceselor economice spre
un curs favorabil.
 Locul „statului jandarm” a fost luat de „statul
providenţă” (sau statul bunăstării generale)
 A dus la crearea monopolurilor de stat
 utilizarea finanțelor în scopuri economice (prin
includerea în bugetele publice de cheltuieli
economice și sociale);
 Stabilirea de principii bugetare imperative care
trebuie avute în vedere la structurarea bugetelor, a
căror respectare este monitorizată prin instituirea
unui control special exercitat de un organism
dedicat utilizării finanțelor publice (ex: Curtea de
Conturi)
 Franța – începînd cu anii 1930, intervenționismul
ia forma naționalizării, pentru a prelua
întreprinderile aflate în pragul falimentului, și apoi
după război pentru a sprijini reconstrucția.
 Limitarea pînă la desființare a proprietății private
prin naționalizare;
 Existența unui partid unic;
 Derularea activităților economice de ăntreprinderi
publice în toate sectoarele;
 Eliminarea concurenței comerciale;
 Cheltuieli sociale susținute integral de către stat
(învățămînt gratuit, asistența medicală gratuită,
etc);
 schimbare de dimensiune care a transformat raportul lor cu
economia generală:
- sub aspect cantitativ (ponderea financiară a statului şi
componentele sale în PIB)
- sub aspect calitativ, întrucât au apărut şi s-au dezvoltat
cheltuielile publice de tip nou, în special cheltuielile de
transfer
- 2 curente: neo-liberalism și neo-keynesist
- armonizarea intereselor şi intervenţiei statului cu cele ale
sectorului privat.
- intervenţia statului pentru a stabili cadrul juridic al
concurenţei, baza funcţionării armonioase a mecanismului
preţurilor şi a împiedicării abuzurilor monopolurilor
- stimularea ofertei şi se pronunţă împotriva intervenţiei
statului în economie prin metoda stimulării cererii
 Proprietatea privată este forma dominantă de
proprietate;
 Viața politică este caracterizată de pluripartitism;
 Activitățile economice se derulează preponderent
de către persoane private pe baza liberei inițiative
și concurenței comerciale;
 Statul nu asigură decît pe cale de excepție
finanțarea integrală a unor cheltuieli sociale cum ar
fi învățămîntul, asistența medicală, etc.
 se lansează conceptul economiei sociale de piaţă (Ludwig
Erhard) - statul urmând să intervină: pe calea socialului, pe
calea politicii fiscale, să efectueze redistribuiri când acestea
sunt necesare, dar intervenţia statului să nu vizeze
mecanismele intime ale pieţei.
 în mod cu totul excepţional ar interveni statul şi în
mecanismul economic după regulile pieţei, dar numai
asupra consecinţelor, şi nu asupra regulilor de joc ale
pieţei.
 s-a acordat prioritate mediului economic faţă de intervenţia
directă a statului, s-a dat întâietate producţiei (influenţării
ofertei) şi au intervenit modificări în redistribuirea valorii
adăugate în favoarea producţiei, dirijismul fiind înlocuit cu
stimularea iniţiativei
 China – „o țară , două sisteme”, permite dezvoltarea
proprietății private alături de puternice întreprinderi de stat.
În prezent, finanţele publice joacă două roluri:

I - ele reprezintă un mijloc de acoperire a


cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public,

II - finanţele publice sunt un mijloc de intervenţie


economică şi socială.

Ex: Germania isi schimba curentul... odata la 6-7 ani.


Cererea de resurse financiare publice este determinata de nivelul si
evoluția cheltuielilor publice, dar posibilitatea acoperirii acestei cereri,
la un moment dat, este influențată de un ansamblu de factori, ca:
1) factori economici care determina sporirea produsului intern brut si pe
aceasta baza sporirea veniturilor impozabile;
2) factori monetari (dobânda, creditul, masa monetara) care își transmit
influența prin intermediul prețurilor. Creșterea prețurilor și accentuarea
fenomenelor inflaționiste determină în anumite condiții, creșterea
salariilor și a profiturilor, care la rândul lor determină sporirea
resurselor financiare provenite din impozitele directe pe venit;
3) factori sociali, a căror însemnătate este tot mai mare în condițiile
accentuării rolului social al statului determinat de necesitatea
distribuirii resurselor pentru satisfacerea nevoilor de educație, sănătate
etc.;
4) factori demografici, care influențează numărul contribuabililor;
5) factori politici si militari, care pot determina efecte multiple asupra
producției și veniturilor, contribuției la asigurările sociale, fiscalității
etc., ca urmare a măsurilor de politică economică, sociala sau
financiară;
6) factori de natura financiara, care, de fapt, sintetizează influența
celorlalți factori prin dimensiunea cheltuielilor publice, a căror creștere
determină sporirea necesarului de resurse financiare publice.
inițial 2 componente de baza –
cheltuielile si veniturile publice

pentru a-si realiza functiile si sarcinile sale,


statul mobilizeaza resurse si
realizeaza cheltuieli banesti

în acțiunea de mobilizare a resurselor, statul repartizeaza


sarcinile publice intre persoane fizice si juridice
(contribuabili), prin intermediul obligatiei fiscale,
reglementată juridic.
! Cheltuielile publice se realizează pentru satisfacerea
intereselor publice, în raport de funcțiile și sarcinile pe
care statul le-a asumat și pe care le selectează în funcție
de urgență, necesitatea lor și resursele posibil de realizat,
cheltuielile fiind în raport de cauzalitate cu conjunctura
economică.
1. reglementarea bugetului de stat ca procedeu
de corelare a cheltuielilor cu veniturile publice,
pentru mentinerea unui echilibru banesc

finantele publice devin un ansamblu de


operațiuni și acte de natura financiara – de
formare și întrebuințare a fondurilor bănești
necesare întreținerii și funcționării organelor de
stat și altor servicii sau instituții publice - și au
dobîndit o însemnătate politică fundamentală.
2. individualizarea și evidențierea finanțelor UAT
în contextul dezvoltării administratiei interne, a
împărțirii teritoriului statului în UAT și conferirii
acestora a largi prerogative decizionale și
executive.

Finantele locale au evoluat mai mult sau mai


putin de cele centrale de stat, însă corelîndu-se
cu acestea, au in structura lor veniturile si
cheltuielile publice locale, stabilite si aprobate
prin bugetele UAT si constituie o componenta
autonoma a finantelor statelor contemporane.
3. Împrumuturile publice s-au dezvoltat
treptat, devenind o componenta distincta a FP, cu o
relevanță deosebita în condițiile actuale, în care
trebuințele publice depășesc cu mult nivelul
veniturilor publice, colectate sub forma
impozitelor, taxelor, contribuțiilor, etc.
Din punct de vedere al conținutului
economic

Resurse Emisiune
Prelevări cu
Resurse de provenite din monetară
caracter
trezorerie împrumuturi fără
obligatoriu
publice acoperire
După structura organizatorică a statului

State de tip federal State de tip unitar

Resursele Resursele Resursele Resursele Resursele


bugetului bugetului bugetelor bugetului bugetelor
federal dtatului locale central locale
După regularitatea încasării la buget

Resurse
Resurse extraordinare
Ordinare curente
După proveniență

Resurse Resurse
Interne externe
Prin prisma bugetului central
consolidat

Resurse
Resurse financiare Resurse Resurse
financiare ale financiare financiare
ale asigurărilor cu ale
bugetului de sociale destinație bugetelor
stat specială locale
de stat
sediu normativ:

Legea Republicii Moldova nr. 181 din 25.07.2014


finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-
fiscale

Legea Republicii Moldova nr. 397 din 16.10.2003


privind finanţele publice locale.
1. Bugetul public național

2. Fondurile Speciale

3. Finantele intreprinderilor, institutiilor publice

4. Asigurarea de stat obligatorie

5. Creditul public
 Bugetul public național, (Articolul 26 LRM nr. 181 + art. 131
Constitutia RM), care cuprinde:
a) bugetul de stat - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor
de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor
publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de
asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă
medicală, precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat - totalitate a veniturilor, a
cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea
funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale;
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală - totalitate
a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate
pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului de asigurări
obligatorii de asistenţă medicală;
d) bugetele locale - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a
surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor
autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile.
 Fondurile Speciale - fonduri ce conțin veniturile
cu destinatii speciale, pentru realizarea unor
scopuri si programe ale guvernului, si organelor
administrației publice locale

(Ex: Fonduri ecologice locale, Fonduri speciale


pentru manuale, Fondul national pentru sustinerea
stiintei, etc).
 Articolul 130 al Constituției RM. Sistemul
financiar-creditar, alin.1
Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul
resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice
sînt reglementate prin lege.
 Din bugetul de stat sunt asigurati obligatoriu un șir de
subiecți, precum: colaboratorii poliției, procurorii,
judecatorii, militarii, etc.

ex: art. 33 al Legii RM privind statutul judecatorului;


art. 62, alin. 3 al Legii RM privind procuratura;
art. 41 al Legii RM privind CNA.
 Raporturide creditare în situațiile cand statul are
rolul de creditor sau debitor (împrumutul de stat,
datoria publică)
Relații cu caracter economic. Intrucit ele apar in
procesul formarii, repartizarii si utilizarii produsului social.
- sunt relatii ce imbraca o forma baneasca, intrucit ele
apar in procesul de productie, reproductie si circulatie a
marfurilor; apar in procesul retribuiri muncii; in relațiile
autorităților publice, institutiilor publice, agenților
economici si populație.
- sunt relatii fără echivalent, intrucit nu presupun in
mod necesar o contraprestatie directa din partea subiectului
beneficiar al mijloacelor banesti.
- mijloacele bănești sub care se prezinta relațiile
financiare nu se ramburseaza (sunt mijloace de formare
ale bugetului public national; transferurile catre populatie
sub forma de salarii, pensii, burse, alocatii,etc).
Exceptia : Creditul public (imprumutul de stat), TVA.
Între participanții la procesul de realizare a
finanțelor publice există 2 tipuri de relații:

1. Relații care apar între participanții la procesul


de constituire a fondurilor de resurse
financiar-publice și colectivitate, reprezentată
prin stat;

2. Relații care apar între colectivitate,


reprezentată prin stat și beneficiarii fondurilor
bănești ce se constituie în economie.
I concept: II concept:

 Funcția de alocare  Funcția de repartiție

 Funcția de distribuire  Funcția de control

 Funcția de stabilizare
 alocare (funcția fiscală) – numita si de repartizare vizează formarea
veniturilor bugetului de stat si utilizarea lor, efectuarea cheltuielilor
prevăzute in acesta;

 distribuire (funcția sociala) – presupune transferul de putere de


cumpărare intre diferite domenii de activitate economico-sociala sau
intre diferite categorii socio-profesionale. Aceasta funcție are un
pronunțat caracter de redistribuire întrucât, cel puțin intr-o prima faza,
resursele statului se formează pe baza veniturilor primare, adică a
veniturilor obținute de factorii de producție pe seama contribuției lor la
rezultatele activității economice: producerea de bunuri materiale,
servicii, informații, inclusiv cele de natura social-culturala, cum sunt
educația, sănătatea, asigurările sociale etc. Pe seama acestor venituri,
statul întreprinde activități de susținere fie cu caracter general (pregătire
școlară obligatorie, asistenta categoriilor sau persoanelor defavorizate,
apărarea etc.), fie cu caracter punctual (încurajarea unui anumit gen de
activitate, susținerea unei zone defavorizate etc.).

 stabilizare (funcția extrafiscală) – are ca obiect utilizarea resurselor


financiare ale statului pentru favorizarea creșterii economice si
atenuarea dezechilibrelor economice. Ea presupune intervenția statului
in activitatea sociala, în general, și în cea economică, în particular. Se
urmărește încasarea ritmica și în cuantum a veniturilor statului,
cheltuirea acestora potrivit legii, eradicarea/diminuarea/limitarea
evaziunii fiscale, evitarea deturnării.
Funcția de repartiție se realizează în procesul de
formare și repartizare a mijloacelor banesti, mai
exact in momentul repartitiei produsului social si a
venitului national.
Funcția de
repartiție

Constituirea Distribuirea
fondurilor fondurilor

Distribuirea
Redistribuirea
primară

Mobilizarea Dirijarea
Constituirea fondurilor financiare publice
reprezintă un fenomen complex si dificil, pe de o
parte, datorita proporțiilor mari ale „transferului
puterii de cumpărare” de la persoanele fizice si
juridice către sectorul public, iar, pe de alta parte,
datorita instrumentarului folosit la constituirea
resurselor financiare care trebuie sa semnifice nu
doar un simplu mijloc de mobilizare, ci, mai
ales, o pârghie de redistribuire a acestora intre
membrii societății.
La Constituirea Fondurilor Bănești participă următoarele subiecte:
- societățile comerciale,
- instituțiile publice și unitatile subordonate acestora,
- populatia.
Aceste subiecte contribuie la formarea fondurilor banești prin:
- impozite,
- taxe,
- contributii de asocieri sociale,
- prime medicale,
- amenzi,
- penalitati,
- majorari de întîrzieri,
- dobînzi,
- donații,
- redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri
proprietate de stat,
- imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice,
- rambursari ale imprumuturilor de stat acordate,
- dobanzi aferente imprumuturilor acordate,
- ajutoare si alte transferuri, etc.
 se realizează în functie de resursele financiare existente
și de cererea de aceste resurse.
 Prin repartiția produsului intern brut ( consum &
investitii & export- import)se întelege atît distribuirea
primară, cît și redistribuirea acestuia.

 Distribuirea primara constă în împărțirea acesteia între


participanții direcți, nemijlociți la procesul de formare
a produsului intern brut. Aceste resurse provin din toate
ramurile economiei nationale, in proporții diferite.

 Procesul de redistribuire (distribuirea secundara)


venitului national cuprinde 2 faze: Mobilizare si
Dirijare.
 Mobilizarea cuprinde acele relații social-economice cu
ajutorul cărora se atrage prin mecanismul economic,
financiar și bancar, prin sistemul prețurilor și tarifelor
aplicat bunurilor și serviciilor încă o parte din
veniturile agentilor economici.

 Dirijarea. Relațiile bănești prin intermediul carora sunt


dirijate și folosite aceste fonduri împreuna cu o parte a
resurselor bănești, mobilizate în procesul distribuiirii
produsului national se îndreapta către sfera social
culturală, ordinea publica, apărarea naționala, precum
și către grupele de populație care nu au primit bani sau
au primit resurse financiare insuficiente
 Necesitatea functiei de control a finanțelor publice decurge
din faptul ca fondurile de resurse financiare constituite la
dispozitia Statului apartin intregii societati.
 Funcția de control urmărește modul de constituire a
fondurilor în economie, repartizarea pe destinatii și
gestionarea lor cu o maxima eficienta de catre agentii
economici.
 Controlul exercitat de finanțele publice contribuie la
realizarea echilibrului monetar, valutar, financiar și
economic.
 Funcția de control se exercită prin intermediul unor organe
specializate ale Statului: Ministerul Finantelor, Banca
Națională a Moldovei, Curtea de Conturi, Serviciul Vamal,
Inspectia financiara, Inspectorat fiscal principal de Stat,
CNA, etc.
 Funcția de control este strîns legată cu Funcția de repartiție,
dar are o sfera de manifestare mult mai largă, deoarece
vizeaza pe lîngă constituirea și repartizarea acestor fonduri
și modul de utilizare a acestora.
Controlul financiar se exercita în toate fazele reproducției sociale, astfel:
a) în faza repartiției, urmărește:
- proveniența resurselor care alimentează fondurile publice și destinația
acestora;
- nivelul la care se constituie aceste fonduri;
- titlul cu care se mobilizează și cel cu care se repartizează către diverși
beneficiari;
- gradul si modul de redistribuire a fondurilor financiare publice intre
sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii societății și între
diverse regiuni și zone geografice;
- modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resurse financiare și
posibilitățile de procurare etc.
b) în faza producției, controlul financiar urmărește producția realizata în
sectorul public;

c) în faza schimbului, în sectorul public, controlul urmărește dacă produsele


obținute în unitățile economice cu capital de stat se realizează ca mărfuri, dacă
oferta corespunde cererii și dacă prețurile mărfurilor, stabilite prin mecanismul
pieței, acoperă cheltuielile de producție și circulație și un anumit profit;

d) în faza consumului, controlul financiar vizează atât consumul productiv al


unităților economice cu capital de stat (gradul de valorificare a materiilor prime și
a materialelor, rentabilitatea diferitelor produse, cursul de revenire la export etc.),
cât și consumul final al instituțiilor publice (de învățământ, sănătate, cultura,
apărare națională etc.).
Prin Activitatea Financiara a Statului
înțelegem activitatea Statului pentru formarea,
repartizarea, și utilizarea mijloacelor financiare
(centrale și locale) care asigura dezvoltarea si
îndeplinirea funcțiilor sale:
1. Formarea Bugetului de Stat.
2. Repartizarea mijloacelor financiare între APC
și APL
3. Activitatea financiara în RM la etapa actuala
are loc în condițiile colaborării economiei
naționale, cu partenerii externi.
Aparatul financiar al statului cuprinde totalitatea organelor statului
care participă în mod direct, sau care mijlocesc înfăptuirea activităţii
financiare prin care se aplică politica financiară a statului.

Distingem două grupuri de organe:


1. organe cu competenţă generală: Parlamentul RM, Preşedinţia
RM, Guvernul RM, Consiliile locale, serviciile publice locale,
ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de
stat, precum şi instituţiile publice de subordonare centrală sau
locală

2. organe cu competenţă specială (cu atribuţii exclusiv în domeniul


finanţelor publice):
- organe centrale de specialitate (Ministerul Finanţelor, Curtea de
Conturi, BNM, etc.)
- organe teritoriale de specialitate
MINISTERUL FINANȚELOR
http://mf.gov.md
- elaborarea proiectelor bugetului de stat şi conturilor generale anuale de
execuţie;
- organizarea asigurării execuţiei veniturilor şi cheltuielilor prevăzute în
legea bugetară anuală;
- stabilirea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiarvalutar;
- asigurarea încasării în numerar şi prin cont a veniturilor bugetului public
naţional;
- efectuarea operaţiunilor de trezorerie privind împrumuturile
guvernamentale cât şi rambursarea acestora la scadenţă şi achitarea
dobânzilor;
- exercitarea, prin organismele sale de specialitate, a controlului şi
supravegherii financiare a instituţiilor publice şi controlarea activităţii
agenţilor economici;
- acţionarea prin mijloace specifice pentru combaterea şi eliminarea
evaziunii fiscale şi a corupţiei;
- analizarea, fundamentarea şi propunerea cadrului legislativ privind
împrumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau finanţării unor
acţiuni sau lucrări de interes public;
- fundamentarea şi înfăptuirea politicii fiscale promovată de Guvern;
- înfăptuirea politicii vamale conform legii;
- avizarea proiectelor de legi sau alte acte normative care determină sporuri
de cheltuieli sau modificări ale veniturilor statului.
CURTEA DE CONTURI
http://www.ccrm.md
unica autoritate publică a Republicii Moldova cu rolul de auditare a
finanțelor publice și de exercitare a controlului asupra formării,
administrării şi utilizării resurselor financiare publice şi gestionării
patrimoniului de stat.
Obiectivele activităţii Curţii de Conturi
- evaluarea regularităţii, legalităţii, conformităţii, economicităţii,
eficienţei şi eficacităţii gestionării resurselor financiare publice şi a
patrimoniului public;
- promovarea standardelor, recunoscute internaţional, privind transparenţa
şi responsabilitatea în domeniul managementului finanţelor publice;
- asigurarea transparenţei prin informarea autorităţilor publice
responsabile şi publicului despre planurile sale strategice şi anuale,
despre constatările şi recomandările sale;
- certificarea personalului cu atribuţii de audit public.
INSPECŢIA FINANCIARĂ
http://if.gov.md
este o instituţie subordonată Ministerului Finanţelor care are ca misiune
protecţia intereselor financiare publice ale statului prin exercitarea, conform
principiilor transparenţei şi legalităţii, a controlului financiar centralizat al
Ministerului Finanţelor privind conformitatea cu legislaţia a operaţiunilor şi
tranzacţiilor ce ţin de gestionarea resurselor bugetului public naţional şi
patrimoniului public şi respectarea de către agenţii economici, care livrează
produse alimentare în adresa instituţiilor publice şi către populaţie, a
disciplinei formării preţurilor la mărfuri social importante.

BANCA NAȚIONALĂ A MOLDOVEI


http://www.bnm.org/
Asigura şi menţine stabilitatea preţurilor; promovează şi menţine un sistem
financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a
statului.
În calitate de bancă centrală, îşi orientează eforturile spre atingerea
obiectivelor sale strategice, aliniate la domeniile de activitate de bază.
Acestea din urmă vizează politica monetară, supravegherea instituţiilor
financiare, emisiunea monetară şi sistemul de plăţi.
SERVICIUL VAMAL
http://www.customs.gov.md/
instituţie din sistemul organelor de drept şi de securitate a statului
avînd misiunea de a asigura securitatea economică a ţării prin
colectarea eficientă a taxelor şi impozitelor, combaterea fraudelor
vamale, facilitarea comerţului internaţional şi protejarea societăţii,
aplicînd uniform şi imparţial legislaţia vamală.
INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
http://www.fisc.md/
prestarea serviciilor publice administrative contribuabililor în
scopul supravegherii, controlului în domeniul fiscal și constatării
infracțiunilor.
AGENŢIA ACHIZIŢII PUBLICE

CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITĂŢII DE


AUDIT.
Juridice Nejuridice

Activitatea Consultații
de reglementare Seminare
normativă dezbateri

S-ar putea să vă placă și