ABSORBTIA NUTRIMENTELOR

SI ROLUL LOR
 Absorbtia intestinala este procesul prin care nutrimentele rezultate
din digestie trec in sange si limfa.
Nutrimentul este o substanta organica sau minerala, asimilabila
direct fara a suferi procesul de degradare al digestiei.
Nutrimentele sunt reprezentate de catre acizii aminati, acizii grasi,
glucidele simple, mineralele, vitaminele, apa si alcoolul.
Fibrele nu sunt considerate ca fiind nutrimente, deoarece elementele
pe care le contin nu sunt absorbite de catre mucoasa intestinala. Absorbite de
catre enterocite (celulele intestinale), nutrimentele trec in circulatia sangvina si
sunt utilizate de catre organism pentru a-si satisface necesitatile
nutritionale (energetice sau specifice).
 Toate produsele ultime ale digestiei, degradate sub actiunea
enzimelor digestive, sunt nutrimente.
 nutrimentele energetice sunt proteinele, lipidele, glucidele si alcoolul.
Ele furnizeaza organismului energia de care are nevoie, dar unele, ca
si proteinele, au un rol de constructie.
 nutrimentele neenergetice sunt mineralele, vitaminele si apa. In
organism, ele joaca un rol de constructie si/sau de protectie.
La nivelul mucoasei intestinale,majoritatea nutrimentelor sunt
absorbite prin mecanisme de transportactiv si mai putin prin transport
pasiv.
 O absorbţie deficitară a nutrimentelor poate fi consecinţa directă a unei
interacţiuni aliment – medicament deşi trebuie luate în consideraţie şi efectele
indirecte datorate unor compuşi prezenţi în alimentul necorespunzător calitativ;
 în ambele situaţii pot apărea dereglări fiziologice ori leziuni ale mucoasei
tractului gastro-intestinal. Exemplul clasic: carenţa în vitamină B6 atribuită
folosirii medicamentelor tuberculostatice (izoniazida).
 Interacţiunile farmacocinetice sunt cele mai frecvente şi, în cele mai multe cazuri,
cele mai dificil de prevăzut.
 Alimentele pot modifica absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi excreţia
metaboliţilor medicamentelor. Administrarea medicamentelor poate modifica
absorbţia nutrimentelor sau utilizarea lor de către organism.
 o importanţă deosebită o are absorbţia, nivelul principal la care au loc
majoritatea interacţiunilor aliment-medicament (metabolizarea hepatică şi la
metabolizarea în peretele intestinal).
absorbţia poate fi modificată şi de variaţia condiţiilor de la nivelul diferitelor
segmente din tractul gastro-intestinal.
 Numeroşi factori sunt susceptibili de a modifica motilitatea intestinală şi
printre ei îşi găseşte un loc important şi bolul alimentar. Nutrimentele stimulează
tranzitului intestinal pentru că ele provoacă mişcări segmentare care vor creşte
absorbţia principiului activ.
Totuşi, este prudent să luăm medicamentele à jeun nu doar pentru a evita
problemele golirii gastrice, ci şi pentru a reduce interacţiunile potenţiale între
principiile active şi componenţii bolului alimentar cu care se găsesc în contact intim
şi prelungit. În plus, prezenţa unui bol alimentar vâscos va creşte difuzia substanţei
active prin membrana intestinală.
 Vitaminele sunt nutrimente vitale, indispensabile functiilor
organismului. Spre deosebire de proteine, glucide si lipide, acestea nu produc
energie. Rolul lor este insa foarte important, fara ele furnizorii de energie
neputandu-si indeplini functiile. Functia lor este asemenea unor substante
catalizatoare care asigura desfasurarea normala a proceselor metabolice.
Vitaminele sunt micronutrimente, adica ele sunt necesare corpului in
cantitati foarte mici. In general, ele se gasesc in cele mai mari cantitati in
alimentele de origine vegetala.
 Nutrimentele furnizează prin ardere următoarea energie:
 4 kcal (17 kj) se obţin dintr-un gram de glucide sau dintr-un gram de
proteine
 9 kcal (37kj) se obţin dintr-un gram de lipide.