Prof. Înv.

preșcolar GÂRDAN ANCA

Prof. Înv. preșcolar POPA ALICIA
GPP. Nr. 53, Oradea
Stilurile de învățare:
 O definiție minimală a stilului de învăţare, ar putea fi:
descrierea atitudinilor și comportamentelor care
determină modul de învățare a unui individ.

 Modul în care un copil preferă să învețe este numit stilul

său de învățare. Nu există un stil de învățare bun sau rău și
nu are nimic de-a face cu inteligența. Cu toții folosim un
amestec de stiluri de învățare, deși deseori, avem o
preferință pentru unul și folosim altele mai puțin frecvent.
 Există mai multe tipuri de stiluri de învățare. Stilurile de
învățare senzoriale cuprind patru categorii: auditiv (copilul
învață mai bine dacă aude informația), tactil (copilul învață
“făcând ceva”), vizual (copilul învață mai bine dacă vede
materialul informativ) și kinestezic (copilul învață prin
mișcare).

 Și în cazul copiilor preșcolari întâlnim aceste stiluri de

“învățare”, doar că învățarea se face preponderent prin joc la
această vârstă.
Stilul vizual
Copiii își pot aminti mai ușor ceea ce au văzut sau au
observat. Ei pot să închidă ochii și pot să își reamintească ceea
ce au “citit” sau văzut mai devreme.
Se crede că acesta este stilul dominant de învățare, iar multe săli
de grupă tradiționale sunt orientate spre elevul vizual. Pentru a
învăța, acești copii trebuie să poată vedea, vizualiza și ilustra
aptitudinile și conceptele lor de cunoaștere. Caracteristicile de
învățare vizuale includ:
- amintirea detaliilor vizuale
- preferă să vadă ceea ce învață
- în timp ce ascultă, preferă să vadă și demonstrația
explicației.

Trebuie remarcat faptul că nu este suficient să spunem acestor

copii cum să facă ceva - ei trebuie să și vadă.
 Copiii cu acest stil de învățare vor lucra foarte bine cu:

– imagini cât mai colorate și mai expresive din cărți, albume, enciclopedii
– postere sau planșe
– jetoane
– imagini video
– fotografii
– diverse materiale sau obiecte
Când lucrăm cu copiii cu un stil vizual de învățare este recomandat să avem o
mulțime de efecte vizuale și o mare varietate de materiale la care aceștia pot să se uite.
Stilul auditiv

Acești copii pot să-și însușească mai bine informațiile prin ascultarea
instrucțiunilor verbale, cum ar fi explicațiile, discuțiile sau materialele audio,
preferând să se bazeze pe sunete.

Copiii cu acest stil de învățare vor lucra foarte bine cu:

– instrucțiuni verbale
– explicații
– cântece și poezii
– răspunsuri orale
Când lucrăm cu copiii cu stil auditiv de învățare este recomandat să avem cât
mai multe surse de sunet adăugate la lecție.
Acest tip de copii învață prin ascultarea a ceea ce au de spus ceilalți și vorbind despre
ceea ce învață. De asemenea, este foarte probabil să:

- Își amintească informațiile vorbind cu voce tare

- Unele informații să trebuiască să fie explicate pe cale orală
- Aibă probleme cu instrucțiunile scrise
Trebuie remarcat faptul că acești copii auditivi ar putea să pară că nu vă acordă
atenție atunci când vorbiți cu ei, dar abilitățile lor de ascultare sunt mai dezvoltate
decât abilitățile lor vizuale.
Stilul tactil

Acești copii caracterizați prin acest

stil de învățare doresc să fie implicați activ
în procesul de învățare și să învețe cel mai
bine prin activități și mișcări practice.

Ca și caracteristici putem enumera:

- ei doresc să facă ceva efectiv
- de multe ori "vorbesc" cu mâinile
lor
- doresc să atingă lucrurile pentru a
afla mai multe despre ele
- își amintesc evenimentele
reamintindu-și ce a făcut, mai degrabă
decât ce s-a spus sau s-a prezentat la acel
moment.

Trebuie remarcat faptul că acest tip de

copii pot fi diagnosticați greșit cu ADHD
sau cu tulburări diverse, deoarece stilurile
de învățare vizual sau auditiv, pur și simplu
nu funcționează pentru ei.
Copiii cu acest stil de învățare vor lucra
foarte bine în:
– activități de lucru manual
– desen și pictură
– jocuri de construcții
– realizarea de machete

Când predăm copiilor cu stil

tactil de învățare este recomandat să îi
lăsăm să simtă și atingă obiectele pentru
a putea astfel să internalizeze informațiile
noi.
Stilul kinestezic

Acești copii “învață” cel mai

bine folosind experiențele din viața reală
care sunt adesea necesare pentru a reține
materialul de învățat. Ei învață cel mai
bine atunci când sunt implicați în
totalitate într-o activitate.
Copiii cu acest stil de învățare
vor lucra foarte bine în:
– activități care implică
mișcare
– tipuri de jocuri variate
– experimente
Când lucrăm cu copiii cu stil
kinestezic de învățare este recomandat să
ținem cont de faptul că ei sunt mereu în
mișcare. Numai simpla audiere a
informațiilor nu îi va ține interesați
pentru mult timp.
Concluzii:
 Atunci când modalitățile de învățare sunt adaptate
rezultatelor obținute la analiza sau testarea stilului de
învățare, copii vor reține cu mai puțin efort și vor fi
capabili să realizeze creșterea performanțelor școlare.
„Cine se oprește din învățat, fie la 15 sau
25 sau 80 de ani, acela este un om
bătrân. Cine învață mereu, rămâne
tânăr.”
Henri Ford
Bibliografie:
 Pritchard, Alan, (2014), “Learning style” – Ways of
learning, Ed. 3rd, Milton Park, Abingdon, New York
 Butler, Kathleen Ann, (1988), “It’s all in your mind: a
student guide to learning style”., Ed. Learner’s
Dimension, Columbia