PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

"lndividul este o entitate

bio-psiho-socială formând un tot
indivizibil. El are necesităţi
fundamentale cu manifestări
specifice pe care şi le satisface
singur dacă se simte bine. El
tinde spre autonomie în
satisfacerea necesităţilor sale"

(Virginia Henderson)
 INTRODUCERE (1)

Procesul de nursing constituie cadrul

pentru practica nursingului, activitatea fiind
orientată spre îngrijiri individualizate de
rezolvare a problemelor pacientului.
Această activitate presupune luarea
deciziilor, asumarea responsabilităţii
intervenţiilor efectuate şi controlul
acţiunilor.
 INTRODUCERE (2)

Termenul de proces de nursing a fost

utilizat pentru prima dată de Hall, în
1955.
Hall defineşte 3 etape ale
procesului:
- observarea,
- acordarea ajutorului,
- validarea.
 DEFINIŢIE –
CARACTERISTICI (1)
Procesul de nursing este un proces
organizat şi planificat, o metodă raţională
de planificare şi promovare a intervenţiilor
individualizate în scopul obţinerii unei mai
bune stări de sănătate pentru individ,
familie, comunitate.
Este centrat pe pacient, reprezintă o
metodă ştiinţifică de rezolvare a
problemelor actuale şi potenţiale ale
acestuia în funcţie de nevoile bio-
fiziologice, psihologice, socio-culturale şi
spirituale.
 DEFINIŢIE –
CARACTERISTICI (2)
Deoarece pacientul este o entitate bine
definită, aflat în situaţii variate, iar
acţiunile asistentei sunt multiple,
procesul de nursing este un proces
dinamic, în fiecare etapă putând obţine
noi date despre pacient.
Toate etapele procesului de nursing sunt
în inter-relaţie ceea ce-l face să fie un
sistem ciclic.
Asistenta medicală are responsabilitatea
fiecărei etape.
 DEFINIŢIE –
CARACTERISTICI (3)
Procesul de nursing este transformat într-o
acţiune prin utilizarea planului de nursing.
Acesta este un document scris care
sumarizează etapele procesului de nursing
şi cu ajutorul căruia se transmit fiecărei
asistente date referitoare despre pacient şi
intervenţiile efectuate.
Indiferent de terminologia utilizată pentru
planul de nursing acesta trebuie să
cuprindă: diagnostic de nursing, obiective,
intervenţii şi evaluare.
 DEFINIŢIE –
CARACTERISTICI (4)

Planul de nursing constituie un

mijloc de comunicare a informaţiilor
pentru toate persoanele implicate în
îngrijirea pacientului, o documentaţie
referitoare la intervenţiile planificate
pentru pacient.
AVANTAJELE PROCESULUI
DE NURSING
Pentru asistentă:
- permite luarea deciziilor pentru
rezolvarea problemelor pacientului;
- evidenţiază legalitatea acţiunilor;
- creşte profesionalismul;
- creşte responsabilitatea;
- dă satisfacţia muncii.
Pentru pacient:
- beneficiază de îngrijiri calitative în
funcţie de nevoi;
- are asigurată continuitatea îngrijirilor –
planul fiind accesibil echipei de sănătate
care are nevoie de un reper de informaţii
pentru fiecare problemă;
- determină pacientul să participe la
îngrijiri şi să se preocupe de obţinerea
unei mai bune stări de sănătate.
Activităţi desfăşurate de
asistentă în cadrul
procesului de nursing
colectarea informaţiilor;
verificarea datelor;
stabilirea profilului pacientului;
interpretarea datelor;
elaborarea diagnosticului de nursing;
stabilirea priorităţilor;
stabilirea obiectivelor;
selectarea strategiilor de nursing;
întocmirea planului de nursing;
liniştirea pacientului şi acordarea suportului
psihic;
efectuarea intervenţiilor autonome şi delegate;
aprecierea răspunsului pacientului la
intervenţiile efectuate;
compararea răspunsului cu criteriile de evaluare;
reanalizarea şi modificarea planului de nursing.
- colectarea datelor

- validarea datelor

- organizarea datelor

- stabilirea profilului de sănătate

 Culegerea datelor începe odată cu
primul contact al pacientului cu un
serviciu de sănătate şi se continuă pe
toată perioada acordării îngrijirilor de
sănătate.
Scopul obţinerii de date este stabilirea
unui profil de sănătate al pacientului
care va constitui baza planului de
nursing individualizat.
Informaţiile culese trebuie să fie
complete, concise, neinterpretabile. Ele
vor fi consemnate succint, în termeni
ştiinţifici.
Surse de date (1)

pacient – este considerat

sursa principală;

familie şi persoane
importante în viaţa
pacientului – în special în
cazul copiilor şi a
pacienţilor inconştienţi;
 Surse de date (2)
membrii echipei de
sănătate: medici,
asistente medicale,
asistente sociale,
fizioterapeuţi;
documentaţia medicală:
foaie de observaţie,
carnet de sănătate;
literatura de specialitate:
pentru obţinerea
informaţiilor despre
diagnosticul medical.
Metode de culegere a
datelor

Interviul
Observarea

Examenul fizic
Reguli în formularea şi punerea
întrebărilor

formulare clară, în termeni accesibili

pacientului;
întrebarea să nu cuprindă în text
răspunsul;
să se pună numai întrebări absolut
necesare;
să nu se pună mai multe întrebări odată;
întrebările să fie puse într-o ordine logică;
să se acorde pacientului timp suficient
pentru a răspunde la fiecare întrebare.
Validarea datelor – este procesul de
confirmare şi verificare a veridicităţii
informaţiilor obţinute.
Organizarea datelor – constă în gruparea
datelor în aşa fel încât să faciliteze
identificarea problemelor actuale şi
potenţiale.
Organizarea datelor poate fi făcută în
funcţie de priceperea, preferinţele fiecăruia
sau după un model, respectiv modelul
V.Henderson, A.Maslow, Gordon.
 PIRAMIDA LUI MASLOW
EU MĂ AUTODEPĂŞESC PRIVIRE SPIRITUALĂ (TRANSCENDENT)
AU
RAPORTÂNDU-MĂ LA ABSOLUT TO
REALI
EU MĂ VOI AUTODEFINI ZARE TREBUINŢE DE CREŞTERE
TREBUINŢE (METANEVOI)
EU VOI FI APRECIAT DE
CONSIDERAŢIE

TREBUINŢE SOCIALE
EU APARŢIN SAU DE APARTENEŢĂ TREBUINŢE

TREBUINŢE DE DE
SECURITATE SAU DE
EU VOI FI SIGURANŢĂ DEFICIT

EU SUNT TREBUINŢE FIZIOLOGICE

MODELUL ROPER, LOGAN ŞI TIERNEY
V I A Ţ A
NAŞTERE MOARTE

FACTORI CARE ACTIVITĂŢILE VIEŢII DEPENDENŢĂ /

INFLUIENŢEAZĂ INDEPENDENŢĂ
ACTIVITĂŢILE VIEŢII 1. Menţinerea unui mediu CONTINUĂ
sanogen
 BIOLOGICI 2. Comunicarea
 PSIHOLOGICI 3. Respiraţia
 SOCIO- 4. Hrănirea şi hidratarea
CULTURALI 5. Eliminarea
 DE MEDIU 6. Îmbrăcarea şi
 POLITICO- încălţarea personală
ECONOMICI 7. Controlul temperaturii
corpului
8. Mobilizarea
9. Munca şi recreerea
10. Exprimarea sexualităţii
11. Somnul
12. Decesul

ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE INDIVIDUALIZATE

1. Aprecierea
4. Evaluarea 2. Planificarea
3. Implementarea
- analiza şi interpretarea datelor

- identificarea problemelor

- enunţul diagnosticului de nursing

Procesul de diagnostic este un
proces de analiză şi sinteză care
necesită din partea asistentei
abilităţi cognitive, obiectivitate,
putere de decizie şi neimplicarea
valorilor şi credinţelor sale.
 Componentele diagnosticului de
nursing (1)
PROBLEMA (P) – exprimă un comportament, o
reacţie, o atitudine, o dificultate a pacientului vis-
a-vis de satisfacerea nevoilor de sănătate din
punct de vedere bio-fiziologic, psihologic, socio-
cultural şi spiritual.
Termenii utilizaţi pentru enunţul problemei sunt:
alterare, diminuare, dificultate, deficit, refuz,
incapacitate.
Exemple:
- alterarea integrităţii tegumentelor,
- alterarea imaginii corporale,
- incapacitate de a se deplasa,
- dificultate în menţinerea igienei personale,
- refuz de a se alimenta-hidrata,
- diminuarea mobilităţii fizice.
Componentele diagnosticului de
nursing (2)
ETIOLOGIA (E) – cuprinde factorii cauzali, acei
factori care constituie obstacole în satisfacerea
nevoilor de sănătate.
Ei pot fi:
· de ordin fizic – factori intrinseci şi factori
extrinseci;
· de ordin psihologic – sentimente, emoţii,
tulburări cognitive;
· de ordin sociologic – interacţiunea cu familia,
colegii de muncă, prietenii, modificări ale rolului
social;
· de ordin cultural şi spiritual – probleme de
adaptare la o cultură;
· legaţi de necunoaşterea modului de promovare
a unei bune stări de sănătate.
Tipuri de diagnostic de nursing (1)
Diagnostic actual
– cuprinde două
elemente: problema actuală sau reacţiile
pacientului la o problemă şi factorii
etiologici.
Legătura dintre cele două elemente se realizează
prin intermediul expresiei “ legat de “ sau
“datorită”.
Esenţial este ca între cele două elemente să existe
o conexiune.
Exemple de diagnostic actual:
- disconfort legat de durere;
- perturbarea imaginii corporale legată de
pierderea unui membru;
- anxietate legată de iminenţa unei intervenţii
chirurgicale.
Tipuri de diagnostic de nursing (2)

Diagnostic potenţial – poate fi enunţat pe

baza istoricului stării de sănătate a
pacientului, cunoaşterea complicaţiilor
bolii, experienţa asistentei.
Astfel un pacient care fumează 40 ţigări pe
zi poate avea un diagnostic potenţial
postoperator:
„potenţial de alterare a respiraţiei legat
de fumatul excesiv“
Diagnostic posibil - poate fi utilizat pentru a
evidenţia un răspuns incert al pacientului
sau legat de factori necunoscuţi.
Erori în formularea diagnosticului
de nursing

utilizarea terminologiei medicale în

defavoarea celei specifice nursingului;
utilizarea unui singur semn sau simptom
ca răspuns al pacientului la o problemă de
sănătate;
plasarea factorilor cauzali înaintea
răspunsului pacientului;
implicarea valorilor şi credinţelor proprii.
Caracteristicile diagnosticului de
nursing, avantaje
este un enunţ clar şi concis al problemelor pacientului;
este specific unui pacient;
se bazează pe datele obţinute în prima etapă a procesului de
nursing;
se schimbă în funcţie de modificările răspunsului pacientului
la problemele de sănătate;
ţine cont de factorii cauzali ai problemelor de sănătate;
orientează asistenta spre intervenţiile specifice problemelor
pacientului;
promovează planificarea intervenţiilor indepen-dente;
facilitează comunicarea asistentei cu ceilalţi membri ai
echipei de sănătate.
- stabilirea priorităţilor

- stabilirea obiectivelor

- alegerea strategiilor
Este a treia etapă a procesului de
nursing, în care se aleg strategiile sau
intervenţiile de prevenire, reducere sau
eliminare a problemelor de sănătate care
au fost identificate.
Cei care participă la planificarea
strategiilor sunt: asistenta, pacientul,
familia şi alţi membri ai echipei de
sănătate.
Componentele obiectivului
subiectul – cine este persoana care va
realiza obiectivul (pacientul)
verbul de acţiune – exprimă acţiunea ce
trebuie realizată. Este de preferat să nu se
utilizeze verbe nemăsurabile cum ar fi: să
aprecieze, să ştie, să simtă, să accepte.
condiţii de realizare – se referă la modul
de implicare a pacientului în realizarea
acţiunii (singur, cu ajutor, cu mijloace
auxiliare , de două ori pe zi, zilnic)
timpul – când va realiza pacientul acţiunea
(ore, zile, săptămâni, luni).
 Exemplu de formulare a
obiectivului

„pacientul să se deplaseze singur la masă în termen de 7

zile”

subiectul performanţă condiţii de timp

realizare
Caracteristicile obiectivului
specificitate – să fie centrat pe un singur subiect
(pacient, familie);
performanţă – acţiunile, atitudinile şi comporta-
mentele ce urmează a fi realizate de subiect;
implicare – gradul de angajare în realizarea
acţiunii;
realism – să ţină cont de capacităţile fizice,
intelectuale şi afective ale pacientului, de
condiţiile de mediu şi de suportul pe care i-l poate
oferi;
observabil – enunţul trebuie să cuprindă limite
măsurabile exprimate în termeni referitori la
distanţă (10 paşi), timp (2 zile, de două ori pe zi),
volum (2000 ml de lichid).
Exemplu de stabilire a intervenţiilor în funcţie
de diagnosticul de nursing şi obiectiv

Diagnostic nursing:
Potenţial de deficit de volum de lichid legat de
ingestie insuficientă de lichide
Obiectiv:
Pacientul va consuma zilnic câte 2000 ml lichid
Intervenţii:
 Încurajarea pacientului să bea 2000 ml lichid astfel:
ora 8  16 (1000 ml);
18  23 (700 ml);
23  8 (300 ml).
 Se va oferi pacientului ceai, sucuri, apă, lapte, după
preferinţe;
 Se va face bilanţul hidric;
 Se va aprecia aspectul tegumentelor şi mucoaselor.
- efectuarea intervenţiilor

- culegerea de noi date

Este cea de a patra etapă a procesului de
nursing, etapă în care planul de nursing
este pus în acţiune.
Activităţile desfăşurate de asistentă în
această etapă sunt:
- continuarea culegerii de informaţii despre
starea de sănătate a pacientului;
- efectuarea intervenţiei;
- notarea intervenţiei în planul de nursing;
- menţinerea la zi a planului de nursing.
 Efectuarea intervenţiei
Intervenţia independentă este o acţiune
iniţiată de asistentă ca urmare a
cunoştinţelor şi priceperilor sale. Aceasta
este latura autonomă a activităţii
asistentei.
De exemplu: planificarea şi promovarea
măsurilor de menţinere a igienei personale
a unui pacient.
Intervenţia dependentă este o activitate
efectuată la indicaţia mediului.
De exemplu: administrarea medicamentelor
Intervenţia interdependentă este acea
activitate stabilită în colaborare cu alţi
membri ai echipei de sănătate.
- stabilirea criteriilor de evaluare

- evaluarea atingerii obiectivelor

- identificarea factorilor care

afectează atingerea obiectivelor

 Este cea de a cincea etapă a
procesului de îngrijire în care se face
o apreciere asupra rezultatelor
obţinute în starea de sănătate a
pacientului în funcţie de obiectivele
propuse.
Se face periodic, cu regularitate, la
intervalele stabilite în obiectiv.
 APRECIERE
Au fost culese suficiente date?
DIAGNOSTIC
Diagnosticul de nursing a fost corect
enunţat?
PLANIFICARE
Obiectivele stabilite au fost conform realităţii?

Au fost alese interven\ii alternative? IMPLEMENTARE

Care din intervenţii nu a fost corect efectuată?

EVALUARE

intervenţiile
se continuă
DA
OBIECTIVE
ATINSE

REANALIZARE NU
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească
cele patru condiţii ale practicii:

 Să răspundă schimbărilor permanente ale

practicii;
 Să dezvolte schimbări eficiente în practică;
 Să adapteze şi să dezvolte practica;
 Să ofere îngrijire de cea mai bună calitate cu
resursele pe care le au la dispoziţie.